duminică, 25 ianuarie 2009

Influenta crizei mondiale asupra crinilor

Astazi a fost ziua unei bune prietene. Tin mult la ea, si stiu ca-i place cand isi aduce lumea aminte de ea, nu prea e obisnuita cu rasfaturi din astea. Asa ca m-am hotarat sa-i duc niste flori.

O iau spre piata, spre furnizorul meu oficial. Da, am asa ceva. Prima data cand m-am dus in piata sa iau flori am dat o tura pe la toti vanzatorii, apoi l-am ales pe unul, dupa instinct. Un tigan maaaare, urat, nu prea negru, cu o nevasta frumoaaaasaaaa! Chiar daca erau tigani, cu taraba in piata, erau imbracati frumos, iar taraba era ordonata si lucea de curatenie. M-am dus la el si l-am luat deoparte. "Nene, uite care-i treaba. Eu nu cumpar de multe ori flori. Nu ma pricep. Hai sa facem o afacere. Eu, cand vin sa cumpar flori, vin la tine. Nu negociez la pret. Nu ma duc la altii. Tu, in schimb, imi alegi si imi dai florile care imi trebuie, si care sa nu ma faca de rusine, ofilindu-se in doua ore. Bine?" Tiganul s-a uitat la mine jignit. "Domnu'... eu nu-mi bat joc de clienti! Dar asa facem, daca vrei dumneata!"

De atunci n-am facut altcumva. Intotdeauna mi-a dat florile cum trebuie. Ba, mai mult, de-a lungul anilor, a ajuns sa ma cunoasca, si ma saluta de fiecare data cand ma vedea prin piata, trecand pe langa taraba lui. A inceput sa-mi faca discount, desi nu cumpar flori decat de cateva ori pe an. Uneori imi da cate o floare, sa o duc "pentru doamna".

Acum cateva saptamani, in timp ce treceam cu ceapa si cartofii pe langa taraba lui, ma striga, ma saluta, si-mi zice "Domnu'... sa stiti ca-mi deschid si florarie.". Si-mi explica unde. "Nevasta ramane aici, dar puteti sa veniti si la mine, acolo."

Astazi, m-am dus dupa flori. La piata, ca era in drum. Nu era acolo, locul "lor" era ocupat. M-am ingrijorat pentru el, asa ca am luat-o catre florarie. Era deschis, desi sambata dupa-masa, erau acolo, si nu mai pridideau cu clientii. Mi-a dat florile care imi trebuiau, mi-a facut si reducere, si am avut timp sa si stam de vorba pret de cateva fraze. Mi-a spus ca a renuntat la taraba din piata, fiindca floraria merge prea bine ca sa isi mai tina nevasta in frig si ploaie. Si ca clientii lui stiu sa vina la florarie. Si ca ar vrea alt spatiu, ca asta e mic si urat. Si ca ia in considerare sa-si ia o masinuta cu care sa-si faca propriile importuri.

Da, in plina criza mondiala, un tigan se gandeste la extindere. Poate oamenii nu mai cumpara atatea flori, dupa cum nu mai cumpara multe altele, dar el nu simte. Are afacerea pusa pe picioare de ani de zile, si nu s-a abatut de la "doctrina". Clientii, ca si mine, il stiu de om serios. Il cauta. Au incredere. Si-a gasit nisa de piata, desi probabil n-a citit in viata lui vreun manual de marketing, vinde flori. Nu vinde aranjamente florale complexe, ornamente si alte briz-brizuri de care-s pline celelalte floararii - si care-s goale. El vinde flori pentru oamenii grabiti. Si atat. Concurenta lui directa, daca mai e, a ramas in piata, in frig si ploaie.

Cele spuse mai sus nu se vor o lectie pentru cei care vor sa supravietuiasca pe timpul crizei. Fiindca e prea tarziu. Cei care supravietuiesc au inceput sa o faca de mult...


Un comentariu:

Anca ieseanca spunea...

dom'le, bine le zici. sau le ziceti. bravo. stiti sa extrageti esentialul din nebunia in care traim :-)
felicitari, ma bucur ca v-am descoperit