marți, 28 octombrie 2008

Scârba de cu seară

Astăzi, încă un copil de şcoală generală a luat bătaie pe stradă. Nevinovat. In drum spre casă. Venind fericit că a mai luat un 10.
Vinovat, poate, de faptul că drumul lui trece prin faţa unui bloc unde îşi au sălaşul doi şmecheraşi de cartier. Vinovat, poate, de faptul că specimenele astea, animalele astea crescute printre blocuri, n-au altceva mai bun de făcut decat să "dea omoru'" unor copii ce-şi văd de treaba şi de drumul lor.
Ştiu, în ţara asta se petrec zilnic chestii mult mai grave sau mai nasoale, însă acum a fost vorba de copilul meu. Şi acest amănunt m-a făcut sa conştientizez (oare a câta oară?) în ce mizerie de societate trăim.
Să fie ăsta preţul libertăţii? Al democraţiei? Nu ştiu să răspund la aceste întrebari. Ştiu însă cu siguranţă că este preţul atitudinii nepăsătoare a societăţii faţă de dramele care se petrec în rândul tinerilor care ajung să comită astfel de fapte, doar din dorinţa de a brava, de a arăta celor din jur cât de intangibili sunt ei faţa de cei din jur.
Şi că este rezultatul cocalarismului ajuns ţelul vieţii pentru mulţi dintre ei. Aşa se câştigă o maşină de fitze, aşa se câştigă respectul pitzipoancelor. Muncă? Respect? Puaaah!!!
Asta e ceea ce ne oferă minunata societate în care trăim. Nelinişte şi nesiguranţă. Mi-e scârbă din nou. Scârbă mai presus de orice închipuire.
Ăştia doi au scăpat azi cu o amendă. Data viitoare (sper să nu se mai întâmple) voi plăti eu amenda, şi ei vor suferi aşa cum suferă acum un copil bun, un copil cuminte, care, vă asigur, nu îşi va irosi viaţa în această ţară. Voi face tot ce îmi va sta în putinţă să nu cadă în greşeala mea.

luni, 27 octombrie 2008

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Amintiri din frizerie

Acu' o sa ziceti ca am un fix cu frizeriile, da' nu e asa. Numai intamplarea a facut sa rasfoiesc unul din ziarele acelea de reclama care se distribuie gratuit in uichend. Si asa mi-am adus aminte de o intamplare de acu' vreun an-doi.

La boacaza din colt, redeschisa de curand, lucra o pustoaica care imi placea cum lucreaza. La un moment dat imi spune ca data viitoare n-o s-o mai gasesc acolo, ca se muta la alta frizerie, si-mi zice unde.

Trece vremea, si "data viitoare" ma duc la noul ei loc de munca. Intru, inauntru gol, numai patronu' se plictisea in asteptare de clienti.
- Buna ziua, zic, incepand sa ma dezbrac. Da' unde-i pustoiaca aia noua?
- E libera pana pe paispe.
- No bine, zic eu, continuand sa dau haina jos.
- Nu va dezbracati, ca nu va tund.
- Cum sa nu ma tundeti? il privesc eu mirat, crezand ca glumeste, agatand haina in cui.
- Uite asa, nu va tund! Ati intrebat de ea, veniti dupa data de paispe, sa va tunda ea. Va rog sa iesiti afara din frizeria mea!
Il privesc crucis, probabil aveam privirea unui om lovit cu leuca.
- Vorbiti serios? Adica dati afara un client?
- Da. Iesiti afara, ca nu va tund.
Am fost atat de socat incat n-am putut avea nici o reactie. Mi-am luat haina si am iesit...

Ati mai auzit vreodata de cineva dat afara dintr-o frizerie?

Asa, si acum sa va zic cum mi-am adus aminte. In fituica respectiva gasesc un articol: "PDL-ISTUL care va tunde gratis", cu poza lui. "Tanarul Cristian Iuhas, membru PDL din 2005, doreste sa se implice in campania electorala [...]", zice articolul. Si mai departe: "Cristian Iuhas este de asemenea si profesor la scoala "Reflexovital" [...]".

Cand mergeti (sau nu) la vot, aduceti-va aminte ca cei care va cersesc stampila pot fi adevarati ticalosi in viata din afara campaniei, precum acest frizer urcat oportunistic in caruta cu potential.

Si ca dupa alegeri o sa va dea din nou afara din frizerie...

joi, 23 octombrie 2008

D'ale gemenilor

Am o colega, si colega asta a mea are doi gemeni. Stiti ce inseamna sa ai gemeni, nu? Inseamna ca, daca supravietuiesti, ajungi la maturitate cu nervii de otel, nimic nu te mai poate impresiona, zgudui sau speria. Si d'aia face cu brio slujbei, acolo unde vin clientii si ii umple frigiderul cu carne, si ea sta cu zambetul pe buze si le face fata.

Dar de fapt povestea e alta. Azi ne povesteste ca, prost inspirata, a facut nitica ordine pe biroul gemenilor, care au acum f'o 14 ani. Si a gasit, "bine ascunse", niscava ambalaje goale de prezervative. Ma rog, si tot povestind ce s-a intamplat ma miram de limbajul liber folosit cu ei. La care zice: "Pai cum sa nu vorbesc asa cu ei, ca altfel invata din alte parti numa' tampenii. Acu' vreo doi ani i-am auzit vorbind de sex oral. Si m-am repezit in ei: Ma, da' voi stiti ce-i ala sex oral?"

"Sigur, mami, ca stim! E sex din ora in ora!"

Phii, ce frumos ar fi!

miercuri, 22 octombrie 2008

Spitalul constient si verde

Vine la mine un conoscut, neamt-neamt de orijine, maritat cu o pitzi de pe aici, care i-o facut si un bebe. Si bebele asta, acu' avand vreo doi-trei anisori, o patit una urata, s-o ars cu apa fierbinte din oala ce si-o tras-o pe el. Las la o parte acum subiectul cu parintii inconstienti, utilitatea metodelor de contraceptie si asa mai departe, ca nu asta ma doare acum. Revenind, pustiulica zace acum intr-o sectie de pediatrie din Sibiu, la reparat. Si d'aia vine neamtu' la mine, sa-mi zica ca in sectia aia nu exista cablu tv, nu exista televizor, si, in general, copii aceia nu au de facut toata ziua decat sa zaca in pat.

Ma gandeam ca spitalul o fi constient de efectul nefast al tembelizorului asupra tinerei generatii, si l-a interzis, da' totusi, ce induce o trauma psihica mai puternica, nenorocitele de programe tv sau pataniile grele ale copiilor si zacutul intr-o plictiseala nemasurata pe un pat de spital?

Booon, si zice neamtu' ca are un laptop, da' e un pic defect, si daca pot sa i-l repar ca sa poata sa-l duca lu' pustiu', cu o colectie de Disney, pana nu-l gaseste urcat pe pereti si cu nervii raspanditi prin salon.

Dupa cateva ceasuri ma suna iar neamtu' si-mi zice sa nu ma mai obosesc. Ca nu are voie sa-i duca la copil laptopul. Si nici tv n-are voie. Si, in general, nici un fel de aparat electric. CA CONSUMA CURENT!

Felicitari conducerii pentru aceasta initiativa sociala si ecologica! Nu m-as fi gandit ca o institutie samariteana, sub semnul milosteniei si al ajutorului dezinteresat pentru suferinta aproapelui, poate sa dovedeasca, prin puterea exemplului, ca si in cele mai grele conditii se poate si mai mult, de exemplu protejand mediul si bugetul reducand consumul de energie electrica!

Doneaza cineva un Kalasnikov?

marți, 21 octombrie 2008

O început!

Vă întrebaţi ce? Cum ce? Campania electorală! Ce dacă nu s-o dat încă startul oficial? Parcă mai contează o săptămână - doo în plus!
Aşa că mica mea cutie poştală, în care de-abia îşi fac loc facturile, e acum obeză. De candidaţi. Primul o fost domnu N., care ne-o anunţat că nu mai candidează pentru partid ci de-amu o sa fie independent. Asta după cele câteva partide prin care o mai trecut. De fapt, cre' că nu mai are unde să muta. Că o cam fost pe la toti. O luat de la toti ce o gasit mai bun, şi acum o venit momentu adevărului. Necst levăl.
Apoi, de doo ori în 3 zile primesc spam de la domnu M. Domnu M. candidează pentru un fotoliu de deputat în colegiu cu număru tz. În prima corespondenţă primesc o scrisoare cu realizările măreţe în calitate de membru în sfatu popular al urbei ale domnului candidat. Scrisoare însoţită de un plic cu timbru de răspuns şi un sondaj în care domnu M. ne cere să-i bifăm ce ne-nteresează pe noi. Test grilă. Răspunsuri unice. Domenii şi mai unice. Adică ne-nteresează pensiile? Da' sănătatea? Poate educaţia? Infrastructura? Şi acum cireşele de pe tort: poate că ne-nteresează vânătoarea, sportul sau enduro. ENDURO??? Problemă gravă enduro ăsta, trebe neaparat rezolvată, se simte nevoia unor legi în domeniu! Ca şi vânătoarea de altfel. Asta clar, ne trebe o lege care să reglementeze vânătoarea de parlamentari, guvernanţi şi mafioţi. Acum nu se poate, că e sezonu de împerechere, da' după 30 Noiembrie să se dea, domne, drumu la vânătoare!
A doua corespondenţă - un cearceaf de poză, cu domnu candidat şi familia (plus căţel) la plimbare în parc. Şi cu minunate relatări despre biznisu de succes al aceluiaşi candidat, evident, sprijinit de famelie şi de un colectiv de oameni harnici, muncitori si pe viaţă datori domnului M. One big happy family! No, ui aşe mă distrez io cînd mă duc acasă. Până acum când deschideam cutia de poştă, trăgeam în cel mai rău caz o sperietura din cauză de factură. Mai nou tre să fug urjent în casă, că-mi vine greaţa şi nu e frumos să dau pe scări.
Vreau şi io ca în Germania, să pot să-mi declar cutia de poştă ZONĂ LIBERĂ DE RECLAME ELECTORALE. Da' dacă asta vreau, cre' că tre să mă mut acolo.

joi, 16 octombrie 2008

Pumnu' în gură, tovarăşi!!

Nu mi-o venit să-mi cred urechilor când am auzît la radio ce am auzît. Aşa că m-am pus pe gugăl. Si am găst asta.
Adică cum bă? Io să plătesc drepturi de autor că pun aci un link de exemplificare la ce vreau să exprim? Dacă vreau să îmi exprim repulsia pentru o creaţie artistică trebuie poate să dau şi un exemplu că de ce mi-i greaţă. Şi pentru asta vreţi voi să-l plătesc pe ăla de mi-o făcut greaţă?
Aaaa, stai că mi-o picat o fisă! Adică s-o găsit acum vina pentru rata crescută a pirateriei în Românica în tagma celor ce blogăresc? Brava mă! Ne-aţi prins! Şi încă ceva aţi mai descoperit voi, ooo, minţi luminate, ooo, tovarăşi! Blogul este instrumentul evazionistului! Care trebe prins şi pus să plătească pentru că are reclame pe blog. Şi io, care tocmai de asta mi-am făcut blog, ca să scap de impozit, să mă îmbogăţesc şi io repede şi uşor. Na futui, că ne-aţi prins!
Da' amu vă întreb şi io: drepturile NOASTRE de autori cine le apără? Că şi noi creem aci, chiar dacă vorbim prostii. Dacă cineva vrea să facă reclamă acestui blog, i luaţi banu şi-mi daţi şi mie ce mi se cuvine? Sau, daca io pun pe blogu meu un vidio pe care tot io l-am făcut şi i pus la iutub sau la crocodil? Tre să vă plătesc io voo şi voi să-m daţ banu înapoi?
Treziţi-vă TOVARĂŞI! Vin alegerile şi trebe să ne băgaţi pumnu' în gură? Vi-i frică de o mână de oameni care vă arată cu degetu' virtual şi v-aţi gândit să le daţi o lecţie? E, să vă dau o veste! O să vă dăm noi ştampila în bot! Şi chiar dacă îs conştient că pentru voi asta nu contează, măcar contează pentru moralul nostru!
Şi cum zicea şi Cosinus, HAI SICTIR!

Baaaaaah bulangiilor!

Patru ani v-o durut la trei metri de mine, am fost la fel de insignifiant ca ultima bacterie dintr-un rahat de sobolan, acu' IAR v-ati amintit de mine? Vin alegerile si aveti nevoie de un vot? Vreti sa ma convingeti ca sunteti inocenti si imaculati? Vreti sa ma convingeti sa va dau girul sa o mai frecati patru ani la rece ca sa puteti face contu' gros? V-ati putea inchipui ca m-am umplut de scarba asa cum m-ati umplut voi de kkt?

Ei nu, frate! Nu si de data aceasta! M-ati chert de musteriu!

Mai tineti minte chestia cu Congo si Bombo? Se pare ca a avut efect. De data asta e cu "Nu mergeti la vot". Nu va urez decat sa aiba succes triplu fata de data trecuta.

Hai sictir!

marți, 14 octombrie 2008

Made in China

Mă, am tot stat şi m-am gândit cu gându. Io cre' că facturile estea de "utilităţi" ce le tot primim în poşte trebe că-s făcute în China. Să mor io.
Dacă nu-i aşa, să-mi explice şi mie cineva cum de îs aşa multe şi de calitate îndoielnică? Ha? Aud?

vineri, 3 octombrie 2008

De unde ni să trage

Citeam undeva asta: cică "Savanţii germani au ajuns la concluzia, că cu cât este mai instruită femeia, cu atât mai puţin probabil că ea va avea satisfacţie în pat. În cercetările efectuate 62% din femei cu studii s-au plans de imposibilitatea de a ajunge la orgasm. Şi numai 38% mai puţin instruite aveau aceleaşi probleme. În cercetări au participat peste 2000 de femei între 18 şi 49 de ani.
Unica concluzie: bărbaţii nu sunt vinovaţi!
Femeilor mai inteligente le este mai dificil să ajungă la orgasm, deoarece ele sunt captivate nu de proces, ci de propriile gânduri."
Amu, dupa o analiză atentă la un pahar de vorbă pe mess cu Cosinus am ajuns la concluzia că savanţii ăştia germani, chiar daca nu trăiesc in minunata noastră patrie, ştiu ei ceva. De ce? Păi uite de asta:
Ni că ăştia instruiţi nu mai au orgasme, deci nu mai fac sex, deci nu mai au copii, deci se umple străzile de manelişti, de coca şi de piţi. Amu, dacă parcurgem în sens invers ăst silogism (ia, că ştiu şi cuvinte din astea complicate, adică îs instruit... ooops!) ne dăm seama că savanţii ăia chiar au dreptate.
Amu cre' că ştim cu toţii de unde ni să trage. Adică mie mi-i clar.

Nu-i un anotimp bun pentru tuns!

Profitand de redeschiderea boacazei din colt numita Frizerie am luat hotararea sa mai fac un pic de economie la sampon, scurtandu-mi pletele in devenire. Dar problema n-a fost studiata cu atentie in toate aspectele, rezultand intr-o situatie hilara.

Primo, boacaza nu are incalzire. De fapt, anotimpul e prost ales: e prea cald pentru incalzire, si prea frig pentru fara. Intrand, nu mi-am dat seama din prima, asa ca m-am asezat curajos pe scaun. Numai dupa cateva minute de stat am inceput sa tremur, cu o amplitudine in crestere...

Secundo, frizerita nu mai e cea pe care o stiam, ci una noua, mai durdulie, asa. Durdulie bine, adica. Si eu sunt "durduliu", cu menajamente spus, asa ca fata n-avea ce sa faca si trebuia sa ma atinga, ca altfel n-avea mainile destul de lungi. Nu ca m-ar fi deranjat prea tare, ca asa sani uriasi n-am mai vazut de mult.

Ce n-am luat in calcul e ca si ea are o inertie a ei, care, conform fizicii de clasa a noua, e proportionala cu masa. Corpul ei avea o miscare de valurire la fiecare miscare a foarfecei. Care prin atingere mi se transmitea si mie. Care nici eu nu sunt mic, remember? Asa ca eram doua trupuri ondulandu-ne suncile cam la 2Hz.

Acum puneti in plus tremuratul meu in crescendo, de la 5 la 7Hz. Care unde tremurande se amestecau cu undele foarfecei, rezultand o forma de unda mai ciudata, asa... (trimitere catre manualul de fizica)

Pe deasupra a inceput sa i se faca si ei frig, normal. Alti 5-7Hz, dar defazati. Inca un factor de modificare a undei.

Si cireasa de pe tort, vazand totul in oglinda m-a pufnit rasul, pe care m-am chinuit cu greu sa mi-l reprim. Pe deoparte sa nu ma creada fata sarit de pe fix, pe de alta parte pentru a minimiza efectele.

Acum va las sa calculati traiectoria foarfecei si a masinii de tuns peste scalpul meu si sa va inchipuiti ce a iesit.

Eu inca nu stiu, ca n-am avut curajul sa ma duc la baie sa ma uit...