Ceva despre bebe mici

Profit de faptu' că o adus Cosinus vorba de bebelani, ca să zîc şi io ceva pe tema asta.
Mă ia ieri pe mess una bucată contact de gen feminin:

Ea: am o nepotica!!!
Io: deja? pai cum, ca inca nici nu te-ai maritat!
deja esti bunica?
Ea: matusa
te bat
Io: ah...
Ea: da
e frumoasa
vrei sa vezi?
Io: cati ani are?
Ea: 1 luna
Io: ah... nu e buna pt sendvis
Ea: )))
Io: nu te mai obosi in cazu asta, pt mine toti bebe is la fel
Ea: nesuferitule
Io: de ce?
pur si simplu nu reusesc sa vad nimic deosebit
frumosi... urati... pentru mine nu exista asa ceva
numa bebe si gata. un bebe e un bebe.
Cum o fi aia "seamana cu mama"?
pfff
la 2 saptamani?
poate cu o maimutzica. ca de simpatici is simpatici, nimic de zis
Ea: odiosule
m-ai raniiiiiiiiiiit
Io: nu te mai victimiza, ca nu te-am ranit deloc
ti-am zis cum vad io un bebe
ce sa fac?
crezi ca cu al meu o fost altfel
ce ma mai enervau babele cand veneau sa zica "vai, da ce seamana cu tine!"
seamana pe dracu, mamaie, tz-or cast ochelarii
seamana cu o smochina, cu aia seamana
Ea: )))
Io: dupa fo 3 luni o inceput sa semene cu mine
adica io cu el, ca eram ca o smochina si io, de nedormit.

Restu' conversaţiei nu mai prezintă interes. Deci... să mă scuze tăte doamnele, da' mie pozele cu copchii aşa mici nu-mi spun nimic. Or fi ei simpatici, da' cu asemănatu... tricky! O fi io mai insensibil sau cum oi fi, da ce să fac amu'? Să joc teatru şi să fac şi io "Vai, fată, da' ce seamănă cu tine! ? Aşe să fac?