Semn de carte

Am urat din totdeauna blogurile facute din video-uri si link-uri luate de prin alte parti, cu alte cuvinte cele cu continut neoriginal, si mi-am promis ca nu voi face niciodata asa ceva. Totusi azi voi face o exceptie.

Ma mananca rau sa-mi iau un alt laptop. Da' rau! Cu toate ca cel pe care il am probabil ma mai "duce" un pic, mi s-a pus pata. Din intamplare am gasit la VisUrat cateva sfaturi pe care ar trebui sa le bag bine in cap. Si de aceea pun aici atat link-ul spre el, cat si continutul:

[...]“Ai neaparat nevoie de acel lucru?” este cel mai important lucru la care trebuie sa te gandesti atunci cand vrei sa`ti cumperi ceva, din punctul meu de vedere. Faptul ca`l vrei nu este un motiv suficient sa`l cumperi decat in conditiile in care esti ruda de gradul I cu Becali, Catarama, Prigoana sau Patriciu, sau esti chiar unul dintre ei si miliardele pentru tine inseamna cateva seri in oras cu pitipoancele. Daca ai muncit pentru acei bani, daca i`ai strans, daca i`ai primit si stii ca prea curand nu vei mai vedea altii, atunci intreaba`te daca ai nevoie de acel lucru, daca acel lucru te va ajuta sau il vei folosi la adevarata lui valoare. Ar fi pacat sa dai o caruta de bani pe un MacBook Air doar pentru ca vor intoarce trei pasapisde capul dupa tine cand stai in mall la wireless si bei o apa plata pentru ca doar d`aia mai ai bani. La fel si cand iti cumperi un DSLR. Degeaba ai scula de scula daca o folosesti la Pasti sau la Craciun si s`a intepenit rotita pe Auto… Gandeste`te bine daca ai nevoie de acel obiect inainte sa dai banii pe el, altfel se va umple de praf sau va fi doar o fita extrem de scumpa si vei plange dupa bani cateva zile/saptamani mai incolo.

“Va produce pentru tine?” ar fi al doilea lucru la care trebuie sa te gandesti.

De obicei, cand faci o investitie serioasa (nu haine scumpe sau bijuterii), trebuie sa te gandesti si daca acea investitie se va amortiza si in cat timp vei considera ca ti`ai scos banii pe acel lucru. Daca iti iei laptop, il vei folosi pentru a`ti aduce bani? Daca`ti iei aparat foto, vei scoate bani de pe urma lui? Daca iti iei masina, te va ajuta sa castigi mai mult?

Daca da, atunci trebuie sa compari preturile. Un laptop mai performant iti va aduce mai multi bani decat unul mai slab si mai ieftin? Un DSLR iti va creste finantele mai mult decat o camera foto compacta la un sfert din pretul unui aparat profesional? Un Mercedes va produce mai mult decat un Logan sau Sandero si se va amortiza mai repede?

“Il vei folosi la adevarata lui valoare?” ar fi al treilea lucru la care trebuie sa te gandesti.

Poate ca nu`i un lucru care sa`ti poata aduce foloase, dar ai neaparat nevoie de el, din punctul tau de vedere. Dar trebuie sa te intrebi, inainte sa bagi banii in acel obiect, daca stii sa`l folosesti. Am vazut nenumarate cazuri cu oameni al caror raspuns la intrebarea de mai sus a fost “Las` ca am timp sa invat”. Trei sferturi dintre cei care au raspuns asa s`au lasat pagubasi dupa cateva zile, motivand ca n`au timp sau e prea greu si nu si`au dat seama. Da, ma refer aici la aparatele foto profesionale. Un DSLR va scoate poze pe modul Auto mai bine decat un aparat compact, dar nu va fi folosit la adevarata lui valoare. Un laptop de 60 de milioane folosit la messenger sau blogging este o investitie inutila. Si bloggingul si messengerul merg pe un laptop de 12 milioane, si merg chiar foarte bine. Pentru a ajunge la serviciu sau la diferite evenimente este destul un Logan, nu`ti trebuie cine stie ce gipan sau limuzina…

“Esti dispus sa investesti, dupa ce`l cumperi, pentru a`i creste performanta?” este al patrulea lucru la care trebuie sa te gandesti.

Un aparat foto profesional necesita accesorii suplimentare: blitz extern, bouncer, grip, acumulatori de rezerva, obiective, filtre etc. O masina necesita piese, revizii (si preturile nu`s la fel la Logan sau Matiz ca la Mercedes sau BMW…), reparatii. Un laptop necesita acumulatori suplimentari pentru autonomie, carduri PCMCIA pentru diverse extensii (Wireless, TVTuner, modem GSM etc), upgrade la memoria RAM sau HDD, eventual un webcam sau cine stie ce altceva. Un apartament nu poate sa ramana nemobilat. Ai bani sa le cresti sau sa le mentii performantele si dupa ce le`ai cumparat, sau te uiti la ele si te bati cu pumnii in cap ca nu te`ai gandit inainte?

“Merita chiar atat de mult de vrei sa dai pe el toti banii, pana la ultimul?” - al cincilea lucru la care trebuie sa te gandesti, dar ar trebui sa te gandesti la acesta in secunda in care`ti vine ideea.

Am intalnit multi oameni care au strans din greu bani pentru anumite chestii, le`au cumparat si apoi si`au dat seama ca nu merita. Reclama e reclama, realitatea e altceva. In reclama vezi ca acel lucru face orice, citesti review`uri despre el, vezi ce poate (in reviste de profil, in emisiuni tv etc.) dar cand il ai in mana, iti dai seama ca nu`i chiar asa. Iti dai seama ca in reclama functiona cu baterii speciale, iti dai seama ca ala prezentat era tata specialistilor, iti dai seama ca modelul deja e invechit, iti dai seama ca nu`l mai vrei… Deci gandeste`te bine daca esti dispus sa dai ultimul ban pe un obiect pe care crezi ca`l vrei neaparat, pentru ca dup`aia este posibil sa plangi…

Cam astea ar fi sfaturile pe care le pot da. Stiu ca nu sunt noi, stiu ca nu sunt primul si nici ultimul care va va spune asa ceva, dar e bine de bagat la cap. Repet, aceste sfaturi sunt pentru cei care nu intorc seara banii cu lopata, care nu au parinti multimiliardari si pentru cei care strang mult timp bani pentru a`si cumpara ceva ce vor, ce cred ei ca merita sau ca`i va ajuta mai departe.[...]


Sper sa citesc de fiecare data, cand ma mananca tare-tare, chestiile astea...

Gaura din părete

Treaba ie cam aşa: de când m-am mutat io în blocu ăsta în care dorm nopţile (adică de fro' 5 ani), n-o fost zi să nu deie careva fo' gaură în f'un părete. Nu pot să mint şi să zic că io n-am dat. Am dat şi io fo' 5 găuri când am renovat. Şi încă o zi am mai sfredelit faianţa aia comunistă, că erea lipită cu plăcintă de aia de beton şi nu cădea a dracu' nicicum. Da' o fost o zi mă!
Amu, blocu meu are 5 scări. Fiecare scară are 10 apartamente. Deci cu totu' 50 de apartamente. Să lom o medie de 20 de păreţi per apartament. Rezultă 1000 (unamie) de păreţi în tot blocu. Boooon... Câte găuri poa' să deie unu care începe operaţiunea foreza fix la 9 dimineaţa şi termină la 5 dupămasa? (aşa face ăsta de dă găuri acum, nu e invenţie de-a mea - fix la 9 bagă foreza) Să zicem 5 pe oră. Deci 40 de găuri pe zi de muncă. Dacă împărţim 1000 la 40 ne iasă taman 25 de zile-muncă. Acu' stau şi cujet: diferenţa de 1250 de zile-muncă până la ăia 5 ani de când încerc io să dorm în blocu ăsta s-o materializat în alte 50000 (cincizecidemii) de alte găuri în ăia 1000 (unamie) de păreţi ai blocului. (Am scăzut din ăia 5 ani sâmbetele, duminicile şi sărbătorile legale, am lăsat numa' zile-muncă, să nu ma ia careva la 11 metri că denaturez rezultatu').
Având în vedere că io n-am 40 de găuri în păreţii din apartamentu' meu, şi că am vorbit şi cu câţiva vecini, care mi-or zîs că nici ei n-au atâtea, înseamnă că găurile astea s-or mutat la careva din vecini. Care vecini, înclin io să cred, au nişte păreţi formaţi numa' din găuri.
Aşa că, vă spui drept şi cu mâna pe inimă: mie mi-e nuştiucum să mă mai duc la bloc să dorm. Cum să dorm io liniştit când ştiu că oamenii ăia au păreţi din găuri? Dacă să surpă păreţii pe ei? Şi oare nu le-o fi frig? Că cre'că trage un corent pin găurilea alea de maaamă-maaamă!
Altfel, nici o problemă. Cu bârâiala aia continuă care-ţi zdruncină şi bruma de creer ce ţ-o rămas te obişnuieşti. La fel şi cu sperietura de sâmbătă sau duminică dimineaţă de la ora 9 fix, când vrei să-ţi mai lungeşti o ţâră somnu'.
Din spirit de solidaritate cu vecinii ăia oropsiţi de soartă, când gată ăştia de lucră acum, mă gândesc să-mi fac şi io măcar un părete din găuri.

Am zîs!

Update: Al dracu ce plouă! Oare nu le-o intra apa în casă pin găurile alea? Bieţii oameni!

Boicotez stirile despre LHC!

Se sustine, si nu pe nedrept, ca tot roman'-i specialist in fotbal, politica, table, mecanica, etc, etc, etc (adica you name it, we have it). Dar se pare ca in zilele astea tot pamanteanu'-i specialist in fizica atomica. Unde te intorci, numa' de LHC dai. Probabil 99,99% din cei care deschid gura (inclusiv eu, evident) n-au habar nici macar ce ar trebui sa stie din liceu. Toti is specialisti in sfarsitul lumii si gauri negre, da' daca-i intrebi ce-s aia protoni, bosoni sau hadroni... Au adus un domeniul al Ştiinţei (da, cu majuscula, in semn de respect!), respectiv fizica atomica, in gura 0tv-ului, cum s-ar zice. Si mai rau, demonetizand-o. Si pentru asta presupun ca sunt tot jurnalistii (impotriva carora am un dinte, si voi dedica profesionalismului lor in curand un articol) care, in munca lor de documentare n-au catadicsit nici macar sa dea, minim - minimorum, o cautare in Wikipedia.

Pe langa aceasta banalizare ma mai deranjeaza ceva: cele doua tuburi in care circula particulele sunt racite la 1,9 ºKelvin (adica -271.1 ºC), si totusi nu observa nimeni noul sens pe care il capata termenul de "bere rece"!

Nunţi şi oale

Să vă povestesc cu ce m-am mai scârbit zilele astea.Am ieşit duminică la o plimbare în urbe. Pe corso. Pe "centru". Ştiam ca n-a să fie bine, da' tânjeam de mult după nişte blide din alea de pământ din care să mâncă ciorba pe la ţară. Şi ce loc mai bun să le găsesc decât traditionalul si parcă veşnicul "Târg al Olarilor" ce se ţine în cetatea noastră de când mă ştiu pe lume?

Aşa că am purces către Piaţa Mare, hotarât să înfrunt canicula şi eventualele întâlniri cu diverse cunoştinţe pe care nu le-am văzut de mult şi cu care, de obicei, mă întâlnesc în astfel de împrejurări.
Am avut noroc şi nu m-am întâlnit cu nimeni cunoscut. Am avut însă mare ghinion să nu scap de coca şi piţi. Care coca şi piţi se plimbă cu limo prin oraş să-i vadă toată lumea ce frumoşi e ei când se cunună. Şi ca nu cumva să treacă cineva fără să-i vadă, plimbarea are loc cu mâna stângă (sau dreaptă, dupe caz) înfundată gospodăreşte în claxon. Şi nu doar limo, toată coloana claxoneaxă de zor, că, deh, are şi invitaţii orgoliu' lor.
Ar fi fost cum ar fi fost dacă m-aş fi petrecut cu una bucată de nuntă, dar au fost vreo 4 sau 5, aşa încât am ajuns acasă atât oripilat de aceste animalice şi barbare obiceiuri, cât şi asurzit peste medie.
Asta a fost una din "scârbe". A doua mi s-a provocat la târgu' tradiţional de oale.
La târgu' ăsta, de obicei, veneau foarte multi meşteri populari într-ale olăritului. Din toate zonele ţării ăsteia nepopulate de coca şi piţi, pe atunci. Şi găseai o grămadă de lucruri frumoase. Apoi au inceput să fie cooptaţi în acest cerc de "meşteri populari" şi lingurarii, ştiţi voi, ăia de fac linguri şi alte alea de lemn. "Hai, mânca-ţ-aş, să-ţ' dea baba doo linguri şî un fund dă lemn!" În fine, n-ar fi nici asta o chestie nasoală, până la urmă e şi aia o meserie. Să faci ceva util dintr-un boţ de lemn. Sau dintr-o bucată de fontă, de la vreun capac de canal.
Acum, după câţiva ani în care am omis să mai merg la această manifestare care se vroia mai mult culturală decât comercială, nu mică mi-a fost mirarea să constat că s-a transformat într-un banal bâlci de uichend. Cu tarabe cu nimicuri de plastic, suveniruri din ţara lui Dracula, conlocuitori pricepuţi în arta revânzării la preţ dublu, veselă "ce ţine o viaţă" (de plastic - made in China, deh, târgu' olarilor, suntem la obiect), caricaturişti "la minut", etc. Am remarcat lipsa celor cu "alba-neagra". În rest, aici un mic, acolo o bere, manele şi tot ce mai vine cu ele.
Ceea ce m-a deranjat însă cu adevărat a fost altceva. Lumea se înghesuia la aceste tarabe cu produse ce nu-şi aveau locul aici, de parcă nu ar mai fi văzut nicicând aşa ceva, în timp ce adevăraţii meşteri, truditori în arta modelării lutului, aşteptau în soarele arzător să fie şi ei băgaţi în seamă. Aşa că întrebarea ce mi-o pusesem iniţial, şi anume de ce or fi aşa puţini, şi-a găsit răspunsul relativ repede, după ce am văzut care e mersul lucrurilor. Păi pentru ce să mai vină, dacă şi aşa nu mai apreciază nimeni munca lor, talentul lor, tradiţiile strămoşeşti?
Păcat. Mare păcat... Probabil însă că asta e ceea ce merităm. Toleranţa asta faţă de subcultură şi incultură ne va costa şi vom pierde tot ceea ce consideram a fi de valoare în dauna manelelor şi a atitudinii acestor hoarde de coca şi piţi.
E trendy să fii coca. E trendy să fii piţi. E trendy să dai claxoane să te faci remarcat. E trendy să faci coadă unde fac şi ceilalţi asemeni ţie.
E trendy şi e mişto. Tot restul e naşpa.

P.S. Mi-am luat 4 blide de la un nene burtos din Corund şi am tuflit-o acasă, jalonând printre nuntaşii cu claxoanele blocate.

Election 2008

Ce Obama! Ce McCain! Aici se află adevăratul viitor preşedinte!

Toţi cei care doriţi o viaţă mai bună în America, VOTAŢI AICI!

România necirculabilă

Iată că am reuşit după aproape o săptămână să îmi fac timp şi pentru jurnalul ăsta... e greu să te reacomodezi cu rutina zilnică după vacanţă. Mai ales când revii "acasă" şi o iei în freză direct şi sălbatic, în trafic.
Ştiu că postarea asta o să fie în totală disonanţă cu cea a lui Cosinus, cea despre autostrăzi, unde parcă se vedea o rază de lumină, însa, cu scuzele de rigoare, N-AVEM ŞOSELE!!!
Trecem cu vederea zecile de bizoni care zburdă pe drumeagurile patriei de parcă ar avea 3 benzi la dispoziţie, nu una, şi aia îngustă ca dracu. Bizoni cu gip sau bizoni cu număr pe care scrie, mic, în stânga jos, E sau I, şi care, dacă ar fi "originali" din ţările alea probabil n-ar face ce fac. Aşadar, pe ăştia îi lăsăm deoparte, că ei vin şi se duc. Dacă nu omoară pe careva în traseul lor. Drumeagurile noastre însă rămân. Ca şi pietrele din apa de râu.
Păi, fraţilor, să faci de la Piteşti până la Sibiu, preţ de vreo 160km, 5 ore juma'... nu-ţi vine să-ţi bagi piticu? Şi asta în miez de weekend, sâmbătă noaptea! România asta e necirculabilă!

Am zîs!