Să mâncăm sănătos !?!

Sintagma asta mi-a readus în minte un banc ceva mai vechi, dar cu substanţă, şi dacă tot am demarat rubrica asta cu potoale, am zîs că ar fi un prilej bun să-l postez aci, până nu începem să o dăm prin bălării prea rău cu poftele.

Se făcea că un cuplu de pensionari, uşor trecuţi de 65 de ani, se duc la ceruri în urma unui cumplit accident de circulaţie soldat cu vătămări corporale incompatibile cu viaţa (cum am auzit io că se zice mai nou pe la teveu). Aşadar, or murit. Şi ca orice oameni în vârstă cu frică de Dumnezeu, or ajuns (unde altundeva?) în Rai. Pe o insuliţă de vis, cu soare, palmieri, nisip alb ca laptele şi apă de turcoaz. Şi cum stăteau ei acolo, uimiţi de ce li se întâmplă, numai ce apare un îngeraş din cela alb, cu aripi diafane, şi le zice:
"Dragilor, aveţi aici tot ce vă doreşte inima şi sufletul, e suficient să pocniti din degete, şi deîndată vi se va împlini orice dorinţă, orice moft, orice vis!"
La care omul nostru îşi priveşte încruntat, ba nu, aproape disperat şi la limita nervilor nevasta şi începe să urle:
"Vezi, fă, proasto, ţi-am zis io, puteam fi aici de cel puţin 10 ani, da' tu nu şi nu, să mâncăm sănătos, să mâncăm sănătos!"

Paste cu sos de mozarella

Se pare că mă specializez în reţete rapide... asta datorită faptului că tot mai des ajung acasă târziu, deschid frigiderul şi mă oripilez la gândul că iar tre' să mânc salam sau brânză topită. Aşa că aseară am croşetat ceva rapid, cu ce am găst prin frigider şi cămară, şi care o ieşit aşa bun că până să apuc să fac şi poze... n-am mai avut la ce. Oricum pastele ce le-am avut nu erau fotogenice deloc.
Să purcedem la treabă dară:

Ingrediente:
250-300 gr brânză mozarella (de preferinţă proaspătă, scrie pe ea fresh, dar merge şi cu celelalte sortimente, mozarella să fie)
250 gr smântână proaspătă
vegeta
piper
oregano
o pungă de paste (400 g)

Peparare:
Se pun la fiert pastele, astfel încât până e gata sosul să fie şi ele fierte.
Într-o crăticioară se picură puţin ulei ca să nu se prindă de fund brânza în prima fază (se poate înlocui uleiul cu puţin unt). Se pune la topit mozarella tăiată felii, să se topească mai uşor. Se amestecă din când în cînd să nu se ardă. Când s-a topit, se toarnă deasupra smântâna şi se amestecă mereu pe foc mic, până se omogenizează şi devine ca o pastă uşor curgătoare. Se pune vegeta după gustul fiecăruia, piper la fel, se mai lasă pe foc cam 2min amestecând mereu, iar la final se presară şi oregano. Se ia sosul de pe foc.
Dacă şi pastele sunt fierte se scurg bine de tot să nu rămână apă, timp în care se lasă sosul să se aşeze un pic.
Cam asta e, mai departe cred că e evident că se pun pastele în farfurie sau castron şi se pune sosul deasupra.

S-aveţi poftă şi să-mi scrieţi dacă v-a plăcut.

Credinţă vs. făţărnicie

Din nou Sfânta Maria... Marele Praznic al Adormirii Maicii Domnului... n-oi fi io cine ştie ce credincios, dar ziua asta o marchez în fiecare an cum se cuvine, conform moralei creştine. Şi tot în fiecare an mi-e dat să văd diverse reportaje la TV despre cum se sărbătoreşte această mare zi a creştinătăţii.

Bunăoară la proteveu, două reportaje consecutive, unul relatând de la Mânăstirea Nicula din jud. Cluj, celălalt de la Mânăstirea Curtea de Argeş. La Mânăstirea Nicula se înconjoară biserica pe genunchi, la Curtea de Argeş se întorc micii şi fleicile pe grătare. La Nicula se aud psalmi şi cântece bisericeşti, la Curtea de Argeş răsună împrejurimile de ritm de manelele. Stau acum şi mă întreb: oare cei ce păstoresc cele două lăcaşe sfinte n-au aceleaşi convingeri, nu se supun aceleiaşi morale creştine? La Nicula s-a restricţionat accesul spre mânăstire astfel încât pelerinii au de mers cam 3km pe jos până lângă mânăstire, e linişte şi pace, loc de rugaciune şi pioşenie. La Argeş... probabil dacă aveau loc toţi, ar fi intrat cu maşinile în altar, să pună de-un grătar sfinţit şi de-un chef să moară duşmanii de oftică.
Oare unde o fi graniţa dintre credinţă şi făţărnicie? Să fie ea oare undeva pe axa Turnu Roşu - Bâlea? Eu sper că nu, şi sper ca oamenii din popor care încă mai au în minte învăţăturile străbune ale acestui neam românesc să poată curma cumva această batjocură la care suntem supuşi în mare parte datorită acestui neam de conlocuitori de culoare si sorginte indiană, care începe să nu-şi mai ştie locul şi să nu-şi mai vadă lungul nasului.
Gata, că nu vreau să-mi fac păcate în această sfântă zi.
La Mulţi Ani! tuturor Mariilor şi tuturor ce au, ca şi mine, ceva de sărbătorit astăzi!

Cu mustata

In urma ultimului scandal pe care l-am avut la servici, avandu-l ca punct de plecare un coleg mustacios, am realizat ca inca nu m-am intalnit cu vreun purtator de mustata cu care sa ma pot intelege si pe care sa-l apreciez.

Nu ma refer la purtatorii de barbi, e vorba strict de mustaciosi.

Incepand cu maistrul de la primul meu loc de munca, care era saracul atat de redus incat atunci cand vorbeam cu el ma privea fix, mijindu-si ochii, concentrandu-se cu toata puterea ca sa poata sa urmareasca ce voiam sa-i explic.

Luandu-i la rand pe toti mustaciosii din ultimii ani am descoperit puncte comune la ei. Coeficient de inteligenta sub medie, purtatori de ochelari de cal, vanitosi si laudarosi din cale afara, egocentrici, dictatoriali, insensibili la sentimentele celor din jur, incapabili de a aprecia consecintele actiunilor lor. Si, pe deasupra rai. M-am repetat cumva?

Acu' stau si ma gandesc... o fi de la mustata? Adica mustata e cauza sau consecinta?

Daca e cauza, atunci e simplu: le-o dam jos. Daca e consecinta, e bine ca o au.

Sa se vada de departe, pentru a fi ocoliti.

Incapabil de a intelege

Motto:
- Ioane, un' te duci?
- La crasma, Marie!
- Auzi, Ioane, n-ai vrea sa ma bati acum? Ca as vrea sa dorm devreme azi...

Langa chioscul din cartier asteapta un barbat. Drept, inalt, frumos, cu o fetita de mana. Si ea o dulceata de copil. Dar prea teapana pentru un copil, si fara expresie.

In fata mea, la coada, o femeie. Cumpara aia, si ailalta, si inca ceva. In sfarsit plateste si pleaca. In timp ce spun ce vreau il aud pe el rastindu-se la ea: "Da' din aia de ce n-ai luat?!?" Raspunsul ei nu l-am mai auzit, dar dupa cateva secunde, cat a durat sa cumpar, am vazut-o pe ea indreptandu-se spre casa, incovoiata, tarand plasele dupa ea, cu capul in pamant. El s-a asezat la coada bufnind, cu ochii furiosi si intunecati. Copilei agatate de mana lui a inceput sa-i tremure barbia. Stia ce urmeaza acasa.

Violenta domestica. Sunt incapabil sa o inteleg. Pur si simplu. Oricat m-am straduit - nu reusesc.

Pe "el" sa zicem ca e normal sa nu il inteleg, daca nu imi sta in caracter sa fiu o fire violenta. Ma resemnez si imi spun doar ca nu pot sa inteleg, si atat.

Dar pe "ea"?

Nici pe "ea" nu o inteleg. E scris cumva in codul genetic? Lipsa cromozomului Y duce la obedienta, resemnare si acceptare?

S-au scris biblioteci intregi despre violenta domestica. In unele tari se actioneaza la nivel guvernamental. Sunt zeci de organizatii care acorda nu numai suport moral, dar chiar si material. Si totusi, fenomenul persista.

Stau si ma intreb oare cat la suta din femei NU sufera de violenta domestica. Oare procentul se scrie cu una sau doua cifre?

"Aaaa, nu!", poate o sa exclamati, "sunt putine cele care au de a face cu asa ceva!"

Zau?

Fiindca violenta domestica nu imbraca numai forma fizica. Nu numai cele batute, injunghiate, arse sau violate se numesc victime ale violentei domestice.

Fiindca "el" s-a mai desteptat. A inceput sa inteleaga ca urmele de pe corp pot fi probe pentru un certificat medico-legal. Dar violenta psihica poate fi cuantificata mai greu.

Unde poate fi clasificata o femeie careia ii e urat sa mearga acasa? Cand stie ca acolo nu o asteapta decat desconsiderare si injosire? Cand a inceput sa fie sigura ca nu e buna de nimic, fiindca asa i se spune de ani de zile, fiindca orice ar face tot nu e bine? Cand nu mai reprezinta decat cel mult o menajera de care te tii..., sau poate nici atat? Asta nu e o forma de agresiune?

Poate femeia de acum e o fata care in trecut compunea poezii, mergea pe munte, canta la chitara, putea sta ore intregi sa urmareasca o ganganie in iarba, stia sa vada verde, albastru si rosu? Da, poate exagerez un pic, dar ramane asta: acum nici nu-si mai aminteste de ceea ce visa la inceputurile vietii ei. In sufletul ei mai sunt numai tonuri de gri inchis si negru. Maturizare? Realitatea vietii? Eu zic ca e mutilare...

Nu, nu inteleg de ce trag atata de relatiile lor chinuitoare. De ce nu spun, pur si simplu, STOP?

De proaste? Nu cred, nu pot fi toate asa.

Comoditate? Cand e vorba de astfel de chinuri... nu cred ca e vorba de comoditate.

Situatia materiala? Da, posibil. E greu sa traiesti dintr-un singur venit, daca-l ai si pe acela, si mai ales daca sunt si copii la mijloc. Dar uneori se gasesc si solutii.

Copii? Copii ar trebui sa fie primul motiv de a pune capat acestor relatiil! Fiindca numai de o dezvoltare armonioasa si psihic solida nu poate fi vorba la copii care traiesc in astfel de relatii. In afara de asta... Ce invata o fetita? Ca e normal ca sa fie ca mama, si ca asa trebuie sa fie, si la randul ei, cand va fi mare, nu va vedea nimic anormal cand va fi brutalizata la randul ei. Iar un baietel? Ca e normal sa trateze fetele in acest fel, fiindca asa facea si tata cu mama.

Frica fizica? Alt motiv posibil. Dar cred ca si cel mai tampit si abrutizat mascul ar cadea pe ganduri cand s-ar trezi intr-o dimineata legat fedeles, in pielea goala, si cu "ea" tinandu-i bilutele intre falcile unei foarfeci de gradina si spunandu-i "Acu', dupa ce-ti dau drumul, gandeste-te bine: daca mai ridici o data mana asupra mea va trebui sa ma omori, fiindca data viitoare o sa ti le tai si o sa te las sa sangerezi ca un porc!". Intr-un fel sau altul chinul tot se va termina.

Teroarea psihica? Da, alt motiv serios. Care nu poate fi trecut decat cu ajutor. Si acesta e greu de gasit...

Teama de ce zice gura lumii? Cel mai pueril motiv. Gura lumii nu poate fi astupata. Babele de pe bancuta oricum au subiecte. Ce martira e ca sta cu idiotul ala. Si apoi ca ce fraiera a fost ca l-a parasit. Da' nici una din ele n-ar zice "Fa, daca tie nu-ti mai trebe, da-mi-l mie!"

Teama de singuratate? Adica "Rau cu rau, dar mai rau fara rau"? Da, probabil majoritatea femeilor se ascund dupa asta, mai ales in cazul violentei casnice moderate.

Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: indiferent de conditii, cum poti trai in totala lipsa de respect a partenerului? Fiindca asta e: "el" nu mai are nici cea mai mica consideratie fata de "ea". Nu o mai trateaza ca pe o fiinta umana. E doar un accesoriu lipsit de importanta al relatiei...

De inteles poate nu o sa inteleg niciodata.

Dar o sa ma intristez de fiecare data cand o sa vad sau o sa aud...

Bere-la-pungă

Fin'că azi îmi propusesem să ies la o bericioaică, da nu mi-o ieşit (i-o ieşit in schimb lu' Cosinus, să-i hie de bine), am luat o pauză de bere la birou. Ocazie cu care am pus un link permanent pe blog cătră pauză. Să nu uit să iau mai des. Tot cu această ocazie mi-am amintit că am pe undeva prin imensul hard-disk de la laptop o poză faină cu bere, care n-am văst-o în respectiva pauză. Culmea e că am şi găst poza! Iat-o:

O poză care face cât o mie de... berule!

STOP MAŞINA, SE DE-MINEAZĂ !

Mnoah, că după faza cu dacii şi romanii, alte urme ale istoriei nu ne dau pace, ne bântuie şi vor să ne lase fără autostrăzi. Cu alte cuvinte... STOP MAŞINA, SE DE-MINEAZĂ !

Mie mi-o plăcut la maxim ce o declarat nenea ăla, pirotehnistu şef.

Ce avea rupt mă?

Screenshot tot de acolo, ca sa n-avem vorbe.

Desert racoros de vara

Fiindca au venit zilele caniculare e momentul pentru mancaruri mai usoare, iar o masa buna are nevoie de un desert pe masura. Un desert de vara, usor si racoros.

Reteta de mai jos mi-a fost destainuita de o sasoiaca in varsta, asa ca va dati seama ca rea nu are cum sa fie.

Ingredientul principal este Rheum officinale, numit in popor rabarber, rubarba, revent, ravent, rabarbură, robita.

Se iau cateva cozi de rabarber, se curata coaja si se taie marunt.


Se pune la fiert in 250-300 ml apa, adaugand 3 linguri de zahar. Se poate pune mai mult sau mai putin zahar, in functie de cat de dulce se vrea. Mie nu-mi plac dulciurile prea dulci, asa ca pun mai putin.


Se fierbe si se amesteca pana cand bucatile de rabarber se desfac aproape intr-o pasta.


Se adauga trei linguri de gris (pentru incepatori: grisul se adauga presarat, sub amestecare continua, ca sa nu se adune in cocoloase) si se fierbe inca cel putin trei minute. Cel putin! Alfel grisul cade greu la stomac.

Va rezulta un amestec de gris cu pasta de rabarber.


Acest amestec se toarna in forme (cesti, farfurioare, ce are fiecare prin casa) clatite cu apa rece, si se pun la racit.


Se face o budinca de vanilie "din plic", numai ca un pic mai lunga. Eu folosesc 750 ml de lapte in loc de cei 500 ml, si o lingura de zahar mai putin decat scrie in reteta standard de pe plic. Aceasta budinca se toarna in forme peste rabarber.



Se lasa sa se rasceasca complet, apoi se pun in frigider.

Rezultatul este, pur si simplu... Mjam-Mjam!

Inaugurare

Din prea multa scarba n-am mai scris in ultima vreme, o sa revin cand va fi cazul.

Pana atunci m-am gandit sa inaugurez o rubrica noua, "Mjam-Mjam", poate il urnesc pe raudemusca sa dezvaluie retea lui de telingipebuzuki. (/me puupy eyes)

Si ca sa-i dau cep stay tuned pentru postul meu urmator.

Suntem în top 77!

Aşadar, Parcul Naţional Retezat a ajuns în lista scurtă a cursei pentru câştigarea unui loc între cele 7 noi minuni naturale ale planetei. O fi bine? O fi rău? Cu siguranţă însă este un nou moment în care ochii lumii se opresc din nou asupra României, cu bunele şi relele ei deopotrivă. Competiţia continuă, pe 21 Iulie vor fi anunţate cele 28 de finaliste, alese de către comitetul de organizare al acestei competiţii. Să sperăm că vom regăsi şi minunea noastră naţională printre ele, şi că vom avea din nou ocazia prin votul nostru, s-o împingem cât mai sus în clasament. Deci şi prin urmare, staţi pe-aproape, să nu pierdem startul! Chiar dacă nu vom mai fi pe-aici să ne mândrim cu el, măcar o să putem veni în vizită la una din cele 7 noi minuni ale lumii...