sâmbătă, 31 ianuarie 2009

S-o trezit un mitica!

Motto:
O fetita se duce la un magazin de animale si intreaba:
- Va log, aveti iepulasi dlagalasi?
Inima vanzatorului se topeste brusc. Se aseaza pe vine langa fetita, si o intreaba:
- Vlei un iepulas dlagalas alb, sau unul dlagalas moale si neglu si pufos? Sau poate pe cel dlagalas si maloniu de acolo?.
Fetita se inroseste, se leagana putin pe calcaie, isi pune manutele pe genunchi, se apleaca in fata si raspunde in soapta...
- Cled ca pe pitonul meu il doale in cul de cale...

Din pura intamplare, acu' cateva zile il aud pe Buzdugan, la Radio Zu, cu una din farsele lui. Nici macar una reusita. L-a sunat pe un crescator de caini din Oradea si i-a cerut sa-i vanda niste pui grasi si frumosi ca sa-si poata hrani sarpele pe care-l creste pentru export. Crescatorul n-a avut nimic impotriva, chiar i-a facut si un discount. Si Buzdugan a insistat pe subiect, ca sa arate cat de lipsit de inima e acel crescator, si ca, desi stie ca cateii ii vor fi dati drept hrana, pur si simplu nu-i pasa.

Odios crescator, nu?

In acest context aceasta circulara a Asociatiei Chinologice Romane, care poate fi gasita si pe site, pare o pedeapsa prea mica, nu?

ASOCIAŢIA CHINOLOGICĂ ROMÂNĂ

Ieşire Nr.147/ 29.01.2009


Stimaţi membri,


Prin prezenta vă transmitem un link de la o emisiune radio, http://radiozu.ro/farsa-catei.html din data de 28.01.2009.


Din informarea domnului Preşedinte A.Ch.Cluj, domnul Alafi Ferenc, este vorba despre canisa domnului KOVACS CSABA, din localitatea Oradea.


Asociaţia Chinologică Română va solicita organelor în drept, precum şi Asociaţiei Chinologice Bihor, să ia toate măsurile ce se impun.


Totodată se dispune C.O.R., închiderea cărţii de origine pentru această persoană.


Cristian Ştefănescu,

PREŞEDINTE


Da, mitica Cristian Stefanescu s-a autosesizat, si l-a pedepsit pe nenorocitul ala. Si cand spun nenorocit n-o spun in sens figurat, si la propriu. Ca asta a facut mitica. L-a nenorocit pe acel crescator. Pentru cine nu stie, inchizandu-i cartea de origine inseamna ca i-a inchis canisa. Crescatorul nu mai poate sa scoate pedigree pentru caini, deci cu generatia actuala liniile raselor crescute de el se incheie. Gata!

Nu stiu cine e acel domn Csaba Kovacs din Oradea, nici macar nu stiu ce nume poarta canisa lui. Poate o fi intr-adevar un monstru, poate nu. Dar cum nu stiu eu, nu stie nici mitica. Care mitica nici macar nu s-a obosit sa asculte farsa lui Buzdugan de la un capat pana la celalalt. Probabil doar i s-a spus de catre vreun lingau ca uite, dom'le, ce se intampla, si a actionat in spiritul iubirii fata de animale.

Daca mitica ar fi ascultat ceea ce s-a difuzat in eter sau ceea ce e publicat pe site-ul Radio Zu ar fi aflat ca persoana cu care a discutat Buzdugan nu a fost crescatorul, ci un nepot de al lui. Care nepot era foarte clar un prost vorbitor de limba romana, era clar ca nu intelege anumite fraze si raspundea in dorul lelii, si era clar ca nu era autorizat sa vorbeasca in numele proprietarului. Sunt de acord ca necunoasterea limbii oficiale de catre minoritati nu e o scuza, dar si mitica ar trebui sa fie de acord ca s-a purtat ca Ceausescu. Adica a nenorocit un om fiindca asa i-au spus lingaii.

Bravo, mitica!

Eu o sa ma declar multumit de tara asta cand o sa se ia la puricat lista cu toate asociatiile si organizatiile mai putin vizibile, dar cu drepturi de veto pentru membrii lor. Probabil sunt multe, zeci sau sute, mie-mi vin acum in minte numai Asociatia Chinologica Romana, Automobil Clubul Roman, Uniunea Sindicatelor, Asociatia Vanatorilor si Pescarilor Amatori, Camera de Comert si Industrie. Toate aflate sub patronajele unor conventii internationale, facute sa supravegheze aplicarea normelor organismelor-mama. Adica un pat caldut, in care esti tartor si dictator, si unde nu te intreaba nimeni, niciodata, de sanatate. Dar toate sunt acolo, sunt impuse, sunt obligatorii.

Si necontrolate.


Facelift

Eu sunt, conform carnetului de conducere, ochelarist. Asa zice acolo: "poarta ochelari de corectie". Norocul meu e ca amenzile vin acasa, si in trafic nu m-a mai oprit nici un politist de multa vreme, iar cand m-a oprit... motivele au fost mult mai grave decat sa observe ca ceea ce scrie pe carnet nu corespunde cu ce se vedea pe nasul meu. De fapt, cu ce nu se vedea, ca n-aveam ochelarii aia!

Dar cu ceva vreme in urma m-am hotarat sa remediez problema, motivul principal fiind ca o sa vina primavara si va trebui sa observ 'gicile cat mai din timp, fara sa fiu nevoit sa tot apelez la nevasta ca sa mi le arate.

Asa ca m-am pregatit sufleteste si mi-am luat descoperirea de card la plimbare. Culmea a fost ca preturile nu au fost foarte departe de ceea ce ma asteptam. Chiar si reteta a fost cea pe care o banuiam. Cu aceasta multumire in suflet mi-am ales niste rame ca design decente iar ca pret... nu zic decat ca-s Seiko din titan.

Drept sa zic, am fost surprins cat de bine imi stateau. Ceea ce parca nu era in regula. Asa ca alaltaieri, cand m-am dus sa ridic ochelarii, am mai verificat o data. Intr-adevar, imi statea super. Drept urmare mi-am zis ca ar fi bine sa amplific efectul. Cum n-aveam cum sa slabesc instant cu 20% am ales o solutie mai rapida, adica am intrat intr-o frizerie, si am dat jos parul pana la 15 milimetri. Trebuie sa recunosc ca aveam inima stransa cand i-am zis frizerului "scurt, domnu', mai scurt!". Dar efectul a fost Wow!

Mi-am pus ochelarii, m-am uitat in oglinda, si am ajuns la concluzia ca daca as fi fost si barbierit as fi fost irezistibil. Am simtit cum cresc cinci centimetri. Iesind din frizerie soarta mi-a dus in cale controlul de calitate in persoanele a trei cunostinte de sex F, care mi-au confirmat efectul Wow!, asa ca m-am declarat multumit. Si am mai crescut cu cinci centimetri.

Asa ca pot sa anunt oficial ca sunt cu zece centimetri mai inalt, cu cinci procente mai slab, cu increderea in sine la suta la suta, si tupeul si obraznicia date la maxim.

Ce efecte secundare vor aparea?... Urmeaza sa vedem...


vineri, 30 ianuarie 2009

Betigasul in urechi

Ceea ce se vede mai jos pare un banal instrument, o simpla scula des intalnita prin casele celor cu doua maini stangi, precum sunt eu.



Dar de fapt este o alta dovada ca cei care proiecteaza nu isi incearca niciodata produsele. Probabil din motive de costuri nu exista prototipuri pe baza carora proiectantii sa evolueze stadiul alfa, beta, release candidate si final release ale produselor lor.

Cum mama ciorilor a reusit sa se scarpine ala in urechi atat de tare cu betigasele de la orez incat si-a zgandarit cerebelu' si a scos asa ceva nu pot sa-mi inchipui.

La prima vedere nu pare nimic in neinregula, nu? Nici mie nu mi s-a parut cand l-am vazut in raft. Numai cand l-am scos din tipla mi-am dat seama ca 'e in neinregula'.

Sa pui ditamai cablul de un chil la un ciocan de lipit de o suta de grame e sadism curat. Mult prea greu, mult prea gros, si mult prea rigid. Cand cumperi un ciocan de lipit de 30W (care consuma 0,15A si ar ajunge si un cablu de telefon, idiotilor!) se presupune ca ai de lipit chestii finute, delicate, si ajunge ca trebuie sa te lupti cu tremuratul mainii (da, sevrajul :P), nu iti mai trebuie un factor perturbator, nenorocitul de cablu care baga contre si trage de ciocan in orice parte numai in cei cinci milimetri, unde ai tu treaba, nu. Plus de asta n-ai cum sa-l pui deoparte, rezemat de ceva, fiindca din nou e tras, topind in cale tot ce prinde.

Asa ca rezultatul unei munci simple, lipirea a doua mufe de un cablu, care ar fi trebuit sa dureze zece minute, a fost dezastruos: treizeci de minute de chin, patru mufe distruse, repertoriul de blesteme epuizat, trei cicatrici prin arsuri si doua semne eterne, pe dulap si pe telefonul mobil.

Sa va dea Doamne-Doamne sanatate, bah!

luni, 26 ianuarie 2009

Incearcane ridicaTE!

Măcar de-aţi şti să vorbiţi şi să scrieţi CORECT româneşte, dacă tot v-aţi ales ca scop în viaţă să faceţi SPAM. Analfabeţilor! Măcar dacă tot primesc SPAM, şi mai trece câte un mesaj de filtrele astea, atâta bucurie să am şi io, că e scris corect! Măcar atâta respect pentru ăia de-i spammaţi, manelişti nenorociţi!
Ce-mi veni? Păi ui ce tot primesc pe mail de 2 zile incoace:

Subject: Incearcane
Mesaj: Incearca acum noua Varianta CEa mai simpla si cea mai utila ! uita de cautarile pe net , de statul la rand sa raspunda operatorul de costurile ridicaTE INCEARCA ACUM!

Vrei sa uiti de problemele pe care le ai cu calculatorul!?
http://www.saitdecacat.us/

Copyright Help Team

Păi ia încercaţi şi voi, agramaţilor, ceva de AICI.

duminică, 25 ianuarie 2009

Irish Philosophy

Azi, punându-mă la curent cu ultimele posturi din blogul unui grec trăitor în România, am dat peste o chestie care mi s-a părut haioasă, dar totodată profundă, şi am zis că merită s-o "împrumut". Drept pentru care am tradus-o cum m-am priceput de bine, şi v-o dau spre lecturare, întru începutul unei noi rubrici pe acest blog, rubrică ce se va intitula aşa: "Înţelepciune, drepţi, să ascultăm..."

În viaţă sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă eşti sănătos sau bolnav. Dacă eşti sănătos, n-ai de ce să-ţi faci griji. Dar dacă eşti bolnav, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă te faci bine sau dacă mori. Dacă te faci bine n-ai de ce să-ţi faci griji. Dacă mori, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă mergi în Rai sau în Iad. Dacă mergi în Rai, n-ai de ce să-ţi faci griji. Dacă mergi în Iad... o să fii aşa de ocupat în a da mâna cu toţi prietenii tăi, că n-o să ai vreme să-ţi faci griji!
(din înţelepciunea irlandeză)

Influenta crizei mondiale asupra crinilor

Astazi a fost ziua unei bune prietene. Tin mult la ea, si stiu ca-i place cand isi aduce lumea aminte de ea, nu prea e obisnuita cu rasfaturi din astea. Asa ca m-am hotarat sa-i duc niste flori.

O iau spre piata, spre furnizorul meu oficial. Da, am asa ceva. Prima data cand m-am dus in piata sa iau flori am dat o tura pe la toti vanzatorii, apoi l-am ales pe unul, dupa instinct. Un tigan maaaare, urat, nu prea negru, cu o nevasta frumoaaaasaaaa! Chiar daca erau tigani, cu taraba in piata, erau imbracati frumos, iar taraba era ordonata si lucea de curatenie. M-am dus la el si l-am luat deoparte. "Nene, uite care-i treaba. Eu nu cumpar de multe ori flori. Nu ma pricep. Hai sa facem o afacere. Eu, cand vin sa cumpar flori, vin la tine. Nu negociez la pret. Nu ma duc la altii. Tu, in schimb, imi alegi si imi dai florile care imi trebuie, si care sa nu ma faca de rusine, ofilindu-se in doua ore. Bine?" Tiganul s-a uitat la mine jignit. "Domnu'... eu nu-mi bat joc de clienti! Dar asa facem, daca vrei dumneata!"

De atunci n-am facut altcumva. Intotdeauna mi-a dat florile cum trebuie. Ba, mai mult, de-a lungul anilor, a ajuns sa ma cunoasca, si ma saluta de fiecare data cand ma vedea prin piata, trecand pe langa taraba lui. A inceput sa-mi faca discount, desi nu cumpar flori decat de cateva ori pe an. Uneori imi da cate o floare, sa o duc "pentru doamna".

Acum cateva saptamani, in timp ce treceam cu ceapa si cartofii pe langa taraba lui, ma striga, ma saluta, si-mi zice "Domnu'... sa stiti ca-mi deschid si florarie.". Si-mi explica unde. "Nevasta ramane aici, dar puteti sa veniti si la mine, acolo."

Astazi, m-am dus dupa flori. La piata, ca era in drum. Nu era acolo, locul "lor" era ocupat. M-am ingrijorat pentru el, asa ca am luat-o catre florarie. Era deschis, desi sambata dupa-masa, erau acolo, si nu mai pridideau cu clientii. Mi-a dat florile care imi trebuiau, mi-a facut si reducere, si am avut timp sa si stam de vorba pret de cateva fraze. Mi-a spus ca a renuntat la taraba din piata, fiindca floraria merge prea bine ca sa isi mai tina nevasta in frig si ploaie. Si ca clientii lui stiu sa vina la florarie. Si ca ar vrea alt spatiu, ca asta e mic si urat. Si ca ia in considerare sa-si ia o masinuta cu care sa-si faca propriile importuri.

Da, in plina criza mondiala, un tigan se gandeste la extindere. Poate oamenii nu mai cumpara atatea flori, dupa cum nu mai cumpara multe altele, dar el nu simte. Are afacerea pusa pe picioare de ani de zile, si nu s-a abatut de la "doctrina". Clientii, ca si mine, il stiu de om serios. Il cauta. Au incredere. Si-a gasit nisa de piata, desi probabil n-a citit in viata lui vreun manual de marketing, vinde flori. Nu vinde aranjamente florale complexe, ornamente si alte briz-brizuri de care-s pline celelalte floararii - si care-s goale. El vinde flori pentru oamenii grabiti. Si atat. Concurenta lui directa, daca mai e, a ramas in piata, in frig si ploaie.

Cele spuse mai sus nu se vor o lectie pentru cei care vor sa supravietuiasca pe timpul crizei. Fiindca e prea tarziu. Cei care supravietuiesc au inceput sa o faca de mult...


vineri, 23 ianuarie 2009

Vitezomanu' Gica

"Vitezomanu' Gica
si-a luat masina mica,
Rosie ca focul
Sa-i surada norocul."
(din Mihai Constantinescu - Vitezomanul Gică)

Dupa un drum de vreo suta douaj' de chilometre ma suna raudemusca sa-mi spuna ca o auzit la radio prin cate radare am trecut. Eu am vazut - prea tarziu - doua, el mi-o spus de sapte.

Deci daca-mi vine aviz de la coletarie o sa stiu despre ce vorba. O sa ma duc pe jos, cu ocol sa-mi predau carnetul, ca oricum e suspendat.

Va tin la curent...

Ceva despre bebe mici

Profit de faptu' că o adus Cosinus vorba de bebelani, ca să zîc şi io ceva pe tema asta.
Mă ia ieri pe mess una bucată contact de gen feminin:

Ea: am o nepotica!!!
Io: deja? pai cum, ca inca nici nu te-ai maritat!
deja esti bunica?
Ea: matusa
te bat
Io: ah...
Ea: da
e frumoasa
vrei sa vezi?
Io: cati ani are?
Ea: 1 luna
Io: ah... nu e buna pt sendvis
Ea: )))
Io: nu te mai obosi in cazu asta, pt mine toti bebe is la fel
Ea: nesuferitule
Io: de ce?
pur si simplu nu reusesc sa vad nimic deosebit
frumosi... urati... pentru mine nu exista asa ceva
numa bebe si gata. un bebe e un bebe.
Cum o fi aia "seamana cu mama"?
pfff
la 2 saptamani?
poate cu o maimutzica. ca de simpatici is simpatici, nimic de zis
Ea: odiosule
m-ai raniiiiiiiiiiit
Io: nu te mai victimiza, ca nu te-am ranit deloc
ti-am zis cum vad io un bebe
ce sa fac?
crezi ca cu al meu o fost altfel
ce ma mai enervau babele cand veneau sa zica "vai, da ce seamana cu tine!"
seamana pe dracu, mamaie, tz-or cast ochelarii
seamana cu o smochina, cu aia seamana
Ea: )))
Io: dupa fo 3 luni o inceput sa semene cu mine
adica io cu el, ca eram ca o smochina si io, de nedormit.

Restu' conversaţiei nu mai prezintă interes. Deci... să mă scuze tăte doamnele, da' mie pozele cu copchii aşa mici nu-mi spun nimic. Or fi ei simpatici, da' cu asemănatu... tricky! O fi io mai insensibil sau cum oi fi, da ce să fac amu'? Să joc teatru şi să fac şi io "Vai, fată, da' ce seamănă cu tine! ? Aşe să fac?

Ultrascurta (3)

Intrebare: De ce are hartia igienica mai multe straturi? Nu era de ajuns unul singur?

Raspuns: In principiu aveti dreptate si oricum folositi direct doar prima foaie! Dar celelalte sunt stocate timp de 6 luni de catre serviciile de specialitate, conform legii 298 / 2008, pentru a putea fi accesate de Ministerul de Interne, Ministerul Public, SRI si SIE...

Ca asa-i romanul. N-are chef sa se revolte. E prea mult de munca. Mai bine inventeaza un banc. Si asa viata devine mai buna si mai roz.


joi, 22 ianuarie 2009

Am vazut lumina pe pamant...

Inceput de an, inceput de viata noua.

Primele vlastare de care am auzit eu sunt ale unui prieten. Care, in loc sa faca si el o fata, ca orice om serios, a facut doi baieti. Gemeni. Ca el e mai smecher.

Drept pentru care, dupa ce ieri i-a adus pe toti acasa, astazi status-ul lui e "Caut furnizor en-gros de pampersi!". Sunt curios care o sa-i fie statusul cand o sa constate ca patru maini nu ajung sa schimbe destul de rapid pampersii la doua fundulete...

Coane, nu va dorim decat doi copii normali. Restul vine de la sine.

Iar pentru pustii 'ceia care acum probabil dorm de rup inconjurati de dragostea voastra... nu pot decat sa le soptesc

"Am vazut lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti.

Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?

Multumesc, nu imi raspundeti,
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari.

Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba."
(din Marin Sorescu - "Am vazut lumina")

Sa traiti frumosi si sanatosi, si sa va bucurati de fiecare clipa impreuna. Caci clipele pierdute nu se mai intorc...


marți, 20 ianuarie 2009

Ziua Recoltei

Azi, cum stăteam io liniştit la berou meu şi mă gândeam la toate cele, numa ce or început să cadă umeraşele din cuier. S-or fi copt, bag samă!

luni, 19 ianuarie 2009

Varianta Mihai Viteazu

Cu o seara înainte de Ajunul Crăciunului, mare tam-tam. "S-a deschis varianta spre Mihai Viteazu!". Veste de veste, ce mai!
Despre ce e vorba. Până mai acum o lună, tot puhoiu de lume care mergea la shopping la real, mall, baumax, hervis, şi alte alea, şi mai nou carfur, la plecare se "vărsa" spre oraş pe o bretea de şosea cu o SINGURĂ bandă, bretea care ieşea în cel mai afurisit şi aglomerat giratoriu pe care îl ştiu io. Deci vă cam daţi seama ce nebunie era acolo la ore de vârf (adică mai mereu, până să înceapă criza asta). No, varianta spre Mihai Viteazu e o altă ieşire din imensa parcare, ieşire care ar trebui să fluidizeze traficul de cumpărători loviţi de streche. Spun ar trebui, fiindcă după ce ai încercat o dată să o foloseşti si mai că era să-ţi laşi acolo bara spate, aripa si toba de eşapament (aşa am păţit io), a doua oară nu-ţi mai trebe.
De ce? Păi fiindcă aia numa variantă circulabilă nu e.


Să sari pârleazu' cu maşina peste un trotuar cu borduri sănătoase, să ajungi în acest fel pe contrasens pe ieşirea dintr-o benzinărie, unde să mai ai şi neşansa să dai bot în bot cu vreun alt mijloc de transport care, pe dreptul lui, vrea să iasă din bezinăria cu pricina, numai variantă circulabilă nu e. Sau poate n-am înţeles eu şi trebuie, odată urcat pe trotuar, să rămâi acolo şi să-ţi continui drumul pe trotuar, ca orice alt pieton aflat în această situaţie.


Dar dacă s-au vărsat acolo 3 roabe de pamânt şi s-au montat şi 2 semne care indică că pe acolo se poate circula, pentru unii e suficient. Şi atunci facem mare tărăboi şi ne lăudăm că am rezolvat problema. Iar şoferii şi tot puhoiu de lume care merge shopping la real, mall, baumax, hervis, şi alte alea, şi mai nou carfur, la plecare se "varsă" în continuare spre oraş pe o bretea de şosea cu o SINGURĂ bandă, bretea care iese şi acum în cel mai afurisit şi aglomerat giratoriu pe care îl ştiu io. Noroc cu criza asta, că nu mai îs atâţia loviţi de microbu' cumpărăturilor, şi parcă nu mai e atât de aglomerat giratoriu ăla.

Cerebel de român

... sau cum ne facem singuri neamu' de căcat.

Aşadar, Austria, Stubaital, început de an 2009. Într-una dintre dimineţi, aşa după cum ne era programul, plecăm cu maşina la Stubaier Gletscher, să ne dăm. Ajungem, parcăm (în parcarea D, A B şi C erau deja pline ochi), ne echipăm şi pornim spre capătul parcării spre a ne îmbarca în autobuzul care ne ducea la staţia de bază a telegondolei. Nu vă gândiţi că ne ducea câţiva km. Doar vreo 4-500m, dar oamenii ăştia îs foarte bine organizaţi, până la extrem. Nu te lasă să baţi pe jos cei 500m, te duc cu autobuzul, aşa că n-ai absolut nimic de comentat când dai un purcoi de bani pe ski-pass. De banii ăia te plimbi cu instalaţiile pe cablu, te duci la piscină şi te cară şi cu autobuzu 500m.
Booon, da' nu despre asta e vorba. Continuăm. Stăteam dară să vina buzu. Şi la un moment dat aud în spatele meu pe cineva răcnind: "Vezi că astea costă bani, bă ţărane!". Acum, ce să vă zic. In Austria nimeni nu strigă pe stradă, pe pârtie, la supermarket, în parcare. Nimeni nu se agită, nimeni nu are treabă cu cel de lângă el. Toţi au răbdare, toţi manifestă înţelegere, toţi dau dovadă de respect pentru cei din jur. Toţi, mai puţin noi, românii. Noi ne simţim datori să ne dovedim superioritatea prin gălăgie, urlete, înjurături, claxoane şi tot tacâmu'.
Revin. Aud în spatele meu pe cineva răcnind: "Vezi că astea costă bani, bă ţărane!". Mă întorc şi dau cu ochii de CRBL. Da, chiar de el, cel ce cântă, dansează şi actoreşte. Dempreună cu (bănuiesc) soţia şi cu încă un ins, necunoscut mie. Ţăranu' era un alt turist, ceh după grai, care se grăbea să ajungă la haita lui de copii. Şi care, în graba lui, o fi avut nesimţirea şi tupeul să se atingă de vreuna din piesele de harnaşament ale cuiva din grupul celor 3 amintiţi. Acu', care din cei 2 masculi o fi enunţat răcnetu' de mai sus, nu ştiu, nu vreau să-mi fac păcate cu CRBL să zic că el. Cert e că nu ne dezminţim. Suntem cei mai buni, cei mai frumoşi şi cei mai deştepţi, şi nu putem fi atinşi nici măcar din greşeală, că ne sare muştaru' urjent.
Ar mai fi multe exemple de dat, ca cel al unui moşulică cu care ne-am urcat la un moment dat în acelaşi scaun de telescaun, şi care, datorită faptului că, la urcare, copilul meu a alunecat usor şi s-a aşezat rău în prima fază, aşa încât moşulică s-a simţit jenat, s-a simţit totodată dator să sublinieze în frumoasa limbă românească "Aşa-i cînd te pui în telescaun cu nişte cretini". Primul impuls a fost să-i dau un brânci, l-am lăsat însă în pace, cu ale lui.
Nu mi-aş fi adus aminte probabil de aceste întîmplări dacă nu mi-ar fi ajuns în browser chestia asta. Păi, fraţilor, dacă (zic "dacă", aşadar presupun, nu e o afirmaţie) şi la hotel v-aţi purtat ca în parcare, nu e de mirare că aţi păţit ce aţi păţit. Oamenii ăia nu înjură, nu se agită, nu strigă, răspund şi ei cum pot. Şi, parafrazînd un banc pe care mi l-a reamintit Stanciu, zic aşa: "Cum faci, aşa primeşti".
Aşa că pe mine, unul, nu mă miră că suntem trataţi ca nişte oameni de mâna a doua. Dacă aşa ne manifestăm, asta şi meritam!

vineri, 16 ianuarie 2009

De ce STAU?

Nu io personal. Şi nu e vorba de timpul prezent al verbului a sta. Ci de fenomenul ce se produce pe autostrăzi. Fenomen cunoscut în ţările vorbitoare de limbă germană sub numele de STAU (se pronunţă ŞTAU) - adicătelea cînd se înfundă autotrada din varii motive, încă necunoscute mie, în asemenea hal de nu se poate înainta mai deloc. În asemenea hal încât la ultima deplasare făcută la schi, am parcurs distanţa dintre Rosenheim şi Innsbruck (circa110km) cam în 3 ore.
De ce zic necunoscute mie? Păi fin'că poate cineva le cunoaşte, că io nu le-am putut depista. Că după ce te târâi ca melcu (de mai că laşi şi dâră) cîteva zeci de kilometri, ajungi undeva unde toată lumea începe să zburde cu 130 la oră. Undeva unde nu e nici accident, nici şantier, nici ieşire de pe autostrada... nimic... nimic care să îţi explice în vreun fel de ce pute în maşina ta a ambreiaj încins, şi de ce ti-a crescut consumul alarmant în ultima oră.
Şi nu mi s-a întamplat o singură dată să nu găsesc explicaţia acestui fenomen, ci DE FIECARE DATĂ.


Aşa că, la întoarcere, după ce i-am făcut o vizită lu' Stanciu, când am auzit la radio că pe sensul opus celui pe care circulam eu e STAU de 7km, am căscat ochii, să văd, poate de data asta găsesc explicaţie. Era anunţat un TIR în pană. După cîţiva km l-am şi văzut. Dar nu era în mijlocul drumului. Era tras frumos în afara autostrăzii, într-un refugui special amenajat pentru cazuri de urgenţă, cu maşina de poliţie lângă el, fără a perturba în vreun fel traficu'. Da' care trafic? Preţ de vreo 3km n-am văzut nici o maşină. Pustiu. Zic - unde-i ştau? Ce vorbesc ăia la radio? Care ştau de 7km? Şi ce să vezi! După ăia 3km, brusc, da' BRUSC, văd coloana de maşini de 7km, mergând la pas. Fără a fi obstrucţionaţi de ceva, cei din faţă mergeau cam cu 20 la oră. În faţa lor, şoseaua liberă şi goală. Adică mai aveau fo' 3km pînă la locu' unde se presupunea că ar fi ceva probleme. Da' unde nici acolo nu erau.
Deci stau şi mă întreb... de ce STAU?
N-am să mă mai plâng niciodată că la mine în oraş, îmi ia cîteodată 1 oră să parcurg un drum de 15 minute. Nici la ei nu e mai bine. La ce bună autostrada aia lungă, lată şi fără limitare de viteză daca n-ai cum o folosi?

joi, 15 ianuarie 2009

Deci, din nou, greaţă!

Aşa-mi trebe dacă mă mâncă în cur să deschid televizoru şi să-l uit pe tot felu de posturi când încep tot felu de emisiuni.
Eram încă bine dispus aseară, după vacanţa care mi-am făcut-o cadou de început de an, în Austria, la schi. Evident că m-am întors de acolo cu senzaţia că şi la mine acasă toate îs bune şi frumoase.
Da ui că aseara am uitat teveu' pe Felix3, unde tomnai ce începea minunata de emisiune a lu Gâdea. Care aseară l-o înghiţit şi pe Ciutacu şi timpu lui de antenă3 ca să aibă, vezi-doamne, mai mult timp de dezbătut problemele arzătoare provocate de musiu prezident şi dorinţele acestuia de a modifica Constituţia. Şi de criza care ne loveşte ca un tsunami. Şi emisia mai că părea că despre asta o să fie. Da când colo... or început, dempreună cu dom' Ciorbea alăturea, să dezbată problema şefului penitenciarului din Giurgiu care de ce s-o dus el la chef îmbrăcat în zeghe, problema spadasinului de la liceul cfr din bucales, şi alte stiri de ora 17. Şi ui aşa or ţinut-o toata emisiunea. Şi din când în când îşi aminteau că e criză şi că Băse vrea altă Constituţie. Şi dă-i iar cu pârnăiaşu şi cu alea, de parcă de acolo ne vine nouă criza!
Păi bă, jurnaliştii lu' peşte, aşa credeţi voi că veţi limpezi problemele care ne duc tot mai către fundu' budei? Vine criza ca tsunami, băăă, şi vă trozneşte şi pe voi în ceafă!
Trăim vremuri de căcat, şi voi, în loc să mişcaţi masele să ia atitudine, numa' ne băgaţi căcatu în case prin geamu teveului! Ruşine bă!

P.S. Faină postare de început de an am mai avut! Asta ca să nu uit în ce lume trăiesc...