Campanie Pre - electorală

Mno... m-am trezit cu vecina la uşă în seara asta. Vecina care nu mi-o sunat la uşă de când m-am mutat aci. Adică de vreo 7 ani. Azi însă... Mă uit pe vizetă, văz că-i vecina şi urlu la ea scurt: "Imediat!" Că doar nu era să-i deschid uşa ambalat numa' în chiloţi, după 7 ani de vecinătate paşnică. Trag pe mine nişte nădragi şi deschid. Asta nici una nici doo, bufneşte pe uşă până în hol. "Pot să intru vecine?" "Unie drac să mai intri că eşti deja înuntru..." îmi zîc în gând. Mormăi a aprobare şi mă resemnez. Asta, recunoascătoare, zîce: "Auzi, mă poţi ajuta şi pe mine cu ceva?" Ce era să zîc..."Încercăm, vecină". "Ui, le-o dat de la muncă la băieţii mei nişte tabele, trebe completate." "Cu ce?" întreb. "Apăi, ia, nişte semnături" şi-mi întinde doo foi. Cu nişte tabele. Şi un titlu mare: Listă de semnături pentru candidatura d-lui Traian Băsescu la Preşedinţia României. Pfua! În secunda doi am zis că iau foc! Şi la fel de brusc cum bufnise ea pe uşă la mine în hol am deschis şi io uşa să-i arăt pe un' să iasă. M-am abţinut însă de la comentarii acide şi m-am mulţumit să-i comunic sec că "io pentru Băse nu semnez". "Apoi di ce vecine, că doar nu ştie nimeni, chiar că nu contează!" "Apăi nu contează la matale, da' la mine contează, nu importă daca mai ştie cineva sau nu, destul că aş şti io ce prostie am făcut. Ăghen. Nu mersi. "Astea fiind zise, am rugat-o să nu se supere pe mine, ca deh, nu ştii ce ţi-e omu', te trezeşti într-o dimineaţă cu vrun şobolan pe preş sau cu vreun căcat pe clanţă.
Şi o plecat.
Şi io am rămas cu gânduri. Puii mei, mă gândeam, la ăştia le-o dat şefu' lor numit politic sarcină de servici să adune semnături, că de nu... ştim noi ce s-ar putea întâmpla. Şi io, nesîmţît ce mă aflu, n-am semnat. Mno, dacă rămân ăştia amu fără job, pe cine dau vina? Pe nesîmţîtu' ăla de la doi, că n-o vrut să semneze, futu-l. Şi ui aşa procese de conştiinţă. Noroc că mi-am venit în fire. Că... ui... io când am zîs ultima dată DA lu' Băse am dat o palma la un căcat. Aşa că amu, dacă voi doi angajaţii lu' peşte la statu care mă suge pe mine ca o lipitoare nu ştiţi să ziceţi NU unui şef îndoctrinat şi îndobitocit de puterea efmeră şi trecătoare... apăi n-aveţi decât să suferiţi voi, bă, de data asta!
Că io unu' pentru Băse nu semnez, şi cu Băse nu votez! Să nu mă mai deranjaţi cu de astea! Fărştandăn?

Post fara inima

M-am tot gandit daca sa public acest post sau nu, avand in vedere ca ar putea reiesi ca sunt nemilos si fara suflet. Ma pregateam sa-i pun o introducere in aparare, dar pana la urma mi-am spus ca cei care ma cunosc... cam stiu cum sunt de-adevaratelea.

Exista o campanie destul de bine mediatizata, probabil a auzit fiecare de ea, "Inima Copiilor pentru Marie Curie". Pe scurt, asociatia neguvernamentala "Inima Copiilor" aduna fonduri pentru a dota o sectie de chirurgie pediatrica pentru sutele de copii care se nasc, din nefericire, cu probleme cardiace. Asociatia isi propune sa utileze o asemea sectie in cadrul fostului spital "Budimex", actualmente "Marie Curie" pentru a fi de folos celor din "sudul tarii".

Ca unul care a mai avut de a face, din fericire foarte putin, cu sistemul sanitar din Rromanica, unde, ca te arde sau nu, pana nu iesi cu banu' la interval nu te baga nimeni in seama, si cu cat te arde mai tare cu atat trebuie sa marci banul mai gros, nu pot sa nu ma intreb: cam cat de mari au sa fie spagile? Cat trebuie sa decartezi la medici, la asistente si la infirmiere, avand in vedere ca toti micii pacienti care ajung acolo sunt cu probleme intr-adevar grave?

Daca tot sunt niste medici care au sa munceasca in aceasta sectie si au sa mai incaseze si banul cel mult... de ce n-au venit ei cu fondurile pe care le aduna la actualul loc de munca? Ar fi fost o investitie excelenta, zic eu. E drept ca e mai misto sa astepti sa-ti adune altii fondurile ca tie sa nu-ti ramana decat sa incasezi. Pana una alta, eu n-am descoperit nicaieri pe site-ul campaniei scris ca asistenta medicala este gratuita sau, cel mult, acoperita de asigurarile de sanatate, ca nu se vor primi spagi si orice pacient va fi tratat acolo fara partinire.

E adevarat, poate par nedrept, insensibil si fara inima fiindca nu ma gandesc la bebelusii care isi vor recapata sansa unei vieti normale. Ba ma gandesc. Dar daca donez din banii mei pentru dotarile acestei sectii vreau sa stiu ca donez pentru copii, nu pentru copii si pentru buzunarele unor cadre medicale fara scrupule.

Iar daca gresesc, si viitorul imi va arata asta, si cadrele medicale vor fi de o probitate morala si profesionala fara dubii, aproape de altruism, imi cer iertare de pe acum, si ca sa mai indulcesc pedeapsa imi fac o datorie de onoare si pun aici bannerul lor.

To'arşu Pogea, mănânci căcat! - Ep. 2

Azi, la B1TV, servit de Radu Moraru. Dimpreună cu el.
Atât. Comentarii după ce borăsc.

...Mno. Am revenit. Am borât cam o oră. Deci, stimabile Naşul R.M.... pe mine m-ai chert de client. Aseară Bok care face poc, în seara asta Pogea şi mai apoi Roberta de la Parlament... bă, ce ţi-ai zis tu: dacă toţi dau în famelia marinelului, ce ar fi să fiu io mai cu moţ şi să le ţin partea? Şi uite aşa te-ai transformat din imparţialul Radu Moraru în PDL-istul de la B1.
Ai mare dreptate de cele mai multe ori în ceea ce spui şi faci, da' cu faza asta cu partizanatu' PDL ţi-ai cam dat cu firma-n cap. Aşa că.. dă-te-n căcat!

Free mature porno?

Na ui cum căzu năpasta... Răsfoind azi Blog Sibiu Index mi-o sărit în ochi ceva ce părea nelalocu' lui. Şi cu preţu unui click ui ce găsesc.


Ui cum au alţii grijă să scrie în locu' tău faaaatăăăă, dacă tu nu te grijeşti de blog! Şi pormă te miri că de unde are lumea impresii despre tine!

Na bun. I-am atras atenţia fetii. Amu îs curios câţi disperaţi or să ajungă şi pe blogu ăsta în căutări gugălistice de senzaţii mature şi tari.

Late edit: Nu mai căutaţi linkul cu pricina. Că s-o "rezolvat". O ramas doar printscreenul de mai sus.

Permen

Mno... bun aşa. Bine de ştiut.


Snapshot de aici. Să n-avem vorbe.

S-o făcut căcatu' praf!

Deci marele guvern de coaliţie BOK s-o făcut praf ca un mare căcat ce era.
Acuma îs curios ce or să facă din căcatu ce le-o rămas: un pompier sau un miliţian?

Tele... Euro... BINGOOOOOO!

Bă. Îs io paranoic sau ce pana mea?
Deci. Umblam azi prin oraş. Cu treabă, să ne înţelegem, să nu zâcă vreunu că io umblu prin oraş aşa, de futui-pomană. Bă nene, plin, da' plin de tarabe cu bilete la Bingo ăsta nou de la Antena1. Şi lume care cumpără... buluc. Amu, ori îs io paranoic, ori asta seamănă suspect de tare cu o colectă publică pentru strângere de fonduri pentru campania electorală ce va să vie.
Nu credeam să mai existe atâta popor care să mai pună botu' la ţepe din astea televizate. Realitatea însă mi-o demonstrat că mă înşel. Amarnic. Apăi... clar că bine nu ne mai facem.

Paţachina şi Justiţia

Nu ştiu câţi dintre voi l-au urmărit aseară pe Radu Moraru la a lui emisiune "Naşul". Eu unul am început de o vreme să mai trec pe la el, curios fiind să văd ce invitaţi surpriză mai aduce, ce specimene mai descoperă, care să mă uimească sau/şi să mă oripileze. Am trecut peste faza Becali, nu mai prezintă de multă vreme nici un interes, la fel şi avocatul Pavelescu, nu despre astfel de specimene zic. Ci despre cele de calibrul faimosului invitat de alaltăieri seară, celebrul Gheorghe Florescu, autorul cărţii numite "Confesiunile unui cafegiu". Toate bune şi frumoase, o fi ceva şi de capul cărţii ăsteia, ca prea zic unii cu foc, da' omu' ăsta, fraţilor, e dus cu capu'! A fost o emisiune râsu-plânsu în care un amfitrion încerca să lege un dialog iar invitatul nu prea reuşea să lege două vorbe inteligibile, ori vorbea în versuri compuse ad-hoc... N-am înţeles până la final care a fost scopul pentru care Moraru l-a invitat pe acest compatriot al nostru la emisiunea lui. Mă rog, oi fi io greu de cap.
Dar nu despre asta vroiam de fapt să scriu azi, ci despre personajul care m-a ţinut treaz aseară. Şi anume onor madam Pivniceru, mare justiţiară şi reprezentantă a unei asociaţii a magistraţilor. Păi ce n-aveam io inimă să-i văd pe ăştia până acum. Apăi acum s-o terminat cu totul. Păi dacă magistratura şi aparatul judiciar român are astfel de reprezentanţi... scuzaţi-mă, dar mă duc să borăsc ce a mai rămas după ce am borât aseară. brb.
Am ajuns să înţeleg aseară de ce printre revendicările greviştilor din justiţie regăsim solicitări ca cea de a li se asigura un litru de lapte zilnic sau de a li se deconta asigurările pentru autoturismele personale. Figura ei congestionată şi vorba adeseori împleticită şi cu "prune în gură" m-au dus cu gândul la cei pe care-i vedem dimineaţa sau seara ieşind din bombele de cartier după doo sute de secărică şi cinci beri. Şi mă tot gândeam... o fi... n-o fi... influenţată, bineînţeles. Nu ştiu dacă era, nu vreau să-mi fac păcate, dar vă spun sincer, aşa arăta şi aşa vorbea.
Cred că nu are rost să înşir aici tâmpeniile debitate în emisiune, ştiţi cu toţii cum stă treaba cu justiţiarii din România, prezentaţi de onor domnia sa ca cele mai mari victime ale sistemului. Or avea şi ei probleme, nu zic nu, însă de altă natură decât marea masă a populaţiei pe care sunt puşi în fond s-o apere. Nu cred că aceşti oameni au probleme de subzistenţă, de nesiguranţă a zilei de mâine, îmi vine greu să cred că această criză economică i-a afectat în vreun fel. Îmi vine greu să cred că nu se vor descurca şi în viitor fără acel litru de lapte, sau fără bonuri de creşă. Îmi vine greu să cred că un salariu minin de 6000-7000 de lei nu ar fi deajuns unui om, fie el şi judecător sau magistrat. Că cam pe-aci cică li s-ar plafona salariul. Atâta vreme cât ştim cu toţii cum se face actul de justiţie în ţara asta, câtă aroganţă, tupeu şi duplicitate se regăsesc în atitudinea majorităţii acestor oameni puşi să împartă dreptate, zic că nu au nici un drept să mai caşte gura. Atâta vreme cât mulţi dintre concetăţenii noştri trăiesc de azi pe mâine, nu pot să spun decât "Să vă fie ruşine, tovarăşi!". Ruşine pentru ceea ce faceţi, ruşine pentru cum aţi ales să vă expuneţi păsurile, ruşine pentru lipsa de respect faţă de cei cărora ar trebui să le căutaţi şi să le oferiţi dreptate, şi nu în ultimul rând, ruşine pentru liderii pe care îi aveţi! La muncă, nu la întins mâna!

Late edit:
Că mi-am amintit, cică ar fi revoltaţi justiţiarii că n-or făcut grevă, solidar cu ei, şi celelalte categorii de profesionişti implicaţi în actele de justiţie, respectiv avocaţi, lichidatori, jurişti, etc. Păi bă, duşilor, ăştia nu-şi permit să facă grevă, că tre' să facă bani, că au de plătit impozite din care să vă luaţi voţi nesmiţitele alea de salarii!

Later edit:
Cică s-ar fi terminat protestu', de luni instanţele se pun pe treaba. Îs bun bă, îs bun!

Sunt surd si n-am ureche muzicala

Am avut intotdeauna o problema cu filmele romanesti. Cel putin pe partea de sonor. Stiu ca is mai surd de felul meu, dar intotdeauna mi-am dorit ca filmele romanesti sa aiba titrare. Sa inteleg si eu ce zic personajele de acolo. In tarile cu apa calda, filmele, indiferent de metoda de vizionare, au posibilitatea de a afisa titrari pentru cei cu dizabilitati, ceea ce e prea mult de cerut intr-o tara in care pe locurile de parcare rezervate celor cu dizabilitati motrice parcheaza numai politia si prietenii acestora, smecherasii.

De-a lungul anilor am incercat sa ma uit la multe filme romanesti. Si in general intelegeam cam jumate din replici. Indiferent de cinematograf, sau de echipamentul TV, rezultatul a fost cam acelasi. M-am resemnat, asta este, sunt mai surd de felul meu.

Pana intr-o zi cand am realizat ca la productiile hollywoodiene n-am astfel de probleme. Pot sa stau cu spatele la TV, si sa inteleg fiecare replica a lui Will Smith sau Martin Lawrence in Bad Boys, in timp ce in jurul lor se consuma cateva vagoane de munitie. Fara probleme!

Asa ca mi-am indreptat din nou atentia asupra productiilor romanesti. Acelasi rezultat. "Patru luni..." a lui Mungiu a trebuit sa-l vad cu titrarea in engleza. In schimb la "Epicenter", produs de Media Pro Pictures, sunetul era ok. Spre deosebire de "Baieti buni", produs de aceeiasi Media Pro, unde iar as fi avut nevoie de titrare. Diferenta intre cele doua productii era ca responsabilii cu sunetul erau romani sau nu.

Cum nu pot sa cred ca n-avem decat un inginer de sunet in tara asta (cum avea Electrecord-ul; pe 90% din viniluri scria 'Inginer de sunet: Theodor Negrescu') care face praf toate productiile, nu-mi ramane decat o concluzie: n-avem scoala de post-productie. In posturile respective sunt angajati tot felul de "artisti", care au tot felul de idei crete, uitand ca scopul muncii lor e sa-i asigure clientului, adica mie, care scot banii, ca poate si intelege ce vede pe ecran. Da, post-procesarea de sunet e importanta pentru frustrati ca mine. Si, cu toate ca n-am auzit niciodata sunetul unui revolver in realitate, mi-e greu sa cred ca pistolul comisarului Moldovan, din perioada interbelica, suna exact la fel ca si pistolul comisarului Anton Marcu in 2005!

Apropo de Electrecord (btw, au un site... beton!): am cautat si ascultat in ultima vreme muzica romaneasca mai veche. Aceeasi chestie. Sunet o-ri-bil! Chiar si piesele digitalizate si scoase pe CD de Electrecord suna... naspa! Loredana Groza, Iris, Compact sau Holograf, sunetul e groaznic. Instrumentele de percutie scoase in evidenta, si vocile undeva... si ele, pe acolo, sa fie. Cum s-a putut asa ceva? Ah, si sigur nu e de la echipamente! Acum multi ani m-am nimerit la Biserica Sf. Margareta din Medias cand Electrecordul inregistra pentru un disc cu un concert de orga. Au adus un studio de inregistrari mobil, un TIR din ala mare, care inauntru avea exclusiv echipamente Uher...

Deci nu pot sa inteleg decat un singur lucru. Sunt surd si n-am ureche muzicala... daca e in limba romana!

Me-se-ri-e!

Am găsit zilele trecute la Gigel un link. Şi fin'că din fire mi-s curios, am zîs să încerc şi io, să văd ce iese. Ce o ieşit mi-o depăşit şi cele mai înalte culmi ale imaginaţiei mele câteodată bolnave.

Aşa că... aştept solicitări, în speranţa că o să-mi găsesc ceva de lucru înainte să mă salte poliţia.
Pentru că îs convins că mai îs şi alţi curioşi ca mine, luaţi de aici.

P.S. Ţin să precizez că nu ucid din plăcere, ci din obligaţie. Şi ucid doar muşte, fluturi de noapte, ţânţari şi alte insecte enervante. Am o armă.... me-se-ri-e!