vineri, 27 martie 2009

Mizerii de România (I)

Aveam în plan să scriu altceva pentru apotetotica încheiere a unei săptămâni de coşmar. Am ajuns însă acasă şi mi-am dat seama că n-am mai citit Groparu de câteva zile. Şi citind ultima sa postare mi-am dat seama că problemele mele pot să mai aştepte o zi, două, aşa cum puteţi şi voi, cei câţiva care intrati aici, să mai aşteptati până să aflaţi noutăţi din relaţia mea cu acest monstru sacru al României numit Romtelecom (de la om la om, când mă piş mă ţin de pom).
Şi asta pentru că mi-am dat seama că am ajuns să nu treacă zi fără să mă scârbesc tot mai tare de societatea în care trăiesc. Alaltăieri parcă a fost treaba de la Realitatea cu radarele fixe, ieri m-au chemat din nou la Evidenţa Populaţiei să le mai duc o hârtie ca să-mi elibereze noul buletin (asta e altă poveste pe care am să v-o relatez odată, ideea e că mi s-a verificat dosarul de 2 ori şi de fiecare dată a fost "în regulă", ca pe urmă să lipsească "doar o hârtie") iar azi iaca aflu că UN ROMÂN, născut din părinţi români, doar soarta a făcut să se nască NU în România, este amendat şi expluzat în plin proces de obţinere a cetăţeniei. Un om care merită să fie român cu acte este aruncat afară în timp ce toţi bandiţii, toţi racheţii, toţi proxeneţii aterizaţi aici din îndepărtate zări pot trăi şi vieţui printre noi nestingheriţi.
Cuvintele sunt cred, de prisos. Tot ce-mi vine acum în minte este că îmi e ruşine de neruşinarea celor ce au decis să facă asta, şi de neruşinarea celor care permit ca în România să guverneze astfel de legi. Şi imi e ciudă pe neputinţa mea de a schimba ceva. Fiindcă eu singur nu voi putea face niciodată nimic. Fiindcă şi ţie cititorule îţi spun că singur nu vei face nimic, oricât de frustrat ai fi. Şi îmi e ruşine că am ajuns să fim un popor de maimuţoi, care nu mai pot articula nimic, şi culeg de jos seminţele ce li se aruncă printre gratiile cuştii.
Greaţa mea e fără margini.

joi, 26 martie 2009

Shift Lock

K: bah ce dracu
K: BAH FUTUI DE CALC
K: CU CAPSLOOK INCHIS UI CUM SCRIE
K: DACA DESCHID CAPS LOCK
Io: pai di ce e inchis bah
K: poftim de vezi
Io: cum inchis bah?
K: bah e invers sa_mi bag
K: BAh nu mai inteleg
Io: lol
K: nu ma mai lasa sa scriu cifrele
K: @!@#$%^&*()
K: ui ce imi bate in loc de unu doi trei etc
Io: bah, ti s-o blocat un shift!
Io: ioi cap sec
Io: shiftu blocat bah
K: cum sa se blocheze futu-l
K: 12
K: gata
Io: lol
Io: bah esti de belea

luni, 23 martie 2009

Ce v-am tras-o!

Un cimitir ca oricare altul. O batranica cocarjata de ani trece printre cruci. Ajunsa in fata uneia se opreste o clipa, se uita, pe fata i se asterne un zambet sardonic, apoi pleaca mai departe.

Ma mir, si ma apropriu de piatra funerara.


Dupa cum zambea, nu putea fi decat Ana Pricop, fosta Clotan. Si zambetul nu putea sa insemne decat "Ce v-o trag, fraierilor! De cand imi pregatiti sfarsitul, nemernicilor! Dar nu-i nimic! Va ingrop pe toti!!!"


miercuri, 18 martie 2009

Bush vs. Obama

Ete că s-o găsit şi diferenţa dintre administraţiile Obama şi Bush. N-am găsit-o io, or găsit-o alţii care mi-or dat-o şi mie pe mail, aşa, că n-am destul SPAM. De data asta i-am iertat şi vă dau şi io vouă.Bag samă că îs ceva ţanti diferenţă.


luni, 16 martie 2009

Criza şi taxiurile

Şi uite că are şi criza asta economică părţile ei bune. După ce acum ceva vreme citeam în gazetă că o companie de taxiuri din oraş a scăzut preţurile de la 1,7 lei/km la 1 leu/km, sâmbătă am avut supriza să merg cu un taxi de la altă companie (că la ăştia cu 1 leu suna tot ocupat) şi să constat că ăsta mergea cu 0,99 lei/km! Aşa că m-o dus acasă cu nici 2,5 de lei!
Acum stau şi mă întreb... oare mai şi câştigă ceva din banii ăştia? Nu le dau număru' de telefon că până nu-mi clarific dilema asta, mi-e teamă să nu le fac mai mult rău!

duminică, 15 martie 2009

Online cu CFR

Deci, cică de săptămâna viitoare vom putea cumpăra bilete de tren stând confortabil în fotoliu, cu un laptop în braţe (pentru cine n-are laptop, merge şi de pe desktop). Pare o veste extraordinară, la prima vedere, nu? Aşa pare. Dar să vedem care îs diferenţele dintre sistemul clasic şi ăsta modernu', prin internet.

Varianta A (cea clasică):
  1. Mergem la agenţia CFR sau la casa de bilete în gară, spunem unde vrem să merem (adică chiar spunem, nu ca badea ăla de s-o dus să-şi ia belet şi după multe insistenţe o zis că mere "la o nuntă") şi primim un belet de tren.
Cam complicat...

Varianta B (cea modernă, prin Serviciul de Rezervare a Locurilor Online)
  1. "Rezervarea se poate face de către orice persoană care intră pe site-ul dedicat" (îl găsiţi voi, n-am io chef să fac reclamă moca CFR-ului) "şi se înregistrează ca utilizator al acestui serviciu".
  2. "După înregistrare, fiecare utilizator va trebui să se prezinte la o casă de bilete CFR care emite electronic legitimaţii de călătorie, în maxim 30 de zile, pentru activarea contului".
  3. "După rezervarea online, clientul trebuie să se ducă la casieriile CFR pentru a-şi lua legitimaţiile de călătorie, având cu el tipărit formularul de rezervare, cel mai târziu cu două zile înainte de plecare" fiindcă "Formularele de „comandă de rezervare online” nu se substituie legitimaţiei de călătorie".
Mult mai simplu, nu? Şi pe deasupra, acest minunat serviciu, menit să ne simplifice viaţa, e şi contra cost. Adică aşa: "Costul operaţiunii de rezervare a locurilor online este de 3,5 lei pentru rezervarea unui loc şi de 5 lei pentru rezervarea mai multor locuri şi se achită la cumpărarea legitimaţiilor de călătorie din unităţile CFR Călători" - pasul 3 din varianta B.

Mnoah... faină sculă are CheFeReu' nost! Ăl' de o gândit minunea asta merită o primă grasă, să mor io!

Disclaimăr: Tăt ce i scris italic i citat dintr-un comunicat de presă dat de CFR călători.

joi, 5 martie 2009

Mai ai zile?

Cum era vorba cântecului? "Aş da zile de la mine..."? Io după ce am făcut sondajul de aici, nu mai zic aşa ceva. Ale mele care mi-or rămas îs prea preţioase. Ştiu, îs egoist. Voi cum staţi?

miercuri, 4 martie 2009

Deci, bizoni în trafic

Nu ştiu ce au unii conducători de atelaje mecanice (că şoferi nu le pot spune) în ultima vreme cu prioritatea de dreapta. Este a doua oara într-o săptămână când cineva sare să mă ia la bătaie că nu i-am acordat prioritate de dreapta. Păi bă, animalule, de ce să-ţi acord io prioritate când tu ai STOP? Sau CEDEAZĂ TRECEREA? De ce? Eşti mai frumos, mai deştept ca mine? Ai un coi în plus? Sau de ce?
Ieri seară, bizonul o fost unu' cu o camionetă pe care scria mare pe toate părţile SCANMOOR. Şi care numai că nu s-o urcat pe mine de nervos ce era, că nu-l las io să treacă. Poate careva din cei care citiţi pe aici îl cunoaşteţi. Transmiteţi-i din partea mea că acolo unde vezi semnul STOP te opreşti. Nu înseamnă "STOP - dă-te jos şi bate-l pe ăla!" ci "STOP - asigură-te şi acordă TU prioritate!"

marți, 3 martie 2009

10 items or less

Bănuiesc că le ştiţi cu toţii: e vorba despre casele de marcat de la hypermarket, alea pe care scrie "Doar pentru coşuri de mână". În America le zice "10 items or less", adică te duci la casa aia daca ai mai puţin de 10 articole în coş. Ei bine, nu discutăm acum despre ele, ci despre filmul cu acelaşi nume, pe care l-am revăzut duminică seara. Nu de pe disi, nu de pe torenţi, ci la HBO la care plătesc. Un film la care, cu cât mă uit mai mult, cu atât îmi place mai mult. Nu ştiu de ce. Pur si simplu. O poveste aparent aiurită, acţiune zero, un Morgan Freeman în rolul lui Morgan Freeman aterizat într-un supermarket dintr-un cartier de emigranţi hispanici, însă un Morgan Freeman delicios, cum nu l-am văzut niciodată, într-un rol făcut parcă pentru a se relaxa, profitând din plin de poziţia de "om de rând", bucurându-se de orice i se întamplă.
Un film pe care vi-l recomand. Când sunteţi stresaţi, căutaţi şi savuraţi filmul ăsta.

luni, 2 martie 2009

Odiseea plătitorului de gaz

No, am trăit s-o trăiesc şi pe asta! Să umblu tri zîle şi jumate de oraş să plătesc factura la gaz. Să nu vă apucaţi să-mi ziceţi că se poate plăti şi la ING, BRD sau la alte puncte de încasare în afar' de casierii. Că ştiu.
Problema mea o apărut din cauza punctelor de încasare de la BRD, alea de butonezi la robot şi i bagi bani în burtă. Că idiotu ăla de robot înregistrează plata pentru factura scanată, chiar dacă tu bagi mai mult că vrei să plăteşti şi facturi mai vechi. Că inevitabil ai facturi restante dacă ele îs scadente acum 2 săptămâni şi tu le primeşti azi. Sau niciodată, cum o fost cazu' cu asta a mea. Şi ui aşa m-am trezit la jumatea lu' februarie cu penalităţi pentru o factură din noiembrie, cică neplătită.
În fine, când am văst ce varză-i prin factura aia, de nu mai ştiam ce e plătit şi ce nu... că şi la telefon m-o lămurit aia buştean, că mi-o stins factura aia din aia de decembrie, că de fapt acu restanţă e ailantă, da' că totuşi la aia din noiembrie pun penalităţi... mai înţelege ceva de poţi. Aşa că am zis că cel mai bine mă duc io la casierie, să mă rezem de gemuleţ până mi-oi rezolva problema.
Dimineaţa mă duc io la 8 (cică devreme) la casierie. N-am putut intra înuntru. Era plin. Circa 100 de... oameni (am vrut să zic pensionari, da' na, mai era şi câte unu nepensionar printre ei) stăteau la coadă la un singur ghişeu. Am renunţat. M-am dus a doua zi la 7.30, că atunci deschide. Seim şit. Doar că acum stăteau afară (cam -15 Celsius) aşteptând să se deschidă uşa. Am renunţat a doua oară. Cu gândul că o să merg la ora închiderii. Am făcut-o şi pe asta. Doar că nu m-am mai dus până acolo. M-am oprit la colţul străzii unde era casieria. Că dacă mai făceam 10 metri riscam să zică cineva că stau la rând să plătesc gazu'.
Am început să mă întreb: oare toţi ominii ăştia au probleme ca mine cu facturile? Sau numa le place să stea la coadă? Lor nu le-o zis nimeni că se poate plăti gazu' în multe alte locuri? Că de citit pe dosu' facturii ştiu sigur că n-or citit. Ce-i de citit pe spate? Nimic interesant.
Am plecat resemnat, făcându-mi planuri de bătaie pentru a treia zi de încercări. Şi cum mergeam prin bezna serii, numa ce m-am luminat. A doua zi am sunat iar la telefonu' clentului, şi am cerut să mi se dicteze numere de facturi care tre' să le plătesc ca să încheiem odată socotelile. Şi înarmat cu numerele de facturi am purces să caut o bancă să plătesc. Prima ieşită în cale - BRD.
No, mă pun la coadă (nu aşa mare ca alea de zilele trecute), în circa 15 minute ajung la rând, şi zic ce vreau. Cică nu se poate, facturile numa la robot. "Doamnă", zic, "io din cauza acelui robot am ajuns la ghişeu. Că ăla nu face ce vreau io. Io vreau să vă dau banii şi să-mi daţi o chitanţă pe care scrie că am plătit factura cutare şi cutare!" Ea nimic. "Nu se poate, dacă nu aveţi bani potriviţi vă schimb, şi mergeţi cu facturile la robot." "Doamnă" (asta în loc de duduie, madam, fă proasto, şi altele ce-mi umblau prin minte) "n-am facturile, acum v-am zis. Pot plăti la robot fără?" "Nu ştiu, la mine nu se poate." N-am mai stat să mă cert cu.... în fine. Ştiu cum e să vii la bancă, să ai de rezolvat o treabă de 2 minute şi să stai după unu' care nu pricepe. Aşa arătam io atunci, ca unu care nu pricepe. Şi în urma mea era coadă. Să fi stat să-i explic că treaba ei e să ia banu' omului, aşa cum scrie pe factură, că se plăteşte la automat sau LA CASIERIILE BRD NUMERAR , mai luam naibii ş-o bătaie de la ăilanţi de stăteau la coadă. Am renunţat la a plăti la BRD, că la ei ca şi bancă am renunţat de multă vreme, şi am plecat să caut un ING. Aici, spre surprinderea mea, s-o putut orice, deşi nici ăştia nu le au pe toate. Da' mi-o dat chitanţă cum am vrut io, în fond e treaba mea CE plătesc.
Şi uite-aşa s-o încheiat odiseea mea de plătitor de gaz.

duminică, 1 martie 2009

Atentie! Pericol de avalanşă!

Am auzit în ultimele zile nenumărate astfel de avertismente. Că se încălzeşte, se topesc zăpezile, şi e pericol de avalanşă. Doar că atenţionările astea se refereau la zonele montane. Nu şi la cele urbane. De ce oare, nu ştiu. Pentru că pericolele sunt mult mai mari în zonele urbane decât la munte. Fapt constatat de mine în această dimineaţă când, aruncând un ochi pe geam, am înteles ce erau zgomotele de care am avut parte în tot timpul nopţii. Ei bine, erau avalanşe. Nu, nu stau sub poala muntelui. Stau la bloc. În oraş. Dar şi în oraş este zăpadă. Pe acoperişuri de case, mai nou şi de blocuri... Şi această zăpadă se comportă la fel ca şi cea de la munte în condiţiile meteo date. Adică începe să se topească. Şi s-o pornească la vale de pe acoperişuri. Şi când întâlneşte în calea ei spre pământ o maşină se întâmplă ce se vede în poza de mai jos. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă în loc de maşină ar fi fost un om, sau mai mulţi.


Oare de ce nu există vreo lege care să prevadă obligativitatea montării de parazăpezi pe acoperişuri? Mai ales pentru clădirile care sunt situate chiar lângă trotuare! Că pentru aşa ceva nu există para-nimic, dar pentru zăpadă există parazăpezi!