vineri, 29 ianuarie 2010

Note to self

Ca n-am la ce sa-mi fac nod ca sa-mi amintesc, trebuie sa pun aici un reminder, sa-mi amintesc de ceva. Daca nu eu, vreun descendent.

Acu' cateva zile am fost in vizita la o Doamna ceva mai in varsta. O Doamna pe care o respect de multi ani si pe care o iubesc. O Doamna a carei casa intotdeauna a aratat ca o farmacie, indiferent cat de grele au fost vremurile. O Doamna care nici pana la gard nu mergea fara sa fie imbracata decent. Cu alte cuvinte, un om.

Numai ca de data asta am avut niste surprize mai neplacute. Stiam ca a mai imbatranit de cand n-am mai vazut-o - da, nu scapa nimeni de asta - si ca se descurca din ce in ce mai greu singura. Casa nu prea mai arata asa cum o stiam. Ordine era, dar prin colturi cam era praf, ca sa nu zic altceva. Ceasca de cafea avea niste urme gri maroniu. In rezervorul filtrului de cafea pluteau niste obiecte neidentificate. Si capatul tubului de frisca era cam negru de ciuperci. Nu sunt eu prea ghingas de felul meu, dar parca era prea mult. Asa ca am simulat un accident si mi-am spalat singur uneltele pe care trebuia sa le folosesc.

Apoi, in timp ce stateam la taclale, am avut timp sa ma gandesc. Ma mai intalnisem cu cazuri de genul acesta fiind in vizita la oameni in varsta - fiind servit cu supa de galuste cu viermi - dar o pusesem pe seama delasarii. Ceea ce nu putea fi cazul aici. Doamna era aceeasi Doamna pe care o stiam, nu se schimbase. Nu din delasare se intamplau toate acestea.

Pur si simplu... nu mai vedea!

Am realizat un lucru absolut natural. Cu cat inaintezi in varsta cu atat mai mult ti se reduce vederea. Si pur si simplu nu mai vezi mici amanunte... care fac diferenta.

Nu, nu i-am spus nimic Doamnei. Din jena, evident. Dar mi-am dat seama ca cel putin trebuie sa atragem atentia celor apropiati noua asupra acestui lucru. Parintilor, bunicilor, prietenilor foarte apropiati. E greu, fiindca e jenant, si ne asteptam sa se supere fiindca ii punem intr-o situatie penibila. Dar mai bine sa se supere. Ca se fac "de rusine" in fata unor straini nu e cel mai grav. Mai grav este ca se pot imbolnavi, si pot imbolnavi si pe altii. Cateodata chiar trebuie sa-ti calci pe suflet si sa deschizi gura, chiar daca stii ca nu va iesi bine. (Uneori ii invidiez pe americani, care au curajul sa-ti spuna in fata You stink! Take a shower!, pe cand noi nu suntem in stare sa spunem acelasi lucru colegului de birou care ne muta nasul din loc)

Asa ca imi pun aici o nota. Sa-mi amintesc ca atunci cand o sa imbatranesc o sa-mi pierd acuitatea vizuala. Sa ii rog pe cei din jur sa-mi atraga atentia cand descopera chestii jenante.

Dupa masa ma duc sa-i controlez bucataria mamei! :)


2 comentarii:

Anonim spunea...

e singura. face ce poate si ce mai poate... dar esti binevenit, oricand!

sa-i dea Dumnezeu viata lunga.

si binele care l-a facut sa se intoarca asupra-i!

Mogre spunea...

Mon cher, cand voi fi batran as prefera sa imi gasesc un azil decent unde sa imi faca altcineva curat.

Batranetea (excesiva, cand pierzi controlul) e ca si copilaria si ar trebui tratata ca atare.

Problema reala e sa iti dai seama cand pierzi controlul.