sâmbătă, 30 mai 2009

Când viaţa nu te lasă să trăieşti...

Nu ştiu daca am reuşit să exprim cu acest titlu exact ce am vrut... oricum, ţin să-i avertizez pe cei ce mă critică pentru atmosfera oarecum pesimistă şi sumbră a acestui blog, şi care probabil aşteaptă ca tot ce scriu aici să fie vesel şi de râs, că urmează un nou post deloc distractiv şi deloc plăcut.
Aşadar, am trecut zilele astea, alături de nişte prieteni buni, prin clipe cumplite. Fapt care mi-a dovedit (de parcă mai era nevoie) că sistemul sanitar din România e un căcat. Că poţi ajunge de la extaz la agonie în doar câteva ore, fără ca măcar să-i pese cuiva, fără ca măcar să poţi face ceva... Şi toate astea după ce ani de zile cotizezi ca un fraier la bugetul acestui sistem de căcat, şi nu ştiu de ce, toţi, ajunşi la mâna sistemului, ne aşteptăm să fim trataţi, totuşi, ca nişte oameni. Ceea ce bineînţeles nu se va întâmpla vreodată.
Cei care aţi ajuns să citiţi până aici probabil deja sunteţi curioşi să aflaţi ce s-a întâmplat. Ei bine, s-a întamplat că o familie ce aştepta să i se nască un copil săptămâna viitoare se întreabă acum dacă va mai fi vreodată o familie. Iar eu stau şi mă întreb aşa:
- cum e posibil ca timp de 8 luni jumate nimeni să nu-şi dea seama că fătul are oareşce probleme şi că ar putea muri, aşa cum s-a şi întâmplat, practic de azi pe mâine?
- de ce unei femei căreia i-a murit copilul înainte de naştere şi care avea aviz pentru operaţie de cezariană, având diverse probleme de sănătate, i s-a "recomandat" o naştere normală a unui făt mort, naştere care era evident că va fi un chin fără seamăn pentru femeia şi aşa prăbuşită moral şi fizic?
- de ce nu se pot pune perfuzii în timpul nopţii doar fiindcă "nu avem semnătura şefului"? Ajung oamenii să chinuie sau să moară fiindcă nu există o semnătură?
- de ce mai apoi, sfârşit calvarul ăsta al aşa-zisei naşteri normale, e nevoie de 3 ore ca să devină evident că femeia asta are hemoragie internă şi multiple alte complicaţii?
Ajunge? Nu ştiu, se pare că unora viaţa le joacă feste cumplite... femeia asta a trecut în ultimele 3 zile printr-o naştere îngrozitoare, urmată de o operaţie de histerectomie ce a durat mai bine de 4 ore, şi mai apoi de încă o operaţie datorată unei insuficienţe respiratorii. Şi acum, la mai bine de 3 zile de la nefericita veste, încă se zbate în spital între viaţă şi moarte. Şi vin şi pun o nouă întrebare: era asta singura alternativă, sau colectivul de medici şi specialişti de fapt nu ştie ce să facă în situaţii limită, şi se fereşte să-şi asume vreo responsabilitate? Şi asta în ciuda faptului că, în buna tradiţie românească, s-a "dat" unde şi ce a trebuit...
Acum, trecând peste drama acestor oameni, care şi-au pierdut, chiar înainte de a se naşte, copilul aşteptat de mai bine de 15 ani, tare mă frământă o chestie: oare mai avem vreo scăpare? Sau ne omoară societatea asta pe rând, unul câte unul, şi la propriu şi la figurat?
La final, nu pot decât să spun aşa: ne rugăm cu toţii Bunului Dumnezeu pentru oamenii aceştia, şi pentru mulţi alţii aflaţi în situaţii limită, să treacă cu bine de momentele acestea de cumpănă. Doamne-ajută!

P.S. Toate cele de mai sus s-au petrecut şi se petrec încă la maternitatea si Spitalul Judeţean Sibiu... Când şi dacă cineva îmi va răspunde la unele din aceste întrebări, promit să revin şi să vă aduc şi vouă la cunoştinţă acele răspunsuri.

vineri, 29 mai 2009

Tratament de dimineata

Plec de dimineata de acasa. Incruntat si marait, cum altfel? Ma urc in masina, parcurg cateva sute de metri pana in dreptul unei scoli, unde e o trecere de pietoni si inaintea ei un limitator de viteza de-a crumezisul intregii strazi. Infamele speedbumpers, negre, cu zebre galbene.

De departe vad o batranica mica, subtire, cu pas grabit. Trece grabit de trecerea de pietoni, se opreste in dreptul limitatorului. Ma lasa sa trec. Ma uit contrariat in oglinda. Batranica porneste in traversare facand echilibristica pe varful limitatorului. Ca doar e pe zebra, nu?

Mi-am inceput ziua bine, cu gura pana la urechi.


marți, 26 mai 2009

Number of the Beast!

Deci, nu odată, ci de 3 ori numărul bestiei! Aşa o împlinit maşina mea ieri, unde altundeva decât pe Valea Oltului cea des-blocată...
Să fie un semn că de acum încolo bestia din ea o să se dezlănţuie? Sper că nu, că io îs mai liniştit la volan de felu' meu, adică nu calm, numa' liniştit, în sensu' că nu îs vitezo-maniac. În rest, numa' calm nu-s, mai ales cînd am parte de bizoni în trafic.
Da' să nu divaghez, că nu despre mine e vorba în postu' ăsta, ci despre pejică şi ai ei 9 de 6.
O să vă întrebaţi cum oi fi reuşit să fac poza, numa' Bunu Dumnezău ştie de unde o răsărit parcarea aia taman când o trebuit...

luni, 25 mai 2009

Fii responsabil! Reciclează! (2)

Aşa cum am zis mai demult, am o problemă cu reciclatul diverselor materiale pe care le produc sub formă de deşeuri. Aveam o mare problemă cu maculatura, problemă care însă sper să o rezolv săptămâna asta, şi asta datorită lui Cosinus, care n-o uitat de întrebarea mea, şi mi-o vândut un pont. Acum ştiu cam pe unde pot preda maculatura. Rămâne de văzut dacă voi reuşi s-o şi predau.
Dar nu vreau să bat câmpii iar pe tema asta. Acum am altă problemă. La locu' ăla unde îs containerele de gunoi la mine în cartier (nu ştiu cum i zice la locu' ăla, chiar, cum i zice?) nişte ţigani, sau boschetari, sau ce or fi fost ei, în fine, nişte omini (că şi ei îs omini) care trăiau într-o centrală dezafectată, adunau PET-uri într-un sac imens. Nu ştiu ce naiba făceau cu ele, bănuiesc însă că undeva, cineva, cumpără aşa ceva. Şi omnii ăştia probabil mai făceau şi ei un ban de-o pâine (bere, secărică, săniuţă, brrrr ce frig e!).
Da' amu, de-o vreme or venit nişte monştri cu chip de om şi or dărâmat centrala. Şi ominii ăştia strângători de PET-uri şi de fiare vechi or cam dispărut din peisaj, ca le-o dispărut adăpostu' şi s-or fi dus să caute altu' pe alte meleaguri.
No, da' între timp locatarii cartierului s-or învăţat să bage PET-urile în sac şi să nu le mai arunce la container. Deci... se poate. Cetăţenii îs receptivi, se capacitează, se responsabilizează. No, deci PET-urile separat. Şi vine ieri maşina de gunoi. Şi ce fac "operatorii" de pe maşina de gunoi? Deşartă ditamai sacu' de PET-uri în maşina de gunoi. Şi toarnă peste gunoiul menajer din container. Am crezut că nu văd bine. Da' încă văd. Nu bine, ci perfect. Deci stimaţi concetăţeni... ce dracu puneţi voi PET-urile alea separat? Că tot aia!
Şi acum vin şi zîc aşa: La Mediaş gunoiul se colectează selectiv. La Cisnădie gunoiul se colectează selectiv. Astea că-s lângă mine şi le ştiu.
Şi atunci, (stimate) domnule primar Klaus Johannis, proiect de preşedinte, om umblat şi frate cu toată Europa, vă întreb aşa: în Sibiu (Hermannstadt pre limba Dvs. maternă) de ce dracu' nu se poate? Că uite, cetăţenii vor, cuplează la iniţiative de genu' ăsta. Da' singuri n-au cum! Oare chiar aşa greu să fie pentru primăria noastră să încerce a accesa fondurile europene pentru un aşa demers? Poate îl întrebaţi pe colegu' Dvs. Thellmann de la Mediaş cum or făcut dânşii de acolo s-o putut!

Pentru final, mi-am amintit de o campanie ce făcea referire la gunoaiele ce inundă Delta Dunării, şi de unde am salvat nişte ad-uri. Mi-or plăcut, drept pentru care postez şi eu unul. Că asta ne aşteaptă şi pe noi, chiar dacă nu locuim în Deltă.


joi, 21 mai 2009

O eterna disputa

Unul din subiectele etern discutate, ca nah, romanii, toti si fara exceptie, se pricep la toate, si stiu cel mai bine, e Logan nou vs nemteasca second-hand. Si se discuta pe toate tonurile, de la calm la isterie, si se aduc toate argumentele, de la hartii pana la obiecte care taie. Nu ma implic, io m-am hotarat pe banii mei, da' n-am putut sa nu observ astazi un pavaj nou, pus de cateva saptamani. In fata unui hotel unde nu prea gasesti masini mai vechi de cativa ani.



miercuri, 20 mai 2009

Revin subit!


Bine că ştim unde eşti! Ah, şi când te întorci de "acolo" să nu uiţi să te speli pe lăboanţe. Da?

Ma framanta... (II)

Ii o disperata care imi tot trimite SMS-uri... cica "Low Battery"...

Oare ce vrea? Sa ma duc sa-i duc baterii sau sa imi pun telefonul la incarcat?

marți, 19 mai 2009

Intamplari de la ghena

Mi-am aruncat usa de la intrare la gunoi. (Pentru sarcastici: da, mi-am pus perdea :-P). In timp ce transportam deseuri la ghena vad o pereche in varsta, respectabili, imbracati frumos, probabil titrati, cercetandu-mi fosta usa, pusa langa ghena. Pana sa ajung langa ei, doamna isi trece poseta dintr-o mana in alta, domnul la fel sacosa, ridica amandoi de usa si pornesc cu pasi furisati. Dand cu ochii de mine, isi dau seama amandoi, dupa ce tineam in maini spre a fi aruncate, ca usa imi apartinuse. Domnul lasa privirea in jos, iar doamna imi spune blajin: "Domnule, nu va suparati, o luam noi, a noastra e stramba si ne intra iarna frigul in casa...".

Sa nu-ti bagi pixu'-n el sistem de pensii?

Putin mai tarziu, coborand din nou la ghena, dau cu ochii de o tiganca cu puradeaua dupa ea. Negrii ca taciunele, dar nu murdari. Hainele ponosite, dar nu jegoase. Tiganca cotrobaia prin tomberoane, fetita, sa fi avut 7 - 8 anisori, strangea la piept si se uita cu drag la un ursulet de plus. Ii ignor, las ce ce am de lasat, si in timp ce ma indepartam o aud pe tiganca spunand cu voce duioasa: "Hai acasa, puiu' mamii, ca-i tarziu, trebuie sa te mai imbaiezi, ca maine mergi la scoala...".

Parca solutia Kalashnikov-ului nu prea e buna...


luni, 18 mai 2009

România necirculabilă (2)

Revin cu noi relatări din minunatul nostru trafic... Săptămâna trecut am avut ne-plăcerea de a bate Valea Oltului zilnic, dus-întors.
După ce marţi am petrecut mai bine de o oră înaintând din când în când câteva zeci de metri, preţ de vreo 10km, datorită unui semafor ce gâtuia circulaţia din cauza veşnicelor lucrări de consolidare a versanţilor, după cum se poate vedea mai jos, vineri a fost, cred, apogeul circulaţiei în coloană cu mirifica viteză de 10km/h.
Ziua de vineri a început bine, cu 30 de minute petrecute stând în coloană din cauza unui TIR aterizat în şanţ, chiar în centrul Tălmaciului. Aşa că, după 15 minute de mers, am avut parte de o binemeritată pauză. După alţi circa 2km, o noua gâlmă: un transport agabaritic, tras, din fericire pentru mine, pe dreapta. L-am depăşit cu mult aplomb, însă restul drumului a fost oricum groaznic, datorită şiragului de maşini acumulat anterior din cauza accidentului. Trecând pe lângă agabariticii ăia, am realizat cu groază că nu vor reuşi să traverseze Valea Oltului până ce aveam eu să mă întorc. Şi aveam să constat, după vreo 7 ore, că nu mă înşelam. Pentru că, la vreo 30km de Vâlcea, pe drumul de întoarcere, am tras frumos pe dreapta şi am aşteptat să defileze pe lângă noi magnificele utilaje. Ca norocu' că n-am avut de stat prea mult, doar vreo 30min. Când i-am văzut marşând la pas, cu vreo 5km de maşini după ei mi-am dat seama ce proporţii avusese criza în traficul acelei zile. Şi criza nu se încheiase, convoiul megea mai departe spre Piteşti, urmând a ajunge undeva în Ialomiţa, aşa cum aveam să aflu a doua zi de la radio, unde se anunţa că se blocase nu ştiu ce drum dintre Ploieşti şi Slobozia, de către un convoi agabaritic. Şi criza nu se încheiase nici pentru mine, aveam să merg în şir indian până acasă, cred că se formase o coloană continuă de la Vâlcea până la Sibiu, cel puţin asta a fost impresia mea.
Vă las să vă delectaţi cu cele câteva imagini suprinse din maşină, şi să visaţi cu ochii deschişi la autostrăzi şi centuri ocolitoare...

joi, 14 mai 2009

Ana are mere...

Azi vă propun o problemă, pe care sunt sigur că o ştiţi toţi. O ştiam şi eu, dar acum i s-au schimbat input-urile. Aşadar:

Ana are 0 (zero) mere. Vine statul şi ia impozit forfetar 5 mere. Câte mere are Ana?

Ia, să vă văd!

marți, 12 mai 2009

Bineinteles!

Nu stiu altii cum sunt, da' mie imi place sa cred ca sunt un om normal, si de aceea imi place sa cred ca aproape tot ce inseamna publicitate mi se adreseaza in mod direct. Adica MIE! Adica sunt "in target", si aia de la agentiile de publicitate, cand li se cere sa faca o campanie care sa aiba in vizor omu' normal, middle-age, cu venituri medii, la mine se gandesc.

Ca nu le bag io in seama, si nu cred eu chiar tot ce incearca ei sa-mi bage pe gat, e alta poveste. Din pacate is mai carcotas asa, de felul meu, si mai si mestec inainte sa inghit.

Da' mai dau si aia cu batu-n balta de nu-i frumos.

Nu, nu ma refer la cum ma zgarie la urechi cand aud "NOUL!!!! [inserati produs aici], acum mult mai bun / eficient, etc", care nu ma face decat sa reactionez invers: bheey, adica versiunea anterioara era naspa rau, ai? V-am dat banii de-a-mpixu', nu?

Nu, ma refer la spoturile agasante.

Intai au fost ferestrele QFort, facute sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste... M-am jurat ca daca-l intalnesc pe individul ala care a aprobat campania sa-l iau de gat, si sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang... Da, stiu ca la scoala lor se invata ca orice promovare e o promovare, la urma urmei, da' la mine, targhetu' lor, au dat gres. Cu siguranta nu voi cumpara QFort!

Acu' se pare ca intra in schema si "greii". Adica Philips. Despre a caror produse am avut mereu o parere buna, in sensul ca sunt produse corecte, isi merita exact banii pe care-i dai pentru ele.

Dar s-a terminat si cu astia. Noua lor campanie, "E un Philips, bineinteles!", in loc sa-mi aduca aminte sa le mai cumpar din produse, a avut efect contrar. Nu zic nu, oamenii s-au straduit, e campanie mare, dusa pe trei continente si un pic, da' am vaga impresie ca au s-o treaca la pierderi. Nu stiu zau cine e atat de masochist incat sa stea sa-l frece cele 12-14 spoturi de 10 secunde presarate in toate calupurile publicitare din prime-time, si dupa aia sa se duca fericit sa cumpere Philips.

Imi spune cineva cine e responsabil cu campania asta? Am un fier de calcat cu care sa-l ametesc, un epilator cu care sa-l tund, un uscator de par cu care sa-l ard, un mixer cu care sa-l ciopartesc, un robot de bucatarie cu care sa-l toc, in timp ce il filmez cu o camera HD, pe urechi avand neste casti HiFi legate la un player MP4. Inregistrare pe care o sa o revad mereu cu placere, la alegere, pe LCD sau plasma, redat de pe playerul HD, cu sunetul tare in boxe. Da, toate acestea sunt din produsele campaniei...


vineri, 8 mai 2009

Μai multă hârtieeee!

Da, asta cred io că urmăreşe ministerul de finanţe. Să se consume (deci să se producă) pe cât posibil mai multă hârtie.
Nu văd altfel explicaţia faptului că firmele vor fi nevoite să completeze din nou o grămadă de ordine de plată pentru a-şi achita obligaţiile către buget, sau că facturarea electronică PRODUCE COSTURI NEJUSTIFICATE PENTRU FIRME (conform declaraţiilor unui oficial al ministerului, da' nu mă întrebaţi care, că nu mi-am notat).
Şi fin'că hârtia se face din copacii din pădure, propun aceluiaşi minister să deturneze nişte bani de la învăţământ (că tot se poartă) ca să achiziţioneze nişte utilaje din astea, să poată produce mai cu spor facturi şi ordine de plată, şi, de ce nu, şi formulare pentru declaraţii.

joi, 7 mai 2009

Mă frământă... (I)

Eşti supraveghetor la fabrica de bere, în schimbul de noapte. Nimeni în toată fabrica, în afara ta, şi a portarului cu care joci table. Nici o mişcare în afara liniei de îmbuteliere pe care o supraveghezi.

Rezişti să nu faci o dată, măcar o dată, pişu în rezervorul ăla mare?


miercuri, 6 mai 2009

Sunetul ielelor

Ca tot omu', am si io neste obsesii... Nu, nu de "alea" vreau sa va zic, v-am mai zis ca sta raudemusca precum cerberul sa nu-i agat bec rosu de blog.

Una din ele e legata de un sunet. "Al ielelor", i-am zis. I-as zice io pe nume... daca as sti ce e!

Prima oara l-am auzit acum vreo cinci ani, parca. Intr-o primavara, stateam, ca si acum, noaptea, in bucatarie, vizitam agale niste site-uri... respecabile, si il aud asa, cu coada urechii. Nu puternic, dar persistent. Am crezut ca e o pasare de noapte (la propriu, adica aia cu pene, ca alealalte nu te bipuie, iti cer direct o tigara), nu i-am dat importanta. Dar dupa cateva ore m-a intrigat. Mai poate? Inca nu si-a chert vocea? Am ridicat din umeri si am lasat-o in pace.

In urmatoarea seara am auzit sunetul din nou. Apoi din nou, in fiecare seara. Dar i-am dat pace, nu ma obseda. Inca. Nici macar n-am bagat de seama de cand nu s-a mai auzit.

In urmatoarea primavara, cand a reaparut, a inceput sa ma intrige. Am ascultat mai atent. Deja incepuse sa ma intrige. Ce o fi provocand acest sunet ciudat. Intr-adevar, pare de pasare, dar e mult prea regulat, si nu se opreste nici o clipa toata noaptea.

De atunci il aud in fiecare an, de la inceputul primavara pana in mijlocul verii. Noaptea, cand se lasa linistea in cartier, se aude de pe undeva.

La un moment dat, intr-o noapte, mi-am luat hainele si am plecat la "vanatoare". Zadarnic. Se reflecta prea mult printre blocuri ca sa-l pot localiza. Dar e de auzit in aproape tot cartierul, cale de mai bine de un kilometru, cu aceeasi intensitate. N-am reusit nici sa ma apropiu, nici sa ma indepartez de el.

Ah, si nu e o creatie a creerului meu bolnav. I-am rugat si pe altii sa-l asculte, si il aud si ei. O pasare, au zis unii. O hinta care scartie, zic altii. Nu. Se aude pe o distanta prea mare...

Acu' deja ma obsedeaza. L-am inregistrat, am curatat zgomotele de fond si l-am amplificat. Asta este:


Dau premiu celui care ma scapa de obsesie!



Ia promoţia, neamule!

Mă, io nu pricep o chestie: de ce mama mă-si, dacă undeva, oriunde, pe un afiş scrie că la unul sau mai multe produse cumpărate primeşti ceva cadou, gratis, moca, bonus, de ce acel "ceva" tre' să ţi-l revendici? De ce nu ţi se oferă aşa cum e scris acolo? De ce tre' să fie românu' ăla de după tejghea hoţ? Sau nu e hoţ? E numa' şmecher?
Numa' 2 exemple vă dau:
1. La Real. Bănuiesc că ştiţi toţi căţeii de la Real, pentru care tre' să aduni 25 de puncte. Ei bine, greu mai e să le aduni, că se dă un punct-căţel la 40 de lei cheltuiţi. Da' nu ajunge, tre' să te lupţi! Că ajung la casă, plătesc şi mi se dă bonul. "Şi căţeii mei?" întreb. "Păi trebuia să mi-i cereţi, că nu dăm decât la cine cere, că nu toată lumea vrea". "Mă cac pe ei de căţei", zic, "dar vreau să îmi daţi ce mi se cuvine conform promoţiei afişate, chiar dacă îi arunc pe urmă la gunoi". Tace, şi-mi dă punctele.
2. La fastfud. "The Place", pe corso în Sibiu. Cer o shaorma. În timp ce aştept, observ nu unul, ci 3 (trei) afişe pe vitrină: "Pentru orice produs fast-food cumpărat de aici, primiţi GRATIS o doză de Coca-Cola". Booon, mişto! În faţa mea, doi puştani cu două gagici comandaseră şi ei ceva. Fastfudista le livrează comanda, evident, fără dozele de cola aferente. Ăştia mici încep să bolborosesască în barbă că unde li-s sucurile. Fastfudista se face că n-aude şi îşi face de lucru prin bucătărie. Ăştia mici abandonează, jenaţi de nesimţirea personajului de la gemuleţ. Şi se trag deoparte. Îmi vine şi mie shaorma. Fără doza GRATIS. Plătesc. Dameza dă să-mi întoarcă spatele. "Şi doza de cola...?" întreb io. Se uită urât la mine, da' urât! Şi îmi dă cola. "Şi ale lor?" continui "cu tupeu", uitându-mă spre ăia mici. No, dacă aţi văzut vreodată o kuktă spre finalul ciclului de fierbere, o să aveţi o imagine fidelă a fastfudistei în acele momente. Da' i-o ţinut supapa, cel puţin până am plecat io, le-o dat sucurile şi la copii ăia. Mai mult nu mai ştiu că i-am întors io spatele şi am plecat.

luni, 4 mai 2009

Pădurea de pe centrală

Trecând peste gândurile de bine şi sentimentele înălţătoare izvorâte din apariţia în zona în care locuiesc (zonă ultracentrală a Sibiului, aflată însă "după blocuri", fapt care probabil o face invizibilă în ochii edililor) a nenumărate şantiere, de toate felurile, nu pot să nu rămân uimit de îndârjirea şi încăpăţânarea cu care natura îşi face loc printre betoane.
Cu ocazia demolării unei alte centrale termice din cartier, mi s-a oferit ocazia să descopăr o mică "pădure" răsărită pe acoperişul centralei în cauză. Şi m-am amuzat văzând cum cei chemaţi să demoleze betoane au început prin a tăia frumos, cu un topor, copăceii crescuţi la înălţime. Asta după ce, evident, tăiaseră şi ceilalţi copaci din zonă care îmi obturau perspectiva asupra păduricii de pe centrală. Acum a dispărut şi păduricea, a dispărut aproape în totalitate şi centrala. Aştept cu interes construcţia celor două blocuri de urmează să se ridice pe locul cu pricina, ca să pot scuipa seminţe în balconul blocului de vizavi. Şi aştept cu şi mai mare interes momentul în care nu o să mai am nevoie de cizme de cauciuc să pot ajunge de la maşină în scara blocului.


vineri, 1 mai 2009

1 Mai muncitoresc

Zi liberă...
Defilare...
Cântece patriotice...
Cota de benzină pe 2 luni...
Valea Moaşei...
Mici...
Bere...
Înghesuială pe tren...
Vama Veche...
Mici...
Bere...

şi asta:


Vorba unora: sunteţi prea bătrâni dacă aţi prins vremurile alea!
.