vineri, 7 august 2009

Cu mustata

In urma ultimului scandal pe care l-am avut la servici, avandu-l ca punct de plecare un coleg mustacios, am realizat ca inca nu m-am intalnit cu vreun purtator de mustata cu care sa ma pot intelege si pe care sa-l apreciez.

Nu ma refer la purtatorii de barbi, e vorba strict de mustaciosi.

Incepand cu maistrul de la primul meu loc de munca, care era saracul atat de redus incat atunci cand vorbeam cu el ma privea fix, mijindu-si ochii, concentrandu-se cu toata puterea ca sa poata sa urmareasca ce voiam sa-i explic.

Luandu-i la rand pe toti mustaciosii din ultimii ani am descoperit puncte comune la ei. Coeficient de inteligenta sub medie, purtatori de ochelari de cal, vanitosi si laudarosi din cale afara, egocentrici, dictatoriali, insensibili la sentimentele celor din jur, incapabili de a aprecia consecintele actiunilor lor. Si, pe deasupra rai. M-am repetat cumva?

Acu' stau si ma gandesc... o fi de la mustata? Adica mustata e cauza sau consecinta?

Daca e cauza, atunci e simplu: le-o dam jos. Daca e consecinta, e bine ca o au.

Sa se vada de departe, pentru a fi ocoliti.


2 comentarii:

Neamtu' spunea...

eu credeam ca aia cu chelie au problemele astea. Bineinteles, cand mi-a crescut MIE chelia, m-am prins ca nu-i adevarat :)

cipslim spunea...

Preconceptie din cauza maistrului.
Daca ar fi chiar asa usor sa catalogam oamenii dupa aparenta exterioara...