Ţi-ai tras trotuar în curte

N-ar fi nici o problemă asta, dacă ţi l-ai fi făcut singur. Da' când e vorba despre trotuarul pe care, până mai ieri circulam noi, pietonii, devine o problemă. Pe care am semnalat-o celor în drept să ia măsuri. E adevărat că am făcut-o doar telefonic. Ştiţi ce mi-au răspuns cei de la Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public si Privat din subordinea onor Primăriei Sibiu? Că nu pot face absolut nimic dacă nu se depune o plângere scrisă.
La ce naiba mai aveţi telefonul cetăţeanului? Ca să mi se spună de la celălat capăt că e nevoie de o hârtie?
Mulţumim, iubiţi conducători!

Politisti, veti muri!

Motto: "E inadmisibil ca într-o bancă să nu ai sistem dublu de uşi şi să ţii banii la vedere. [...] A fost mai simplu decât dacă era o tonetă într-o piaţă", a spus ministrul Administraţiei şi Internelor Dan Nica. (Declaratie publica preluata prin intermediul Realitatea TV)

Nu am nimic cu un politist anume. Nu cunosc personal nici unul. Dar am cu institutia in sine.

Romania. Iti infiintezi o firma. Iti iei un sediu, treci prin muntele de acte si avize si aprobari, si dai drumul la activitate. La usa se infiinteaza Politia de proximitate care verifica sa ai sistem de alarma, casa de bani securizata si inca multe altele. Si nu te lasa pana nu le ai. Dupa ce se declara multumiti ca nici un hot si nici un atacator nu au ce sa-ti faca iti lasa un numar de telefon la care sa suni, daca vrei sa-i deranjezi. Altfel te descurci cu firma de paza pe care ai fost obligat sa o angajezi.

Romania. Stai linistit in casa. Auzi alarma de la masina. Iesi afara. Intr-adevar, e a ta. In chederul usii din spate e infipta o sarma. Cu care cineva a incercat sa actioneze mecanismul si sa deschida usa. A sunat alarma, a fugit. A ramas sarma si o multime de amprente perfecte pe geamul proaspat spalat. Mergi la politie, depui plangere. Vezi ca nu manifesta nici un interes. Ii intrebi frumos daca n-ar vrea sa preleveze amprentele. Iti raspunde ca nu, nu prezinta interes. Aaaa, daca-l prindeai asupra faptului era altceva. Da, trebuia prins, legat, si dus pe tava. Desi, conform legii, n-ai voie sa-l atingi pe infractor nici cu o floare.

Romania. Esti intr-un magazin cu treaba. Bodyguardul vede un tiganus cum indeasa un parfum in haina. Apasa pe butonul de panica si-l asteapta langa iesire. Apare tiganusul, bodyguard-ul il ia la intrebari. Pustiul nu recunoaste nimic. Bodyguardul vrea sa-l perchezitioneze. Pustiul incepe sa urle la el, ca-si cunoaste drepturile, si ca daca il atinge o sa o pateasca, ii depune plangere. Din fericire apare firma de paza. La care li se rupe, il iau pe tiganus de o aripa si-l baga in birou. Apar si cele trei (!!!) parfumuri scumpe. Apare si politia. Il salta pe pusti. Stiu ca vor trebui sa-i dea drumul, ca n-are 14 ani. Nu, nu-i voie sa-i facem poza. Nu, n-avem voie sa facem un panou la intrarea in magazin unde sa punem poze cu infractorii prinsi in magazin, e atentat la dreptul la imagine al persoanei. Si e minor.

Romania. Mergi linistit pe strada. Un pusti de vreo zece ani iti smulge borseta din mana si fuge. Te iei dupa el. Intra in cartierul lui. Constati ca toti din jurul tau sunt negri. Te opresti. Ti-e frica. Te inconjoara. Prietenul cu care esti are centura neagra la karate. Tu nu o ai decat maro. La chiloti. Nu stii ce sa faci. Scoti telefonul si suni la 112. Ti se raspunde surprinzator de iute, raportezi incidentul. Cercul care te inconjoara se mai departeaza. Din nou surprinzator, in cateva minute apar girofarele albastre. Se opresc la marginea cartierului. Deloc surprinzator, politistii se fac ca nu stiu incotro sa o ia. Reusesti sa obtii borseta cu actele contra bani. Pleci. Pleaca si politistii, bucurosi ca n-au trebuit sa intre intre blocuri.

Sunt numai cateva intamplari pe care le cunosc direct, fiind implicat. N-am cum sa iubesc politia. Fiindca te simti de cacat in propria tara.

Romania. Nunta clasica, d'aia cu primarie, biserica si restaurant. Mireasa de-a noastra, mirele politist neamt get-beget. In valtoarea pregatirilor de nunta toti au uitat sa-l avertizeze pe mirele politist despre obiceiul cu furatul miresei. In toiul nuntii, mirele, abtiguit destul, vede pe unii ca-i salta mireasa pe umeri si o taie din restaurant. Intr-o fractiune de secunda ii dispare orice urma de alcool din sange si o ia la fuga dupa ei. Ii prinde in fata restaurantului. Din fericire mireasa ii explica ce se intampla inainte ca rapitorii sa o incaseze. A doua zi, seara, la cheful de dupa nunta, mirele recunoaste senin: Daca as fi fost acasa si as fi avut arma la mine as fi fost indreptatit sa o folosesc. Cei din jur ingheata.

Germania. Imprumut o camera video. Din intamplare filmez o benzinarie. Un echipaj de politie imi verifica actele. Nu ma simt jignit, sunt foarte amabili. Mai tarziu mi se spune ca voiau sa-si ia masuri de precautie in caz ca filmam benzinaria in pregatirea unei lovituri.

Germania. In plimbare nimerim in zona garii din Frankfurt. Cu toate ca de zile intregi nu vazusem nici o masina alb-verde, de nicaieri apar doua echipaje de politie. Se dau jos si opresc doua persoane, la o distanta de vreo douzeci de metri unul de celalalt. Amandoi sunt perchezitionati si pusi sa se dezbrace. La chiloti. Acolo, in mijlocul strazii. Unul dintre ei este ridicat, celalalt se imbraca linistit si pleaca mai departe. N-am auzit nici cel mai mic protest. Nici un trecator, in afara de mine, n-a privit scena ca fiind ceva iesit din comun.

Austria. Greseala noastra, am confundat strazile, cea pe care intram nu era autostrada. Politia ne opreste. Din reflex (mi-a disparut intre timp!) dau sa cobor din masina. Politistul sare trei pasi in spate si duce mana la arma. Va rog sa ramaneti in masina! Imi dau una peste frunte. Imi vede figura speriata, zambeste, si se apropie din nou de noi. Amabil, ne ia banii pentru incalcarea liniei continue si depasirea limitei de viteza. Euro ai nostri sunt la fel de buni ca euro ai lor.

Elvetia. Control de rutina prin sondaj. Scena clasica, suntem trasi intr-o parcare furnicar, zeci de politisti, cu arme si caini. La cativa metri de noi este oprit un Fiat Punto cu patru negri cat usa de la Peles (nu ma intrebati cum incapeau!). Noua ne spun ca trebuie sa ne controleze bagajele. Ridic din umeri, dar ii spun ca in anumite pungi sunt articole de lenjerie pe care le-am adunat intr-o saptamana. El ridica din umeri, isi pune manusi chirurgicale, si se apuca de treaba. Langa el, cainele lup casca de plictiseala, semn ca stapanul lucreaza degeaba - din punctul lui de vedere. Intre timp negrii vocifereaza si se cearta cu politistii. Al nostru termina de numarat sosete si chiloti murdari. Ni se multumeste, ni se cer scuze pentru oprire si ni se ureaza drum bun. Negrii sunt imbarcati, in catuse si sub amenintarea armei, intr-o dubita.

Alte cateva intamplari pe care le cunosc direct, fiind implicat. N-am cum sa nu recunosc profesionalismul acestor politisti. Fiindca m-am simtit om intr-o tara straina.

Revenind pe plaiurile mioritice, adaugam cele grave petrecute in ultima vreme. Interlopii romani, plecati la terorizat Spania si Italia, se intorc acasa. Mult mai experimentati, mai periculosi. Armele de la Ciorogarla, casa valutara din Brasov, jaful din Cluj sunt numai ultimele care au explodat in ultimele zile. Politia probabil ca alearga dupa autori. Dar ei pornesc din start cu handicap. Intotdeauna e mai bine sa previi decat sa vindeci.

Li s-a dat potentialilor si doveditilor infractori prea mult nas. Si-au luat-o in cap, si pe buna dreptate. Cum, de ce, in ce fel s-a ajuns aici nu pot dovedi, dar o stiu altii. Cert este ca politia romana nu impune respect. Si astfel, cum sa nu-l iei - s-a intamplat tot zilele acestea - pe politist pe capota? Oare cat mai dureaza pana o sa traga in ei si o sa-i ucida? Probabil in urmatoarele zile...

Titlul acestui articol, chiar daca e socant, nu e o amenintare. E o premonitie. Care sper ca nu se va indeplini. Desi imi vine greu sa cred, fiindca o schimbare a intregii mentalitati, pe toata scara ierarhica, nu se poate face de azi pe maine.

Nu cunosc personal nici un politist. N-am cum sa sustin ca sunt toti la fel, ca n-or fi si printre ei politisti adevarati asa cum sunt printre ei si cazaturi. Dar toti, absolut toti, poarta uniforma Politiei Romane, si, in consecinta, sunt tratati la fel.

Cu lipsa de respect si bataie de joc.

1234567890 secunde

In secunda 30 a acestui minut ceasurile sistemelelor de calcul care folosesc Unix/Linux si derivatele acestora (pentru cei care nu stiu, ele isi stabilesc data si ora in functie de numarul de secunde trecute din 1 ianuarie 1970) o vor bifa pe cea cu numarul 1.234.567.890.

Bip.

Daca ati ratat, urmatoarea secunda cu cifre secventiale va fi cea cu numarul 9876543210, in 22 decembrie 2282.

Pe tema asta ne auzim atunci.

2009, Vineri, 13 de Făurar

După cum multi dintre noi am constatat pe propria chele, azi o fost Vineri, 13. Care la mine o fost într-un mare fel. Adică am făcut în 8 ore ce îmi lua într-o zi obişnuită maxim 3. Da io nu mă mai strezez, că am păţit şi mai rău. Ca acum fo' 2 sau 3 ani (nici nu mai ştiu ezact, că mi-am propus să uit) când tot într-o Vineri, 13, mi-o căst toată reţeaua (LAN-u adică) din firmă. Căst, adică nu că n-o mai mers calculatoarele în reţea, da n-or mai mers nici individual. De am muncit la ele să le pun pe linia de plutire câteva zile. Nu erau multe pe vremea aia, numa fo' 5. Destul oricum. Aşa că nici nu mai contează că azi în loc să listez 100 de pagini am listat circa un top întreg. Bine măcar că am reuşit să termin ce am avut de lucru. Nu ştiu cât de bine, la prima vedere totu-i în regulă, oi vedea io mâine dacă-i chiar aşa. Că acum singuru' lucru ce mi-o rămas de făcut azi e să apuc cu bine finalu' zilei.
Da' fincă în decursu' activităţii prestate azi am primit to' felu de mesaje, cele mai multe pe mess, cum că "Azi e vineri, 13, futui", sau "Ce dracu', toate merg de-a-ndoaselea, parcă e vineri, 13" - Da mă, chiar îi! - "Shit, dacă ştiam stăteam acasă" sau "Ce mai zi de căcat", am avut timp să cujet. Ce mi-o dat de gândit? Păi unu din mesaje suna de genu: "Io îmi bag pixu', nimic nu funcţionează. Mă duc acasă să nu fac nimic. Da' chiar să nu fac nimic? Oare sex po' să fac?". Primu' impuls o fost să răspund că da. Da' bine că m-am abţinut. Că la o analiză mai atentă am raţionat aşa: sexu' e o activitate productivă, deci, fiind vineri, 13, orice activitate productivă e sortită eşecului. Fiind vorba de sex, cu atât mai devastatoare pot fi rezultatele, mai ales dacă ajungi să faci sex cu cine nu ar trebui să faci în mod normal. Ce ţi se poate întampla? Păi mai multe, n-ar trebui să vi le înşir io, da' având în vedere că m-am apucat de scris postu ăsta acum tre' să-l şi găt cumva. Deci, poţi avea marea şansă să fii fericitul posesor al prezervativului Durex unu' la un milion al cărui unic scop e de a impulsiona industria de biberoane, deşi, din câte ştiu io, Durex n-are şi fabrică de biberoane. Mai poţi avea şansa să ajungi la urgenţă. În 2 mari feluri: bătut de unu' mai mare şi mai tare ca tine, pentru care Vineri, 13, e doar o zi ca oricare alta şi care nu-i dispus să-ţi accepte explicaţiile şi motivele pentru care te-o găsit cu a lui nevastă sau gagică. Sau cu penis captivus, fin'că un nemernic n-o găsit altceva mai bun de făcut în timp ce tu te munceai să scapi de ziua asta, decât să bage în perete o rotopercutantă cu burghiu de 20.
Sau poţi, ca o încununare a măreţei zile Vineri, 13, să le ai pe toate: şi prezervativu' glumeţ, şi penis captivus, şi un pat la reanimare, în caz că află ăla că ai ajuns cu perechea lui la spital, acoperiţi de un cearceaf, şi vine să-şi recupereze ce-i al lui.
Aşa că bine că nu m-am găsit deştept să răspund. Io zic aşa, că Vineri, 13, cel mai bine i să nu te bagi în chestii grele, mai bine stai, te tragi pe cur, că trece. Greu, da' trece.

Cea mai zi de iarnă grea

A venit iarna. Cred că aşa şi-au zis toţi şoferii din ţara asta azi. Cel puţin cei din oraşul în care trăiesc, sigur aşa şi-au zis.
Dacă e să ne luăm după câtă zăpadă era pe străzi, aşa e. A fost cea mai cumplită zi din iarna asta pentru cei din trafic. Parcă până acum n-a nins deloc, iar cei ce ar trebui să cureţe străzile au plecat, pesemne în vacanţă. În aia de vară. După cele câteva zile de primăvară a venit, în sfârşit, iarna. Şi i-a prins nepregătiţi.
Ah, şi în timp ce dimineaţă ningea cu spor, printre blocuri unii toaletau copaci şi gard viu.
Mulţumim din inimă, iubiţi conducători!

SPAM de criză (2)

SPAM primit pe mail:

"Numele meu este D****** A*****, agent vanzari la ziarul Tribuna din Sibiu, ziarul cu un tiraj de 16000 de exemplare in judetul Sibiu, si de asemenea cu ziarul Tribuna de Nord din orasul Medias si Tribuna Sporturilor.

Va rog daca se poate sa discutam despre un eventual contract de publicitate in ziarul nostru, pentru mai multe informatii, ma puteti contacta fie pe e-mail fie la telefoanele de mai jos .

Dupa cum spunea un mare om de afaceri Donald Trump “Daca as avea 5 dolari profit brut , 3 dolari ias investi in publicitate si 2 dolari in Retehnologizare” intr-un cuvant mai pe intelesul nostru Publicitatea “sufletul” Comertului.

Va Multumesc.

D****** A*****
Departamentul Marketing & Publicitate"

Adică dacă vrei să-ţi vând ceva, sună-mă tu. Că la mine e criză. Şi nici nu ştiu a scrie corect româneşte. Da' îs de la ziaru cel mai şi cel mai.

Isteria nr. 298

Asa, acu' ca a trecut valul de isterie generat de legea 298 / 2008 ("privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice", 'zda ma-sii, era sa moara copy & paste-ul) e momentul sa ma bag si io in seama.

Tsunamiul pornit de 'zdiaristi e tipic. Toata lumea a sarit de cur in sus. Nu mai avem intimitate! Suntem supravegheati! 1984! Securistii! Comunistii! JOS!

Da' unu', frate, nu ia textul legii, sa-l citeasca! Ca, pu'a mea, toata afacerea asta nu a facut decat sa mareasca un pic cota de profit a furnizorior de servicii de comunicatii. Si sa justifice munca kktilor din parlament.

Chiar crede cineva ca din capul parlamentarului roman se poate naste o idee desteapta? Ca stie ala ce inseamna imeil, triangulare, VoIP?

Luati legea la mana. Absolut nimic nou fata de ceea ce oricum face orice furnizor de servicii in telecomunicatii - implicit. Sursa, destinatia, ora apelului? Banalul defasurator, nu? Fiindca "In aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea si retinerea continutului comunicarii sau a informatiilor consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice". Sursa, destinatia si ora unui e-mail? Orice server pastreaza loguri, asta a fost dintotdeauna, nu pentru a supraveghea, ci pentru a permite depanarea in caz de. La fel, continutul nu e proba in justitie. Chiar daca ar fi, d-aia s-a inventat PGP. La fel se intampla cu adresele de IP. Chiar si in cazul alocarii dinamice, se stie a cui a fost orice adresa de IP la un moment dat. Si asta nu din cauza legii 298, ci fiindca furnizorul de internet are si alte responsabilitati, reglementate prin alte legi, si n-are chef sa-si piarda licenta sau teava externa numai din cauza lu' ala de o tras doua episoade din Lassie. Sursa apelurilor din telefonia mobila, adica identificatorul telefonului, pozitia geografica a celulei, si alte labareli. Din nou, date care oricum se inregistreaza in loguri. Sa fim seriosi. Singura chestie demna de luat in seama din toata legea e "Cheltuielile legate de crearea si administrarea bazei de date sunt deductibile fiscal." Atat.

Daca e sa se puna problema protejarii intimitatii si protejarii datelor confidentiale trebuie pornit din alta parte. Mai aproape de fiecare.

Acum ceva timp am fost chemat la un client ca sa-i diagnostichez / depanez un calculator. Am reusit, cu greu, sa-i salvez datele de pe hard-disk-ul care dadea sa moara, i le-am scris pe un DVD, apoi m-am dus la el, care era de fapt o doamna, sa-i prezint concluzia. M-a ascultat linistita, a inteles, mi-a cerut discul defect, l-a pus pe birou, a scos calma din dulapior un ciocan, si cand i-o 'utut cu putere doua la discul ala n-a mai ramas cap pe platan din el. "Stimate domn,", mi-a spus, "pe discul acesta erau cateva poze cu fetele mele, si stiu ca presa le vaneaza, fiindca am reusit pana acum sa le tin departe de viata publica. Copia lor se afla pe DVD-ul pe care mi l-ati adus, iar in dumneavoastra am incredere."

Asa este. De-a lungul anilor mi-au trecut prin mana multe calculatoare. In general defecte, cu cerinte din partea clientilor de genul "salveaza-mi datele!!! si repara-l". Si asa am ajuns sa cotrobai prin cotloane dupa fisiere, sa nu-mi scape ceva. Fiindca utilizatorul obisnuit nu are toate fisierele la un loc, ca sa fie simplu. Nuuu. Are pe desktop, are directoare in Windows, are directoare in Document And Settings, are peste tot, numai in My Documents de obicei nu are nimic, "ca acolo le gaseste oricine".

De lungul anilor mi-au trecut probabil cativa petaocteti de informatie sensibila prin mana. Documente confidentiale de firma, scrisori amoroase catre amanta, fotografii cu pornografie d-aia de n-ai voie ca iei peste sapte ani, de toate. Mult mai multa informatie nepublica decat cea banuita a fi scoasa la lumina de isteria nr. 298 / 08. Dar nici un client nu si-a pus vreodata problema ca eu, cel pe mana carui a fost calculatorul, de fapt sunt o gaura de securitate. Cu naivitate si inocenta si-a luat calculatorul, fara sa intrebe "bah, da' ai sters copia datelor de pe discul tau?"

E numai un mic exemplu pentru modul in care informatia personala poate ajunge in the wild. Nu vorbesc de faptul ca in majoritatea retelelor de cartier securitatea e aproape nula, toti traind intr-o mare retea publica, deschisa si fericita (ceea ce, puteti sa-i injurati cat vreti, nu e cazul cand e vorba de cei 'mari', RDS, UPC, Romtelecom, etc), dupa cum la fel se intampla in majoritatea retelelor din firme. Nu amintesc nici de faptul ca oricine are acces la un cablu de retea poate obtine tot traficul care trece pe acolo, fara nici cel mai mic efort. Dar vorbesc despre imbecilitatea firmelor care insista ca la ei in birouri reteaua de calculatoare sa fie wireless, ca e cool si la moda, si nu trebuie date gauri prin pereti. Fara sa stie ca si cele mai noi si moderne protocoale de securitate au fost deja sparte, si ca ultimele programe de decriptare folosesc procesoarele placilor video de generatie noua, fiindca bat la fund procesoarele clasice. Si dupa aia se mira de ce nu mai au date in programul de contabilitate.

Toata lumea se isterizeaza ca le e incalcata intimitatea. Ca sunt urmariti si ascultati. Dar aceeiasi sunt atat de boi incat in telefonul lor exista inca un SMS, la 'trimise': "Te iubesk, Nutzy, ne vedem diseara, vak e plekta la ai ei". Sunt curios daca, dupa ce vaca citeste SMS-ul, la boul ala o sa-i mai pese de legea 298...

Puneti-va mintea la contributie. Fiindca nu din cauza legii 298 pierdeti intimitate si confidentialitate.

Led şi baterie

Tocma' mi-o zîs Kik, care o fost ieri la concertu' lu Sting că, pe lângă cântări, s-o ales cu un bec cu led şi baterie, cadou de la Enel (ăi de dau şi iau corentu' prin bucales). Maram că să fluture cu el prin sală când le place cum sună muzichia lu' nenea Sting.

Io bag samă că altu' o fost scopu', şi anume le-o dat la oameni bec ca să nu mai orbecăie prin casă când să ia corentu. Ca să nu mai suduie la telefon la deranjamente. Şi ca să nu-şi rupă gâtu' să dea Enelu în judecată.
Mnoah, io aşa cred.

Paradisul pierdut (Paradise lost)

Îmi plănuisem ca, odată şi odată, să mă duc şi io în Maldive. Să mă pun cu burta la soare, pe o plajă din aia ca în poze, cu nisip alb, să mă bălăcesc în apă de aia turcoaz, tot ca în poze, pe un atol pierdut între alte zeci, cum am văst în poze.
Şi uite că tocmai s-o întors de acolo un preten. Numa bine s-o întors să-mi zîcă şi mie cum i acolo şi dacă seamănă cu pozele.
S-o dus omu' cu proaspăta nevastă. Exotic honeymoon. Dac-ar fi bănuit măcar ce-l aşteaptă cre'că se mulţumea să meargă la Ocna.
Ce-o păţit? Mai nimic. Ia să le lom pe rând.
1. O zburat de s-o plictisit, da asta or mai făcut şi altii. Nu asta o fost problema, că asta ştia de acasă. Ce nu ştia era că, odată ajuns acolo, mai are de zburat circa un ceas şi ceva cu un hidroavion vai de mama lui, de o stat ăsta cu curu' strâns până s-o văst pe pământ, pardon, apă. După asta o fost invitat într-o barcă, că mai era de mers f'o juma de oră până la hotel. Adică până la atolul cu pricina unde era hotelul. No bun. O ajuns şi acolo.
2. Hotelul. În fapt, câteva bungalowuri împrăştiate pe o plajă, drept i că plajă din aia ca-n poze. Da' buda, unde-i buda? Şi duşu'? Eeee, afară, aproape ca la mine la ţară, în fundu curţii. Stai în cur pe căcăstoare şi te uiţi prin gard la mare. 4 stele, nene, da nu i-o zis nimeni nimic de colocatari. Ia acolo, câteva şopârliţe inofensive, mai un gândac ce semăna cu un scarabeu din ăla de aveau faraonii pe sarcofage. Dormi tu în liniştea ta acolo, la capătu' lumii, şi poc, îţi cade in cap o şopârliţă din aia mică şi inofensiva. Proaspăta nevastă geme în pat lângă tine şi tu nu ştii di ce, că doar nu-i faci nimic. Ups, gândacu pe picioru' ei fin.
3. La duş, tot afară, cum ziceam. Pitoresc, sub palmieri, după un paravan de stuf. Dai cu mâna prin păr, dai peste altă vietate, de data asta un şerpişor. Tot mic şi inofensiv. Or fi aşa pentru băştinaşi, da' lu' pretenu' meu nu i-o prea plăcut. Nici mie nu mi-ar place.
4. Îmbăiere în marele ocean. Apă, cum ziceam, turcoaz. Ca în poze. Şi limpede. Atât de limpede că vezi înotând pe lângă tine mulţime de peşti, pisici de mare, rechini (aşa, la fo' 40 de ţanti, da tot rechini se cheamă că îs), pe fundu' apei de ăia cu multe chicioare. Fain, ce mai. Parcă înoţi in acvariu.
5. Mâncarea cică o fost ok, atâta că nu prea ştia ce mâncă. Când o întrebat ce fruct i ăla de pe masă, i s-o răspuns "samfrut". Samfrut azi, samfrut mâine. No, s-o ghiftuit cu samfrut.
6. Ce poti face acolo, în afară de ce am zis mai sus? Multe. Pentru doar 50 de dolari de persoană, te "uită" ăia pe o plajă de 2 metri lăţime, în dreapta apă, în stânga apă, în faţă ocean, în spate fo' 25 de kilometri de mers pe jos ca să ajungi la primu' palmier. Singur, tu cu oceanu, gagica sau nevasta (dupe caz), 2 şezlonguri şi o sticlă de apă. Să ai ce bea până seara când vin după tine. Să vadă dacă mai trăieşti. Sau daca mie există plaja aia, dacă n-o înghiţit-o vreun tsunami.
Mai poţi face aşa: pentru doar 300 de dolari de persoană, eşti Robinson pentru o zi şi-o noapte. Adica iar te "uită" ăia, de data asta pe o insulă pustie, o zi şi-o noapte, tu şi, din nou, o sticlă de apă. Te descurci tată, până a doua zi nu e mult. Şi dacă vrei să vină ăia după tine, nu le dai toţi banii înainte. Numa' arvună. Restu' a doua zi. Că altfel, cine ştie, poate uită, se iau cu altele.
Evident că pretenu' meu n-o făcut nimic din astea, e mai liniştit aşa de felu' lui. I-or ajuns senzaţiile tari din cameră şi de la duş.
Şi uite aşa or petrecut oamenii în Maldive, pe o insulă ca alea din poze. Şi s-or întors acasă plini de impresii şi de dorinţa de a nu se mai întoarce acolo niciodată.


Da' io tot vreau să mă duc. Că ui ce mişto arată în poze! Nu cred ca e adevărat nimic din ce mi-o zis. Tre' să mă conving personal. Nu las io nişte poveşti din astea rău-voitoare să-mi ruineze visele. Pentru mine paradisul ăla încă există. Nu s-o pierdut.

Cine-a fost primul?

Citind mai acum câteva minute la visurat asta, şi făcând io legătura cu ştirile despre mitingul secuilor, mi-am dat seama de tâlcul versurilor de mult ştiute, dar până acum neînţelese.

Attila mergând călare, întâlni o apă mare
Opărit la cur, la coaie, vrea sa facă el o baie.
Când să iasă el la mal, sula haine, sula cal…
Cine-a fost primu-n Ardeal?

Deci, io cred, în lumina celor de mai sus că dacii şi romanii or venit pe urmă. Aşa că io le propun ăstora de tot cer autonomie, s-o ceară ţiganilor, că românii nici n-ar fi îndreptăţiţi să le-o acorde. Oricum, ţiganii ăştia, aşa minoritari cum îs, au mai mult influenţă în societatea românească decât românii. Că pe români nu-i suflă nime' în cur. Numa' le ia statu banii. Să le dea la minoritarii ăştia loviţi de soartă.