România necirculabilă (2)

Revin cu noi relatări din minunatul nostru trafic... Săptămâna trecut am avut ne-plăcerea de a bate Valea Oltului zilnic, dus-întors.
După ce marţi am petrecut mai bine de o oră înaintând din când în când câteva zeci de metri, preţ de vreo 10km, datorită unui semafor ce gâtuia circulaţia din cauza veşnicelor lucrări de consolidare a versanţilor, după cum se poate vedea mai jos, vineri a fost, cred, apogeul circulaţiei în coloană cu mirifica viteză de 10km/h.

Ziua de vineri a început bine, cu 30 de minute petrecute stând în coloană din cauza unui TIR aterizat în şanţ, chiar în centrul Tălmaciului. Aşa că, după 15 minute de mers, am avut parte de o binemeritată pauză. După alţi circa 2km, o noua gâlmă: un transport agabaritic, tras, din fericire pentru mine, pe dreapta. L-am depăşit cu mult aplomb, însă restul drumului a fost oricum groaznic, datorită şiragului de maşini acumulat anterior din cauza accidentului. Trecând pe lângă agabariticii ăia, am realizat cu groază că nu vor reuşi să traverseze Valea Oltului până ce aveam eu să mă întorc. Şi aveam să constat, după vreo 7 ore, că nu mă înşelam. Pentru că, la vreo 30km de Vâlcea, pe drumul de întoarcere, am tras frumos pe dreapta şi am aşteptat să defileze pe lângă noi magnificele utilaje. Ca norocu' că n-am avut de stat prea mult, doar vreo 30min. Când i-am văzut marşând la pas, cu vreo 5km de maşini după ei mi-am dat seama ce proporţii avusese criza în traficul acelei zile. Şi criza nu se încheiase, convoiul megea mai departe spre Piteşti, urmând a ajunge undeva în Ialomiţa, aşa cum aveam să aflu a doua zi de la radio, unde se anunţa că se blocase nu ştiu ce drum dintre Ploieşti şi Slobozia, de către un convoi agabaritic. Şi criza nu se încheiase nici pentru mine, aveam să merg în şir indian până acasă, cred că se formase o coloană continuă de la Vâlcea până la Sibiu, cel puţin asta a fost impresia mea.
Vă las să vă delectaţi cu cele câteva imagini suprinse din maşină, şi să visaţi cu ochii deschişi la autostrăzi şi centuri ocolitoare...

Ana are mere...

Azi vă propun o problemă, pe care sunt sigur că o ştiţi toţi. O ştiam şi eu, dar acum i s-au schimbat input-urile. Aşadar:

Ana are 0 (zero) mere. Vine statul şi ia impozit forfetar 5 mere. Câte mere are Ana?

Ia, să vă văd!

Stavros Flatly

Irish Greeks!!!

Bineinteles!

Nu stiu altii cum sunt, da' mie imi place sa cred ca sunt un om normal, si de aceea imi place sa cred ca aproape tot ce inseamna publicitate mi se adreseaza in mod direct. Adica MIE! Adica sunt "in target", si aia de la agentiile de publicitate, cand li se cere sa faca o campanie care sa aiba in vizor omu' normal, middle-age, cu venituri medii, la mine se gandesc.

Ca nu le bag io in seama, si nu cred eu chiar tot ce incearca ei sa-mi bage pe gat, e alta poveste. Din pacate is mai carcotas asa, de felul meu, si mai si mestec inainte sa inghit.

Da' mai dau si aia cu batu-n balta de nu-i frumos.

Nu, nu ma refer la cum ma zgarie la urechi cand aud "NOUL!!!! [inserati produs aici], acum mult mai bun / eficient, etc", care nu ma face decat sa reactionez invers: bheey, adica versiunea anterioara era naspa rau, ai? V-am dat banii de-a-mpixu', nu?

Nu, ma refer la spoturile agasante.

Intai au fost ferestrele QFort, facute sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste, sa reziste... M-am jurat ca daca-l intalnesc pe individul ala care a aprobat campania sa-l iau de gat, si sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang, sa-l strang... Da, stiu ca la scoala lor se invata ca orice promovare e o promovare, la urma urmei, da' la mine, targhetu' lor, au dat gres. Cu siguranta nu voi cumpara QFort!

Acu' se pare ca intra in schema si "greii". Adica Philips. Despre a caror produse am avut mereu o parere buna, in sensul ca sunt produse corecte, isi merita exact banii pe care-i dai pentru ele.

Dar s-a terminat si cu astia. Noua lor campanie, "E un Philips, bineinteles!", in loc sa-mi aduca aminte sa le mai cumpar din produse, a avut efect contrar. Nu zic nu, oamenii s-au straduit, e campanie mare, dusa pe trei continente si un pic, da' am vaga impresie ca au s-o treaca la pierderi. Nu stiu zau cine e atat de masochist incat sa stea sa-l frece cele 12-14 spoturi de 10 secunde presarate in toate calupurile publicitare din prime-time, si dupa aia sa se duca fericit sa cumpere Philips.

Imi spune cineva cine e responsabil cu campania asta? Am un fier de calcat cu care sa-l ametesc, un epilator cu care sa-l tund, un uscator de par cu care sa-l ard, un mixer cu care sa-l ciopartesc, un robot de bucatarie cu care sa-l toc, in timp ce il filmez cu o camera HD, pe urechi avand neste casti HiFi legate la un player MP4. Inregistrare pe care o sa o revad mereu cu placere, la alegere, pe LCD sau plasma, redat de pe playerul HD, cu sunetul tare in boxe. Da, toate acestea sunt din produsele campaniei...

Μai multă hârtieeee!

Da, asta cred io că urmăreşe ministerul de finanţe. Să se consume (deci să se producă) pe cât posibil mai multă hârtie.
Nu văd altfel explicaţia faptului că firmele vor fi nevoite să completeze din nou o grămadă de ordine de plată pentru a-şi achita obligaţiile către buget, sau că facturarea electronică PRODUCE COSTURI NEJUSTIFICATE PENTRU FIRME (conform declaraţiilor unui oficial al ministerului, da' nu mă întrebaţi care, că nu mi-am notat).
Şi fin'că hârtia se face din copacii din pădure, propun aceluiaşi minister să deturneze nişte bani de la învăţământ (că tot se poartă) ca să achiziţioneze nişte utilaje din astea, să poată produce mai cu spor facturi şi ordine de plată, şi, de ce nu, şi formulare pentru declaraţii.

Mă frământă... (I)

Eşti supraveghetor la fabrica de bere, în schimbul de noapte. Nimeni în toată fabrica, în afara ta, şi a portarului cu care joci table. Nici o mişcare în afara liniei de îmbuteliere pe care o supraveghezi.

Rezişti să nu faci o dată, măcar o dată, pişu în rezervorul ăla mare?

Sunetul ielelor

Ca tot omu', am si io neste obsesii... Nu, nu de "alea" vreau sa va zic, v-am mai zis ca sta raudemusca precum cerberul sa nu-i agat bec rosu de blog.

Una din ele e legata de un sunet. "Al ielelor", i-am zis. I-as zice io pe nume... daca as sti ce e!

Prima oara l-am auzit acum vreo cinci ani, parca. Intr-o primavara, stateam, ca si acum, noaptea, in bucatarie, vizitam agale niste site-uri... respecabile, si il aud asa, cu coada urechii. Nu puternic, dar persistent. Am crezut ca e o pasare de noapte (la propriu, adica aia cu pene, ca alealalte nu te bipuie, iti cer direct o tigara), nu i-am dat importanta. Dar dupa cateva ore m-a intrigat. Mai poate? Inca nu si-a chert vocea? Am ridicat din umeri si am lasat-o in pace.

In urmatoarea seara am auzit sunetul din nou. Apoi din nou, in fiecare seara. Dar i-am dat pace, nu ma obseda. Inca. Nici macar n-am bagat de seama de cand nu s-a mai auzit.

In urmatoarea primavara, cand a reaparut, a inceput sa ma intrige. Am ascultat mai atent. Deja incepuse sa ma intrige. Ce o fi provocand acest sunet ciudat. Intr-adevar, pare de pasare, dar e mult prea regulat, si nu se opreste nici o clipa toata noaptea.

De atunci il aud in fiecare an, de la inceputul primavara pana in mijlocul verii. Noaptea, cand se lasa linistea in cartier, se aude de pe undeva.

La un moment dat, intr-o noapte, mi-am luat hainele si am plecat la "vanatoare". Zadarnic. Se reflecta prea mult printre blocuri ca sa-l pot localiza. Dar e de auzit in aproape tot cartierul, cale de mai bine de un kilometru, cu aceeasi intensitate. N-am reusit nici sa ma apropiu, nici sa ma indepartez de el.

Ah, si nu e o creatie a creerului meu bolnav. I-am rugat si pe altii sa-l asculte, si il aud si ei. O pasare, au zis unii. O hinta care scartie, zic altii. Nu. Se aude pe o distanta prea mare...

Acu' deja ma obsedeaza. L-am inregistrat, am curatat zgomotele de fond si l-am amplificat. Asta este:

Dau premiu celui care ma scapa de obsesie!

Ia promoţia, neamule!

Mă, io nu pricep o chestie: de ce mama mă-si, dacă undeva, oriunde, pe un afiş scrie că la unul sau mai multe produse cumpărate primeşti ceva cadou, gratis, moca, bonus, de ce acel "ceva" tre' să ţi-l revendici? De ce nu ţi se oferă aşa cum e scris acolo? De ce tre' să fie românu' ăla de după tejghea hoţ? Sau nu e hoţ? E numa' şmecher?
Numa' 2 exemple vă dau:
1. La Real. Bănuiesc că ştiţi toţi căţeii de la Real, pentru care tre' să aduni 25 de puncte. Ei bine, greu mai e să le aduni, că se dă un punct-căţel la 40 de lei cheltuiţi. Da' nu ajunge, tre' să te lupţi! Că ajung la casă, plătesc şi mi se dă bonul. "Şi căţeii mei?" întreb. "Păi trebuia să mi-i cereţi, că nu dăm decât la cine cere, că nu toată lumea vrea". "Mă cac pe ei de căţei", zic, "dar vreau să îmi daţi ce mi se cuvine conform promoţiei afişate, chiar dacă îi arunc pe urmă la gunoi". Tace, şi-mi dă punctele.
2. La fastfud. "The Place", pe corso în Sibiu. Cer o shaorma. În timp ce aştept, observ nu unul, ci 3 (trei) afişe pe vitrină: "Pentru orice produs fast-food cumpărat de aici, primiţi GRATIS o doză de Coca-Cola". Booon, mişto! În faţa mea, doi puştani cu două gagici comandaseră şi ei ceva. Fastfudista le livrează comanda, evident, fără dozele de cola aferente. Ăştia mici încep să bolborosesască în barbă că unde li-s sucurile. Fastfudista se face că n-aude şi îşi face de lucru prin bucătărie. Ăştia mici abandonează, jenaţi de nesimţirea personajului de la gemuleţ. Şi se trag deoparte. Îmi vine şi mie shaorma. Fără doza GRATIS. Plătesc. Dameza dă să-mi întoarcă spatele. "Şi doza de cola...?" întreb io. Se uită urât la mine, da' urât! Şi îmi dă cola. "Şi ale lor?" continui "cu tupeu", uitându-mă spre ăia mici. No, dacă aţi văzut vreodată o kuktă spre finalul ciclului de fierbere, o să aveţi o imagine fidelă a fastfudistei în acele momente. Da' i-o ţinut supapa, cel puţin până am plecat io, le-o dat sucurile şi la copii ăia. Mai mult nu mai ştiu că i-am întors io spatele şi am plecat.

Pădurea de pe centrală

Trecând peste gândurile de bine şi sentimentele înălţătoare izvorâte din apariţia în zona în care locuiesc (zonă ultracentrală a Sibiului, aflată însă "după blocuri", fapt care probabil o face invizibilă în ochii edililor) a nenumărate şantiere, de toate felurile, nu pot să nu rămân uimit de îndârjirea şi încăpăţânarea cu care natura îşi face loc printre betoane.
Cu ocazia demolării unei alte centrale termice din cartier, mi s-a oferit ocazia să descopăr o mică "pădure" răsărită pe acoperişul centralei în cauză. Şi m-am amuzat văzând cum cei chemaţi să demoleze betoane au început prin a tăia frumos, cu un topor, copăceii crescuţi la înălţime. Asta după ce, evident, tăiaseră şi ceilalţi copaci din zonă care îmi obturau perspectiva asupra păduricii de pe centrală. Acum a dispărut şi păduricea, a dispărut aproape în totalitate şi centrala. Aştept cu interes construcţia celor două blocuri de urmează să se ridice pe locul cu pricina, ca să pot scuipa seminţe în balconul blocului de vizavi. Şi aştept cu şi mai mare interes momentul în care nu o să mai am nevoie de cizme de cauciuc să pot ajunge de la maşină în scara blocului.

1 Mai muncitoresc

Zi liberă...
Defilare...
Cântece patriotice...
Cota de benzină pe 2 luni...
Valea Moaşei...
Mici...
Bere...
Înghesuială pe tren...
Vama Veche...
Mici...
Bere...

şi asta:


Vorba unora: sunteţi prea bătrâni dacă aţi prins vremurile alea!
.