Tort de iaurt cu căpşuni

Da, ştiu, am cam lăsat de izbelişte blogul ăsta si mai cu seamă pe cei zece - unşpe cititori care mai dădeau pe aici în căutare de reţete ciudate şi mai puţin cunoscute. Încerc să mă revanşez astăzi cu o reţetă de sezon, nu ştiu cît de originală, dar cu siguranţă extrem de delicioasă. Mulţumesc pe această cale Ungurului care mi-a prezentat-o. Pe ea. Torta. Şi reţeta.

Aşadar... tadaaaaa.... ingrediente:

- 800-900 gr iaurt gras (bun ăla Cedra de la telingipebuzuki)

- 1 cutie 500ml frişcă vegetală (io personal folosesc hulală)
- un blat (mai jos aveţi variante)

- căpşuni cît să ajungă de 2 straturi - asta depinde de dimensiunea finală ce se urmăreşte a fi obţinută

- zahăr

- mixer

- un vas la alegere, pe post de formă, se poate confecţiona la nevoie.

Modus operandi:

Se poate executa în mai multe feluri, funcţie de forma folosită, după cum urmează:

- se face un blat de chec/pandişpan rotund sau se folosesc wafe/gofre/gaufre sau cum le-o mai zice din care se construieşte cu migală un blat croit după forma ce-o dorim la final sau se ia un blat de tartă gata făcut ca e mai simplu

- se bate frişca ţapănă

- se amestecă cu grijă iaurtul cu frişca bătută şi cu 4 linguri de zahăr, pînă se leagă bine
- se prepară un sirop de zahăr, simplu sau cu aroma de rom, de sirop de arţar, salcâm sau de care vă cade bine, pentru însiroparea uşoară a blatului, aşadar nu foarte mult.

Acum... dacă folosiţi pe post de formă un vas rotund sau cum doriţi, va tebui să procedaţi la construcţie în sens invers decît ar fi logic. Da' nu-i bai. Începem prin a aşeza un strat de căpşuni (tăiate jumătăţi se aşează mai bine) pe fundul vasului. Deasupra turnăm cu grijă melanjul de frişcă şi iaurt, uniformizăm mumos, punem un nou strat de căpşuni şi deasupra, capac, blatul însiropat uşor.

Dacă vă decideţi să vă realizaţi propria formă, nu e greu nici lucrul ăsta, folosind un carton pe care îl aşezăm în jurul blatului şi îl prindem cu cîteva agrafe. După care, evident, ordinea e inversă decît la metoda cu vasul, adică blat însiropat uşor, un strat de căpşuni, amestecul cel alb şi din nou căpşuni.

Toată construcţia asta se dă la rece pentru minim cîteva ore.

Se scoate de la rece şi se răstoarnă cu mare atenţie pe un platou (dacă e montat în vas), sau se desface doar forma dacă a fost montat în varianta cu blatul jos.

Apăi io vă doresc s-aveţi poftă şi să-mi ziceţi dacă v-a plăcut.

Heidelbeerquarkkuchen ohne Heidelbeeren

Adica Quarkkuchen, stiu. :P

De foarte multi ani m-am tot gandit sa "copiez" in bucatarie o prajitura buna, cu afine si branza de vaci, pe care o mancam prin vizitele din Jermania. De lene, am tot sperat ca apare si pe la noi, sa nu ma chinui. Fiindca nu si nu...*) n-am avut ce face si am cotrobait un pic pe la prieteni si pe net, sa aflu amanunte despre ea. De la prieteni am aflat ca se numeste Quarkkuchen. De pe net nu am aflat ce e Quark, dar am gasit retete. Si din toata compilatia... a iesit ce urmeaza.

Inca tot nu sunt sigur ce inseamna Quark. Unii zic ca ar fi branza de vaci, altii ca ar fi branza de vaci cu smantana. Ce se gaseste prin magazinele de aici sub numele de Quark e branza de vaci cu iaurt. Probabil ca asta e. Dar nu ma intrebati cum zic nemtii la branza de vaci, ca nu stiu!

Asa ca am folosit dupa inspiratie. Pana acum am facut-o de doua ori. Prima oara cu branza de vaci, a doua oara cu Exquisa Creamy Quark din Kaufland. Oricum reteta suporta adaptari mari, rea nu are cum sa fie. Tura aceasta n-am mai folosit afine (am o problema temporara cu ele, si ma feresc) ci altceva, ce a fost la indemana.

Asa ca sa purcedem.

Intai punem de un aluat fraged. Ne trebuie doua cani juma' (~400g) de faina 640, sase linguri de untura (sau se poate folosi, cica, margarina de calitate), un varf de lingurita de sare si cam 70g de zahar.



Se amesteca toate. Se spune ca, pentru a pastra fragezimea, se amesteca cu mana. Eu nu cred in maioneza mestecata numai in sens orar sub clar de luna, asa ca am folosit mixerul. Apropo, daca aveti mixer Futachi de 15 lei, il veti arde. Ce e important e ca aluatul sa aiba tot timpul o temperatura scazuta, deci mai puneti din cand in cand cate o lingura de apa cu gheata, per total max 4 linguri. Dupa framantare va rezulta un aluat extrem de gros, eventual de consistenta biscuitilor zdrobiti.


Apoi aluatul ajunge in congelator pana pregatim umplutura. E momentul sa punem si cuptorul la incins.

Pentru aceasta amestecam 700g de branza de vaca, 1 ou, 200g zahar, juma' de pahar de smantana si o punguta (50g) de amidon. Dupa inspiratie se mai pot arunca inauntru un plic de budinca si / sau coaja de lamaie, esente, etc.

Intre timp aluatul s-a racit destul, asa ca-l extragem de la rece si tapetam cu el o forma. Eu am folosit una de tort, dar se poate folosi si un vas Jena.


In cuibul facut se toarna umplutura. Eventual se aduce aluatul catre nivelul amestecului, de dizain. Dupa chef.

Acum lucrarea ajunge in cuptor. Daca folositi forma de tort, puneti o tava dedesubt, fiindca formele nu sunt etanse si se va scurge grasime (da, am aflat din proprie experienta...).

Se lasa la foc mic cam o ora. Depinde de cuptor, da'-si stie fiecare sculele din casa si cand e gata.


Si... e aproapte gata. In mod normal, pentru un Heidelbeerquarkkuchen se pune un strat gros de afine peste. Eu am folosit la aceasta a doua editie piersici din compot, rezultand astfel un Heidelbeerquarkkuchen ohne Heidelbeeren aber mit Pfirsiche. Bina, nah, Pfirsichquarkkuchen, fie!

Peste toate merge o gelatina, ca arata mai fain.

Iar a doua zi... e numai buna!


Mjam-mjam!

*) Acum cateva zile am aflat ca se gaseste Quarkkuchen la bufetul de la Obi...

Telingipebuzuki™

Am reţeta asta de la nişte oameni din Mykonos, via George. O fac de vreo 4-5 ani, am pasat-o verbal şi altora, însă nu mi-am făcut niciodată timp s-o public.

Intre timp a mai aparut în diverse forme pe net, probabil s-a perpetuat "din vorbă în vorbă", însă vă garantez că originalul e ăsta.
Mai ales că denumirea de Telingipebuzuki™ îmi aparţine în totalitate (şi am marea rugăminte să n-o folosiţi fără a menţiona sursa - despre denumire zic, reţeta e la liber)!
E o adaptare a reţetei greceşti de Galaktoboureko, însă mult mai simplu de alcătuit, şi folosind ingrediente "indigene", ca să zic aşa.
Iat-o acum, sper ca şi cosinus să fie în sfârşit mulţumit, dulcele ăsta a fost în fapt motivul pentru care a iniţiat această categorie.

Ingrediente:
1 pachet foi de plăcintă
1 cană ulei
1 cană zahăr
5 ouă
2 plicuri zahăr vanilat
Stafide (nu sunt obligatorii)
1 kg iaurt gras (merge şi mai puţin, cutia de Cedra are spre exemplu 850gr)

Se amestecă ingredientele de mai sus (mai puţin stafidele).

Se aşează pe fundul tăvii unse cu puţin ulei 1-2 foi, să acopere bine, dacă ajunge să acopere puţin şi marginile în sus e şi mai bine.
Se mototolesc restul de foi ca nişte foi de hârtie şi se pun în tavă.

Se toarnă amestecul peste foi. Se pot presăra şi stafide în aceasta etapă, dacă se doreşte. Merge şi cu, şi fără.

Se dă la cuptor circa 30 de minute (până face puţină crustă).
Până stă tava la cuptor, dintr-o cană de apă şi una de zahăr se prepară pe foc un sirop uşor legat, care se toarnă peste preparatul scos din cuptor.

Se lasă să se pătrundă (măcar câteva ore). Se serveşte rece, cu multă apă lângă, că e foarte dulce!

Pozele n-or fi ele cele mai reuşite, însa prăjitura cu siguranţă este!

Delicatesa de iarna

Stiu ca ziceam ca sunt in depresia de iarna, dar din cand in cand mai e cate ceva care face sa-mi straluceasca ochii. Astazi, seria limitata "Cozonac cu nuca" de la Yoplait, cu gust de colinde. Mjam-mjam!


Pacat ca nu se fac si la caserole de un chil...

De la sasi mostenire

(Nu, nu e vorba de Johannis!)

Despre sasi, aceasta minoritate disparuta, as putea vorbi multe, avand in vedere ca am trait in mijlocul lor atata vreme. Pot spune ca am fost crescut de ei, educat de ei, cizelat de ei. Si imi lipsesc...

In preajma marilor sarbatori religioase stateam ceva mai retras, raream vizitele, fiind, la urma urmei de alta religie si nationalitate. Dar tot se mai intampla sa nimeresc prin casele lor. Si asa aflam si eu ce bunatati stiu sa faca sasoaicele, ce prajituri... mmmm... mjam-mjam!

De Craciun si de Pasti primeam lichior de oua. Un paharut, acolo, sa nu ni se urce la cap, dar era asaaaa de bun! Dupa ani de zile, dupa ce sasii au disparut, m-am hotarat sa incerc sa fac si eu. Asa ca dupa ce am dat un mail (intr-un domeniu .de :) ) si am sapat intr-o carte de bucate (tiparita in 1907, in gotica!) scoasa dintr-un "Kredenz" m-am ales cu trei retete. Urmand sa ma hotarasc pe care din ele sa o folosesc. De-a lungul anilor le-am facut de cateva ori pe toate trei, ambalandu-le in sticle numerotate, am facut sondaj de opinie, am ales castigatorul, si... am uitat sa insemnez :)

Asa ca acum am luat-o de la capat, le-am facut din nou pe toate. Dar pun retetele aici, urmand ca de Craciun sa revin si sa editez acest post, anuntand castigatorul, pentru ca data viitoare sa nu mai am dubii.

Lichior de oua I

Se fierb 1 l de lapte cu 400g zahar si un baton de vanilie despicat. Se bat bine 3 galbenusuri de ou cu 250g zahar, si se amesteca cu laptele racit. Se strecoara apoi se adauga 300ml alcool si 3-4 linguri de rom.

Lichior de oua II

Se bat bine 4 galbenusuri de ou cu 300g zahar si 2 pachete de zahar vanilat. Se adauga, sub amestecare continua, 0,5 l lapte fierbinte. Dupa racire se adauga 250ml de rachiu.

Coniac de oua

Se bat bine 6 galbenusuri de ou cu 300g zahar. Se fierb 0,5 l lapte impreuna cu un baton de vanilie despicat. Laptele fierbinte se adauga cate o lingura, sub amestecare continua, peste galbenusuri. Se amesteca continuu pana la racirea completa. Se adauga 250ml alcool si 100ml coniac sau rom.

Alte considerente:
- conform Wikipedia, lichiorul de oua comercializat de Verpoorten (tatal si mama lui) poate fi pastrat un an de zile in sticla nedeschisa, o jumatate de an in sticla deschisa dar la rece, si foarte putin la caldura. Depozitarea neadecvata si / sau depasirea termenului de garantie poate duce la infectii cu Salmonella.
- in retetele sasilor nu este foarte clara concentratia de alcool care trebuie utilizata. Din termenul de "rachiu" din reteta II am dedus ca e vorba de alcool la 40%. Totusi, pe Wikipedia se spune ca e vorba de alcool 14-20%. Eu am folosit alcool pur (96%) dozat, dupa regula de trei simpla pentru a ajunge undeva la 30%
- in aceste conditii, cantitatile rezultate au fost acestea: reteta I: 1,3 l; reteta II: 0,8 l; reteta III: 0,7 l

Le urez sticlelor mele macerare placuta!

Later edit: Si castigatorul esteeeeeeee... reteta numarul treeeeei!

Să mâncăm sănătos !?!

Sintagma asta mi-a readus în minte un banc ceva mai vechi, dar cu substanţă, şi dacă tot am demarat rubrica asta cu potoale, am zîs că ar fi un prilej bun să-l postez aci, până nu începem să o dăm prin bălării prea rău cu poftele.

Se făcea că un cuplu de pensionari, uşor trecuţi de 65 de ani, se duc la ceruri în urma unui cumplit accident de circulaţie soldat cu vătămări corporale incompatibile cu viaţa (cum am auzit io că se zice mai nou pe la teveu). Aşadar, or murit. Şi ca orice oameni în vârstă cu frică de Dumnezeu, or ajuns (unde altundeva?) în Rai. Pe o insuliţă de vis, cu soare, palmieri, nisip alb ca laptele şi apă de turcoaz. Şi cum stăteau ei acolo, uimiţi de ce li se întâmplă, numai ce apare un îngeraş din cela alb, cu aripi diafane, şi le zice:
"Dragilor, aveţi aici tot ce vă doreşte inima şi sufletul, e suficient să pocniti din degete, şi deîndată vi se va împlini orice dorinţă, orice moft, orice vis!"
La care omul nostru îşi priveşte încruntat, ba nu, aproape disperat şi la limita nervilor nevasta şi începe să urle:
"Vezi, fă, proasto, ţi-am zis io, puteam fi aici de cel puţin 10 ani, da' tu nu şi nu, să mâncăm sănătos, să mâncăm sănătos!"

Paste cu sos de mozarella

Se pare că mă specializez în reţete rapide... asta datorită faptului că tot mai des ajung acasă târziu, deschid frigiderul şi mă oripilez la gândul că iar tre' să mânc salam sau brânză topită. Aşa că aseară am croşetat ceva rapid, cu ce am găst prin frigider şi cămară, şi care o ieşit aşa bun că până să apuc să fac şi poze... n-am mai avut la ce. Oricum pastele ce le-am avut nu erau fotogenice deloc.
Să purcedem la treabă dară:

Ingrediente:
250-300 gr brânză mozarella (de preferinţă proaspătă, scrie pe ea fresh, dar merge şi cu celelalte sortimente, mozarella să fie)
250 gr smântână proaspătă
vegeta
piper
oregano
o pungă de paste (400 g)

Peparare:
Se pun la fiert pastele, astfel încât până e gata sosul să fie şi ele fierte.
Într-o crăticioară se picură puţin ulei ca să nu se prindă de fund brânza în prima fază (se poate înlocui uleiul cu puţin unt). Se pune la topit mozarella tăiată felii, să se topească mai uşor. Se amestecă din când în cînd să nu se ardă. Când s-a topit, se toarnă deasupra smântâna şi se amestecă mereu pe foc mic, până se omogenizează şi devine ca o pastă uşor curgătoare. Se pune vegeta după gustul fiecăruia, piper la fel, se mai lasă pe foc cam 2min amestecând mereu, iar la final se presară şi oregano. Se ia sosul de pe foc.
Dacă şi pastele sunt fierte se scurg bine de tot să nu rămână apă, timp în care se lasă sosul să se aşeze un pic.
Cam asta e, mai departe cred că e evident că se pun pastele în farfurie sau castron şi se pune sosul deasupra.

S-aveţi poftă şi să-mi scrieţi dacă v-a plăcut.

Desert racoros de vara

Fiindca au venit zilele caniculare e momentul pentru mancaruri mai usoare, iar o masa buna are nevoie de un desert pe masura. Un desert de vara, usor si racoros.

Reteta de mai jos mi-a fost destainuita de o sasoiaca in varsta, asa ca va dati seama ca rea nu are cum sa fie.

Ingredientul principal este Rheum officinale, numit in popor rabarber, rubarba, revent, ravent, rabarbură, robita.

Se iau cateva cozi de rabarber, se curata coaja si se taie marunt.


Se pune la fiert in 250-300 ml apa, adaugand 3 linguri de zahar. Se poate pune mai mult sau mai putin zahar, in functie de cat de dulce se vrea. Mie nu-mi plac dulciurile prea dulci, asa ca pun mai putin.


Se fierbe si se amesteca pana cand bucatile de rabarber se desfac aproape intr-o pasta.


Se adauga trei linguri de gris (pentru incepatori: grisul se adauga presarat, sub amestecare continua, ca sa nu se adune in cocoloase) si se fierbe inca cel putin trei minute. Cel putin! Alfel grisul cade greu la stomac.

Va rezulta un amestec de gris cu pasta de rabarber.


Acest amestec se toarna in forme (cesti, farfurioare, ce are fiecare prin casa) clatite cu apa rece, si se pun la racit.


Se face o budinca de vanilie "din plic", numai ca un pic mai lunga. Eu folosesc 750 ml de lapte in loc de cei 500 ml, si o lingura de zahar mai putin decat scrie in reteta standard de pe plic. Aceasta budinca se toarna in forme peste rabarber.



Se lasa sa se rasceasca complet, apoi se pun in frigider.

Rezultatul este, pur si simplu... Mjam-Mjam!

Inaugurare

Din prea multa scarba n-am mai scris in ultima vreme, o sa revin cand va fi cazul.

Pana atunci m-am gandit sa inaugurez o rubrica noua, "Mjam-Mjam", poate il urnesc pe raudemusca sa dezvaluie retea lui de telingipebuzuki. (/me puupy eyes)

Si ca sa-i dau cep stay tuned pentru postul meu urmator.