De ce numa' "parcă"...

Am zis că vă povestesc de ce numa parcă era mai bine la 'otel decât în restu' Costineştiului.

Păi ia să vedem... Am avut onoarea şi privilegiu' major să fiu cazat la Vox Maris, loc unde pe vremea tinereţilor mele trebuia să fii odraslă de ştăbime ca să ai şansa să bagi măcar vârfu' nasului. Sau să te caci bani de-o sută. Ceea ce la mine n-o fost cazu', nici una din variante.
Amu, am constatat că din toată treaba asta, democraţia noastră originală o eliminat faza cu odrasla de ştăbime. Aia cu căcatu' bani de-o sută o rămas. Fiind invitat, nu m-am lovit de faza cu plătitu' decât când am vrut ceva "extra". Adică un frappe... frappe in care am săpat cu sârg după o urmă de cafea, da' n-avea. Numa îngheţată şi frişcă. Întristarea: 35 de lei. Noi. RON-i adică. M-o mâncat în cur să beau şi o cafea, că dacă tot n-o fost cafea în frappe... 9 RON-i. După care am decis să pun şi io mâna pe o listă de meniu să văd care-i treaba. Iaca treaba:

Mi s-or învârtit ochii în cap de vro câteva ori ca flipărele, ca nu-mi venea a crede ce văd. Da' era adevărat, fraţilooooor! Cu ce aş da la ăştia pe o masă aş rezista 3 zile în căcatu' ăla de Paralia! (care, între noi fie vorba, e un căcat mult mai frumos parfumat şi ambalat) Şi unii încă se mai întreabă de ce merge turismu' nostru la vale...
Altă problemă o fost că mai bine mă cazam aci:

Că la noi în vilă ioc ce scrie pe placa aia. Decât a doua zi, după ce am făcut ca toţi dracii prin recepţie. Şi după ce că nu era apă caldă, ia ui cum arăta prin baie:

Ioi, că iar m-am enervat, de nici nu mai po' să gândesc limpede ca să mai scriu ceva. Da' nici nu cred că mai e cazu'. Cred că v-aţi cam lămurit. Aşa că pun punct aci, că vreau să uit cât mai degrabă ce am văzut şi trăit acolo.