La paralie

Iacă-mă că m-am întors. Cum de unde? De la paralie*! Pe cât îmi repugnă mie ideea de a merge la mega-trâmbiţata paralie grecească, pe atât de uşor m-am lăsat dus, pe principiu' că "dacă-i musai, apăi cu plăcere". Mnoah, şi dacă tot am ajuns acolo, am zîs să fac şi io ce face tot românu la paralie. Adică plajă. Baie. Odihnă. Corect?.... Neah, cât se poate de greşit. Căci ce face românu' când ajunge la paralie? Ei bine, face shoppinG ! Asta face! Pe lângă faptul că plaja aia "cu nisip" e de fapt cu şezlonguri, că de atâtea şezlonguri şi umbrele nu se mai vede nisipu', e plin şi de ambulanţi. Cam 3 la 5 minute. Cu mărgele. Negri. Cu ochelari de soare. Cu tatuaje. Cu maseuze galbene şi oblice la uochi. Cu gogoşi. Cu gaură. Pe băţ. Gogoşile. Ia gogoaşa neamule! Cu aifan. Cu aipad. Cu CD-uri şi DVD-uri pirat. Cu ce mama dracu' vă mai dă prin cap. Cu gura mare, urlând din toţi rărunchii. Colac peste pupăză, alea 3 ore care le-am petrecut acolo, rezistând eroic "tentaţiilor" ce mă înconjurau, la vro 50 de metri de locul unde stăteam cică "în liniştea mea", un nene cu o tarabă pe roţi vindea de zor textile de tăt felu'. Şi cînd zic de zor, chiar asta să înţelegeţi. 3 ore cât am stat io acolo, o fost omor de lume pe taraba ăluia. Femei şi bărbaţi deopotrivă îşi smulgeau unu' altuia ţoalele din mânuri, probau, urlau, plăteau, plecau, veneau alţii, de ziceai că s-or gătat ţoalele pe Pământ. Marea lor majoritate conaţionali de-ai noştri (mei, cum vreţi voi). Rumâni adică. Şi nenea ăla cu taraba când vedea că scade entuziasmu', mai flutura câte o cârpă pe deasupra gloatei nebune strigând: "Two euros". Ioi mamă, în secunda doi zeci de mâini se întindeau să-i smulgă prada! Spectacol moca!
Şi uite aşa m-am distrat io la paralie. Ceea ce vă doresc şi vouă. Not.


*Esplicaţie: pentru ăi' de nu s-or prins, toate astea să petreceau la Paralia Katerini, că paralie în greceşte înseamnă plajă, deci îs multe rău.