marți, 27 octombrie 2009

Apasa!!!

Acu' multi ani am vazut o faza misto la tv. Undeva prin Germania trebuia demolata o cladire. S-au facut pregatirile, explozibilul pus, zona evacuata, tot tacamul. Atat numai ca au pus butonul de declansare undeva pe o strada circulata, destul de departe, dar cu vizibilitate directa asupra santierului. Un buton mare, rosu, cu o inscriptie si mai mare: "Nu apasati in nici un caz". Si au asteptat. Nu mai mult de trei minute. Pana cand a aparut un individ. S-a uitat lung la buton, s-a uitat lung la inscriptie, s-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta. Si apoi, evident, a apasat pe buton. Mutra lui, auzind explozia si vazand cladirea prabusindu-se, facea toti banii.

Presupun ca prin natura umana trebuie sa apasam pe butoane.

Acum ceva vreme onor' primaria a facut o treaba buna (demna de luat in seama pentru Rrromanica noastra, absolut normala pentru tarile cu apa calda) si a instalat la multe treceri de pieton semafoare cu declansare controlata. Adica, daca esti pieton si vrei sa traversezi, trebuie sa apesi un buton ca sa se faca verde pentru tine si rosu pentru masini.

Eh, acel buton incita si excita. Stateam intr-o zi si ma uitam cum fiecare pieton care se apropia de trecere intai apasa butonul. Chiar daca mai erau inca douazeci care asteptau deja, el trebuia sa apese. Nimeni nu poate fi atat de tampit sa creada ca din toti restul care stateau acolo nu apasase nimeni pe buton pana atunci. E fascinatia butonului.

Am incercat de cateva ori sa-i pacalesc. Stateam la trecere, fiind primul sosit, si asteptam cate un grup. Cand ma vedeam, ma faceam ca apas pe buton. Absolut intotdeauna inca cineva cadea in sevraj si apasa si el pe buton. La un moment dat am ajuns sa, cica, stau sprijinit in buton. Tot degeaba. Intotdeauna se mai gasea altcineva sa apese pe buton.

Un buton mare, intr-un spatiu public. Pe care mai si scrie "Apasa!". I-re-zis-ti-bil!!!


Niciun comentariu: