miercuri, 29 iulie 2009

Incapabil de a intelege

Motto:
- Ioane, un' te duci?
- La crasma, Marie!
- Auzi, Ioane, n-ai vrea sa ma bati acum? Ca as vrea sa dorm devreme azi...


Langa chioscul din cartier asteapta un barbat. Drept, inalt, frumos, cu o fetita de mana. Si ea o dulceata de copil. Dar prea teapana pentru un copil, si fara expresie.

In fata mea, la coada, o femeie. Cumpara aia, si ailalta, si inca ceva. In sfarsit plateste si pleaca. In timp ce spun ce vreau il aud pe el rastindu-se la ea: "Da' din aia de ce n-ai luat?!?" Raspunsul ei nu l-am mai auzit, dar dupa cateva secunde, cat a durat sa cumpar, am vazut-o pe ea indreptandu-se spre casa, incovoiata, tarand plasele dupa ea, cu capul in pamant. El s-a asezat la coada bufnind, cu ochii furiosi si intunecati. Copilei agatate de mana lui a inceput sa-i tremure barbia. Stia ce urmeaza acasa.

Violenta domestica. Sunt incapabil sa o inteleg. Pur si simplu. Oricat m-am straduit - nu reusesc.

Pe "el" sa zicem ca e normal sa nu il inteleg, daca nu imi sta in caracter sa fiu o fire violenta. Ma resemnez si imi spun doar ca nu pot sa inteleg, si atat.

Dar pe "ea"?

Nici pe "ea" nu o inteleg. E scris cumva in codul genetic? Lipsa cromozomului Y duce la obedienta, resemnare si acceptare?

S-au scris biblioteci intregi despre violenta domestica. In unele tari se actioneaza la nivel guvernamental. Sunt zeci de organizatii care acorda nu numai suport moral, dar chiar si material. Si totusi, fenomenul persista.

Stau si ma intreb oare cat la suta din femei NU sufera de violenta domestica. Oare procentul se scrie cu una sau doua cifre?

"Aaaa, nu!", poate o sa exclamati, "sunt putine cele care au de a face cu asa ceva!"

Zau?

Fiindca violenta domestica nu imbraca numai forma fizica. Nu numai cele batute, injunghiate, arse sau violate se numesc victime ale violentei domestice.

Fiindca "el" s-a mai desteptat. A inceput sa inteleaga ca urmele de pe corp pot fi probe pentru un certificat medico-legal. Dar violenta psihica poate fi cuantificata mai greu.

Unde poate fi clasificata o femeie careia ii e urat sa mearga acasa? Cand stie ca acolo nu o asteapta decat desconsiderare si injosire? Cand a inceput sa fie sigura ca nu e buna de nimic, fiindca asa i se spune de ani de zile, fiindca orice ar face tot nu e bine? Cand nu mai reprezinta decat cel mult o menajera de care te tii..., sau poate nici atat? Asta nu e o forma de agresiune?

Poate femeia de acum e o fata care in trecut compunea poezii, mergea pe munte, canta la chitara, putea sta ore intregi sa urmareasca o ganganie in iarba, stia sa vada verde, albastru si rosu? Da, poate exagerez un pic, dar ramane asta: acum nici nu-si mai aminteste de ceea ce visa la inceputurile vietii ei. In sufletul ei mai sunt numai tonuri de gri inchis si negru. Maturizare? Realitatea vietii? Eu zic ca e mutilare...

Nu, nu inteleg de ce trag atata de relatiile lor chinuitoare. De ce nu spun, pur si simplu, STOP?

De proaste? Nu cred, nu pot fi toate asa.

Comoditate? Cand e vorba de astfel de chinuri... nu cred ca e vorba de comoditate.

Situatia materiala? Da, posibil. E greu sa traiesti dintr-un singur venit, daca-l ai si pe acela, si mai ales daca sunt si copii la mijloc. Dar uneori se gasesc si solutii.

Copii? Copii ar trebui sa fie primul motiv de a pune capat acestor relatiil! Fiindca numai de o dezvoltare armonioasa si psihic solida nu poate fi vorba la copii care traiesc in astfel de relatii. In afara de asta... Ce invata o fetita? Ca e normal ca sa fie ca mama, si ca asa trebuie sa fie, si la randul ei, cand va fi mare, nu va vedea nimic anormal cand va fi brutalizata la randul ei. Iar un baietel? Ca e normal sa trateze fetele in acest fel, fiindca asa facea si tata cu mama.

Frica fizica? Alt motiv posibil. Dar cred ca si cel mai tampit si abrutizat mascul ar cadea pe ganduri cand s-ar trezi intr-o dimineata legat fedeles, in pielea goala, si cu "ea" tinandu-i bilutele intre falcile unei foarfeci de gradina si spunandu-i "Acu', dupa ce-ti dau drumul, gandeste-te bine: daca mai ridici o data mana asupra mea va trebui sa ma omori, fiindca data viitoare o sa ti le tai si o sa te las sa sangerezi ca un porc!". Intr-un fel sau altul chinul tot se va termina.

Teroarea psihica? Da, alt motiv serios. Care nu poate fi trecut decat cu ajutor. Si acesta e greu de gasit...

Teama de ce zice gura lumii? Cel mai pueril motiv. Gura lumii nu poate fi astupata. Babele de pe bancuta oricum au subiecte. Ce martira e ca sta cu idiotul ala. Si apoi ca ce fraiera a fost ca l-a parasit. Da' nici una din ele n-ar zice "Fa, daca tie nu-ti mai trebe, da-mi-l mie!"

Teama de singuratate? Adica "Rau cu rau, dar mai rau fara rau"? Da, probabil majoritatea femeilor se ascund dupa asta, mai ales in cazul violentei casnice moderate.

Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: indiferent de conditii, cum poti trai in totala lipsa de respect a partenerului? Fiindca asta e: "el" nu mai are nici cea mai mica consideratie fata de "ea". Nu o mai trateaza ca pe o fiinta umana. E doar un accesoriu lipsit de importanta al relatiei...

De inteles poate nu o sa inteleg niciodata.

Dar o sa ma intristez de fiecare data cand o sa vad sau o sa aud...


Niciun comentariu: