duminică, 8 februarie 2009

Ierti, dar nu uiti

Inselarea unui partener e o chestiune grava. Cu cat legatura e mai puternica, cu atat ranile provocate sunt mai adanci. Inselarea unui partener de viata face parte din cele mai grave - observati ca n-am spus nevasta sau barbat, caci nu intotdeauna intr-o casatorie cei doi sunt intr-adevar parteneri. Ce vreau sa subliniez e ca inselarea increderii este grava. Lasa rani adanci. Mai ales cand exista implicare sufleteasca. Atunci e si mai grav. Ranile de pe suflet cu greu se cicatrizeaza...

De multe ori cel inselat iarta, dar nu uita. Il accepta pe cel care l-a tradat, dar nu uita. Niciodata. Iarta, dar il priveste pe celalalt cu suspiciune. Nu poate uita tradarea. Se asteapta sa se repete...

Dupa aceasta lung introducere sa spun si despre ce e vorba, nu? Despre amanta mea. Amanta oficiala. Adica despre masina. (Stiu, va arde mintea!). Nevasta i-a spus asa. Pai la cat timp, bani, nervi si implicare sufleteasca imi manca... numai amanta putea fi, nu?

Pe primele amante nu le pun la socoteala, fie erau ale altora, fie erau batrane. Dar prima mea amanta adevarata am luat-o virgina, acu' aproape zece ani. Dacie, 1310, nou-nouta, de la dealer. N-am stiut io ce ma asteapta... Prima data m-a tradat la nici cinci mii de kilometri, cand m-a lasat in drum. Dupa aceea, timp de noua ani, m-a facut varza. Eu o tratam cum nu puteam mai bine, vedea de la mine numai piese de calitate, servicii de cinci stele, si ea ma trada incontinuu. In ultimii ani pana si cartierul vecin era 'tara straina', nu ma ducea pana acolo. Asa ca, cu anii, multe sechele psihice mi s-au adunat!

Pana la urma i-am dat papucii, nu mai rezistam. Din anumite considerente, am riscat si am ramas in aceeasi familie, si ne-am luat o sora mai mica, Logan pe nume. Tot virgina, si cu speranta ca din mariajul cu francezu' au iesit ceva plozi mai de soi. La prima impresie, trebuie sa recunosc, impresia a fost buna. Papa si ea bani, poate la fel de multi, dar pana acum nu m-a tradat, ca banii se duc pe asigurari, cizme de iarna si alte asemenea, adica rasfaturi. Dar in sufletul meu indoiala inca persista. Am iertat ce mi-a facut a' batrana, dar n-am uitat. Dupa aproape un an inca tot stau in garda, parca astept ca a' mica sa inceapa si ea sa-mi faca figuri.

Alaltaieri ma indrept spre ea, parcata undeva de-a lungul unei strazi. O vad, ma reped la portbagaj in timp ce apas in buzunar telecomanda. Butonul nu se lasa apasat. Scot cheia, mai apas inca o data pe butonul de deschidere. Nimic. Nici macar becurile de la semnalizare nu se aprind. In acel moment incep si zic tot ce pot mai urat la adresa ei si a mea, ca m-am lasat pacalit sa iau iar una din familia Dacia. In timp ce trag din nou aer in piept ca sa dau drumul la strofa a doua ma uit inauntru. Da, e KissFm, e a mea. Dau un pas inapoi observ ca numarul nu e al meu.

Strofa a doua plezneste ca un balon de sapun. Ma inrosesc si ma cuprinde rusinea. Parca toti se uitau la mine, dojenitor, in frunte cu board-ul Renault. Ma inorc spasit, si cu doua masini mai incolo, statea ea. La fel de murdara, aceeasi culoare, tot KissFm, dar cu lacrimi in faruri. Intr-adevar, nu merita. Era nevinovata, am injurat-o degeaba.

Mi-am cerut iertare, mai ales ca nu era prima data cand am acuzat-o pe nevinovatelea, si nu stiu cum sa ma fac sa inteleg ca n-are rost sa-mi revars asupra ei sechelele cauzate de sora ei mai mare...


3 comentarii:

rau spunea...

Mă întreb ce mutra ai fi făcut dacă se deschidea, dacă intrai înăuntru şi constatai că cineva ti-o luat toate lucruşoarele tale şi ti-o pus altele străine în loc.

Sean spunea...

Recunoaste ca ti-ai luat tot dacie pentru a nu parasi daciaclub.ro :P

Cosinus spunea...

@Sean: lol!