joi, 3 septembrie 2009

Nu sunt masochist! Sau...?

Am mai zis si alta data, uneori ma uimeste prin ce directii o ia uneori creierul meu. Deh, asa o fi la astia aproape normali...

Nu m-am stiut avand accese de masochism. Sadic, da, normal ;-). Dar sa iti bagi... mana intr-o menghina, sa strangi si sa-ti mai si placa - nu.

In ultima vreme, profitand de un scanner de filme foto, m-am apucat sa imi digitalizez arhiva din cutia de pantofi de pe dulap. Si tot sapand, au inceput sa-mi reinvie amintiri, unele nostalgice, altele vesele, altele socante. Si, evident, unele dureroase. Da, ca orice om, am si eu pete in trecut, care au durut cumplit, rani care nu s-au inchis, dar s-au cicatrizat. Si zgandarirea n-a facut bine, probabil ca ranile s-au deschis.

Dar ce m-a surprins a fost ca, in loc sa pun nenorocitele acelea de filme pe foc, am inceput sa scanez cu frenezie, cautandu-le exact pe acelea care taiau mai tare. Film dupa film, bucurandu-ma cand gaseam cadrele care mai puneau un pic de sare. Si nu, nu m-am lasat pana nu le-am terminat.

Si totusi, sustin sus si tare ca nu sunt masochist!


2 comentarii:

Neamtu' spunea...

Greu de facut treaba cu pozele, mai ales ca fiecare reprezinta nu cate o amintire, ci cate un lant de amintiri. Cica e bine sa le mai revezi, din cand in cand... dar' eu nu-s chiar deacord. Nu toate sunt placute, nu?

cristina spunea...

"vai de pixelii mei norocosi!"

Oricat de mult ti-ar zgandari ranile, niste fotografii si amintiri din trecut, ar trebui sa vezi ce lucruri minunate se intampla azi (nu de alta...dar peste cativa ani ai sa ajungi in aceiasi situatie. si e pacat...)!