joi, 24 decembrie 2009

Craciun Fericit!

Tuturor prietenilor şi cititorilor noştri le urăm din suflet
"Crăciun Fericit şi liniştit!"

marți, 22 decembrie 2009

Un pic de optimism

Noaptea cea mai lunga a trecut. De acum incolo zilele nu mai pot decat sa se lungeasca.

Soarele va fi din ce in ce mai mult pe cer, iarna incepe sa-si piarda din puteri.

Vine primavara!!! Vine Verdele!!!


(Am voie sa fiu optimist!)


luni, 21 decembrie 2009

Un vis... erotic

De ani de zile tot visez sa fiu in stare sa ma trezesc intr-o dimineata si sa fiu in stare sa ma duc sa-mi cumpar franzelute calde, unt din ala romanesc cu multa apa, si cateva felii de sunca d'aia buna. Si eventual o sana de Monor.

Inca n-am reusit sa-mi incropesc un asemenea mic-dejun... erotic.

Dar am voie sa visez, nu? :)


miercuri, 16 decembrie 2009

A venit iarna!

... şi odată cu ea au dispărut şi străzile Sibiului. Vieţuim in prezent într-un oraş cu 3 străzi şi 2 bulevarde. Restul au dispărut sub nămeţi.
Dom' primare, campania electorală v-a ţinut ocupat, aţi fost prea prins cu treburile ca să mai fiţi atent şi la prognoze? OK, pe domnia voastră vă înţeleg şi vă scuz, dar aparatul Primăriei, care trebuia să fie pe fază, ce păzeşte? Iar i-a prins iarna nepregătiţi. După 20 de ani, încă nu am învăţat să fim pregătiţi? Încă nu am învăţat că iarna, totuşi, NINGE?

luni, 14 decembrie 2009

Uf, am scapat!

Peste trei zile, centura Sibiului intra in stand-by.

Autostrada Bucuresti-Brasov a ramas fara contract.

Centura de est a Clujului va continua in ritm romanesc.

Utilajele au disparut de pe Cernavoda-Constanta.

Alegerile au trecut, bine ca am scapat. Ne mai vedem la alegerile urmatoare, in 2012.


sâmbătă, 12 decembrie 2009

La shopping

Azi, raionu' de fres-fis (care aţ mai umblat prin Greţia ştiţ că asta înseamnă peşte proaspăt).
El - brunet. Ea - blondă cu rădăcinile vopsite negru. Peşti de toate felurile, unii vii, alţii nu. Unii în acvariu, alţii pe gheaţă.
El şi Ea se opresc în faţa acvariului în care înotau maiestuoşi, umăr la umăr, zeci de peşti cam la 8-10kg a piece. După câteva minute de căutări, se decid.
El: - Da-ţi-mi, vă rog, peştele ĂLA!
Vânzătoarea, amabilă ca de obicei, reuşeşte să-i pescuiască fix Peştele ĂLA. Ză Fiş. Şi în timp ce Peştele se zbătea ca apucatu' în pungă pe cântar, Ea, cu un aer de cunoscător, trozneşte marea întrebare: - E EVISCERAT?

marți, 8 decembrie 2009

joi, 3 decembrie 2009

Pe lânga plopii...


Pe lângă plopii fără soţ
Duminică-am trecut,
Puteam să trec şi printre ei...
Dar ce gheşeft aş fi făcut ???

joi, 26 noiembrie 2009

Mamaliga

Avand in vedere ca in tura doi de prezidentiale romanu' are de ales intre doua rele, atat de rele incat da din colt in colt si nu stie pe unde sa mai scoata camasa, face ce a facut de 'jdeani: bancuri. Numai in dimineata asta s-au ivit cateva:

Doamne Dumnezeule. Nu demult, chiar anul asta ai luat la tine pe Michael Jackson, dansatorul meu favorit, pe Patrick Swayze, actorul meu favorit, pe Stephen Gately, cintaretul meu favorit, si pe Farah Fawcett, actrita mea favorita. Daca vrei sa stii, politicianul meu favorit e Traian Basescu.

Basescu si Geoana zboara cu elicopterul. Basescu arunca o bancnota de 100 de lei si zice: Vreau sa fac un roman fericit! Geoana arunca doua bancnote si zice: Vreau sa fac doi romani fericiti! Pilotul îi întreaba: De ce nu va aruncati amandoi, sa-i faceti fericiti pe toti romanii ?!

Doi prieteni pe strada:
- Salut, ce faci? Am auzit ca ai intrat in PSD...
Al doilea, usor neatent, privindu-si talpile:
- In ce zici ca am intrat?

Daca s-a apucat romanu' iar de bancuri... situatia e cotoioasa rau de tot. Ca sa nu zic altceva.

Ca mamaliga nu explodeaza, nu-i asa?


miercuri, 18 noiembrie 2009

Rugă pentru prieteni şi pentru restul lumii

Fraţilor, nu mă mai bateţi la cap să mă duc la vot, că de data asta NU MĂ DUC! Am luat o hotărâre pe care am s-o pun în aplicare începând cu această sesiune electorală: nu mai vreau să merg la vot doar ca să votez CONTRA, să votez SĂ NU IASĂ cutare. M-am săturat! Nu mai vreau să merg la vot ca să-mi anulez votul. Nu mai vreau să votez "răul cel mai mic". Mi-au ajuns 20 de ani de "răul cel mai mic"! Aşa că am decis: începând de anul ăsta voi merge la vot doar daca voi avea PENTRU cine să votez! Şi să nu mai prind pe vreunul că-mi zice "votezi pentru tine, nu pentru altii". Mi-e podul plin de poveşti din astea.
Şi nici nu vreau să ajung aşa:
"O băbuţă la cabina de vot, stă 15 minute... toată lumea aşteaptă să iasă. Iese baba şi întreabă: <Maică, futu-vă-n gură se scrie legat sau despărţit?>".

Am zîs!

Bash (I)

El: 'la mea de prost
El: scanam un document si simultan stateam cu el in mana
Io: Hihihi
El: iti dai seama ce o iesit...


sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Delicatesa de iarna

Stiu ca ziceam ca sunt in depresia de iarna, dar din cand in cand mai e cate ceva care face sa-mi straluceasca ochii. Astazi, seria limitata "Cozonac cu nuca" de la Yoplait, cu gust de colinde. Mjam-mjam!


Pacat ca nu se fac si la caserole de un chil...


vineri, 6 noiembrie 2009

Ză Pogea straics ăghen!

Ie, no! O venit şi ziua când să traje linia. O tras-o unii să vază cum o ieşit bujetu după forfetar. Şi cum să hi ieşit altcumfel decât forfecat?
"Introducerea impozitului minim a adus pierderi de 100 de milioane de lei la bugetul de stat, prin inchiderea a 26.000 de firme si producerea a 56.000 de someri, a calculat Consiliul National pentru Intreprinderi Private Mici si Mijlocii din Romania." De-ACI.
Parcă îţi trăbuia multă şcoală să vezi că asta o să iasă. Mno, încă 100 de meleoane care tră să le pună cineva la loc. Cine oareee? Parcă nu erau destule miliardele elea de euroi.
Toarşu Pogea, toarşu' Bok, mai aveţi ceva idei creţe? Că mult timp nu mai aveţi la dispoziţion.
Acu e momentu' decisiv! Acum ori niciodată! Să nu v-aud pormă că dacă mai eraţ voi la putere făceaţ şi dregeaţ!

joi, 5 noiembrie 2009

Pentru un viitor mai bun!

Am primit azi în cutia poştală o revistă la care era abonată firma pe care am moşit-o şi susţinut-o preţ de 13 ani şi pe care am închis-o de curând, mulţumită climatului sănătos din economia naţională. Sau să fi fost datorită împlinirii vârstei fatidice 13? Nu ştiu. În fine. Să nu mă întrebaţi cu ce mă ocup acum că am închis firma, că mă-nervez! Plus că nu despre asta e vorba în postul de faţă.
Deci, să revenim la revistă. O răsfoiesc aşa, distrat, cu gândul la multele lucruri ce s-ar fi putut face în branşă cu noile inovaţii prezentate acolo. Şi-mi cad ochii pe o reclamă. Nu vreau să o scanez s-o public aci, că nu merită. Dar am să vă reproduc esenţa şi textul ei.
Sub motto-ul "pentru un viitor mai bun" regăsesc următoarele:

acum 5 ani... porneam de la 0 (zero).
anul trecut... eram în vârf!
anul acesta...
suntem exact ca acum 5 ani,
dar măcar avem experienţă!

Şi nu ştiu de ce, uitîndu-mă distrat la aceste rânduri, am în faţa ochilor chipul inconfundabil al lui Băsescu, rostind exact aceleaşi cuvinte!

miercuri, 4 noiembrie 2009

Războiul sexelor

E un fapt unanim cunoscut că femeia e mai "scumpă" ca bărbatul. Că are nevoie de un buget lunar mai mare ca noi, cei purtători de podoabe naturale. Şi că, totodată, se simt discriminate şi agresate într-o lume, considerată încă, a bărbaţilor. Cum să te mire atunci situaţia surprinsă în fotografia de mai jos? Dacă până şi preţurile plăcuţelor indicatoare pentru toaletă s-au stabilit după cum se vede, poţi gândi că lumea asta ar putea fi vreodată altfel?


marți, 3 noiembrie 2009

Made in China

Dupa ce a inceput sa invete sa citeasca, fiica-mea a inceput sa silabiliseasca orice buche ii cadea in fata ochisorilor. Inclusiv etichete. La un moment dat ma intreaba: "Tati, ce inseamna Made in China?"

Dupa ceva vreme, copilul se sesizeaza: "Tati, da' toate lucrurile se fac in China? Altcineva nu mai face lucruri?"

Am incercat o vreme sa-i gasesc chestii care nu erau fabricate in China, dar am abandonat destul de repede. In afara de produsele autohtone, altceva decat Made in China nu mi-a cazut in maini. Adica nu in magazine. "Ramasite" cumparate de de mult se mai gasesc aproape in fiecare casa, dar noi, in magazine... greu de gasit!

Azi, in sfarsit, mi-a picat in maini ceva ce nu e Made in China!


Da, e un aparat foto pe care l-am primit azi, nou-nout.

Asa ca eticheta ajunge aici, pe blog. Fiindca peste cativa ani s-ar putea ca unii sa nu creada ca au existat produse fabricate altundeva decat in China.


De ce nu-mi plac dozele

Nu din cauza aluminiului, nu din cauza stratului de lac din interior.

Fiindca nu-mi vine sa cred ca cred ca as putea sa-o curat in asa fel incat sa fiu sigur ca nu-mi pun gura unde s-a kkt un sobolan de prin depozite sau pe unde si-a depus oole vreun gandac in magazin.

D'aia!


I-as da premiu!

Sapi din greu in maruntaiele la un calculator, si nu ii dai de capat. Schimbi si aia, si ailalta. Calculator si componente sunt insirate pe doi metri. Si, evident, cand o cauti, surubelnita nu e nicaieri. Pierzi timpul facand nenumarate pauze incercand sa-ti aduci aminte unde ai pus-o, sau pur si simplu rascolind la intamplare.

I-as da premiu celui care inventeaza o surubelnita care, atunci cand te gandesti la ea, sa inceapa sa cante si sa aprinda led-uri multicolore!

I-as da premiu!!!


duminică, 1 noiembrie 2009

Depresia de iarna


Incetul cu incetul iarna pune stapanire pe mine.

Varza e in butoi, lichiorul de oua in sticle, Amadeus are deja bocancii de iarna, centrala functioneaza si culorile copacilor devin gri.

Da, ma apuca depresia de iarna. Nu-i nimic, o sa-mi revin o data cu verdele primaverii!


vineri, 30 octombrie 2009

Am câştigat din nou!

A nu ştiu câta oară! Nu-mi vine să cred! Imi mai lipsesc doar 500.000 de iepuroi până la intrarea în Top 300! Este ex-tra-or-di-nar! Cum am câştigat? Uite aşa:

from LOTERIA ESPANA
reply-to loteriaespana@madrid.com
to
date Thu, Oct 29, 2009 at 5:10 PM
subject AI CASTIGAT 415.810.00


NR. DE REF.: ROEUSP7775553
NR. DE CERERE: X–8007891324–Z,



INSTINTARE DE PREMIU,
Ne face placere sa va instintam de aparitia loteriei E LOTTO , un program international care are loc in Madrid, Spania pe data de 2 august 2009 cu scopul de a incuraja folosirea internetului. E-mail-ul dumneavoastra care corespunde numarului de tichet 357-0146-744-224 cu numarul de serie 51128-07 a castigat numarul norocos 02-07-14-25-44+02-04 care a castigat loteria de categoria a treia.

In consecinta s-a aprobat sa intrati in posesia sumei de Ђ 415.810.00 ( PATRU SUTE CINSPREZECE MII OPT SUTE ZECE EURO) cash, fiind inregistrat cu NR. DE REFERINTA : ROEUSP7775553 SI NR. DE CERERE X-80078913224-Z.

Modul inmanarii acestei sumi se poate alege dintre urmatoarele optiuni: (A) C.E.C (B) TRANSFER BANCAR (C) INMANARE PERSONALA.

Suma dumneavoastra este depozitata la o banca spaniola fiind asegurata cu e-mailul dumneavoastra din motive de securitate si va va fi inmanata din hotararea Consiliului Loteriei dupa ce se vor verifica toate datele.

Va cerem sa tineti in secret acest premiu si sa nu il faceti cunoscut in mod public pana cand va va fi inmanat, deoarece face parte din politica de securitate a consiliului loteriei pentru a se evita cererea de catre o alta persoana.Toti participantii au fost selectati la intamplare prin intermediul unui program computerizat.

Pentru a se putea procesa inmanarea premiului loteriei , va rugam contactati agentul dumneavoastra Dna. SRN ANABEL CARLOS managerul de externe al bancii Bancaixa ,la TEL. 00 34.634.154.581 sau e-mail bancaixaespana@terra.es si sa ii facilitati nr. de referinta si nr.de cerere.

Beneficiarul este responsabil de orice fel de cheltuieli de inmanarea a premiului in tara ei/lui.

FELICITARI inca o data din partea tuturor membrilor personalului pentru ca faceti parte din acest program international de loterie.

PEDRO JUAN CAMACH
(PRESIDENTE)


Deci, dacă vrei şi tu nu-ţi rămâne decât să dai un telefon, sau să trimiţi un mail (sau 10, sau 100, mama nu se supără!).
Baftă tuturor!

marți, 27 octombrie 2009

Apasa!!!

Acu' multi ani am vazut o faza misto la tv. Undeva prin Germania trebuia demolata o cladire. S-au facut pregatirile, explozibilul pus, zona evacuata, tot tacamul. Atat numai ca au pus butonul de declansare undeva pe o strada circulata, destul de departe, dar cu vizibilitate directa asupra santierului. Un buton mare, rosu, cu o inscriptie si mai mare: "Nu apasati in nici un caz". Si au asteptat. Nu mai mult de trei minute. Pana cand a aparut un individ. S-a uitat lung la buton, s-a uitat lung la inscriptie, s-a uitat in stanga, s-a uitat in dreapta. Si apoi, evident, a apasat pe buton. Mutra lui, auzind explozia si vazand cladirea prabusindu-se, facea toti banii.

Presupun ca prin natura umana trebuie sa apasam pe butoane.

Acum ceva vreme onor' primaria a facut o treaba buna (demna de luat in seama pentru Rrromanica noastra, absolut normala pentru tarile cu apa calda) si a instalat la multe treceri de pieton semafoare cu declansare controlata. Adica, daca esti pieton si vrei sa traversezi, trebuie sa apesi un buton ca sa se faca verde pentru tine si rosu pentru masini.

Eh, acel buton incita si excita. Stateam intr-o zi si ma uitam cum fiecare pieton care se apropia de trecere intai apasa butonul. Chiar daca mai erau inca douazeci care asteptau deja, el trebuia sa apese. Nimeni nu poate fi atat de tampit sa creada ca din toti restul care stateau acolo nu apasase nimeni pe buton pana atunci. E fascinatia butonului.

Am incercat de cateva ori sa-i pacalesc. Stateam la trecere, fiind primul sosit, si asteptam cate un grup. Cand ma vedeam, ma faceam ca apas pe buton. Absolut intotdeauna inca cineva cadea in sevraj si apasa si el pe buton. La un moment dat am ajuns sa, cica, stau sprijinit in buton. Tot degeaba. Intotdeauna se mai gasea altcineva sa apese pe buton.

Un buton mare, intr-un spatiu public. Pe care mai si scrie "Apasa!". I-re-zis-ti-bil!!!


luni, 26 octombrie 2009

De la sasi mostenire

(Nu, nu e vorba de Johannis!)

Despre sasi, aceasta minoritate disparuta, as putea vorbi multe, avand in vedere ca am trait in mijlocul lor atata vreme. Pot spune ca am fost crescut de ei, educat de ei, cizelat de ei. Si imi lipsesc...

In preajma marilor sarbatori religioase stateam ceva mai retras, raream vizitele, fiind, la urma urmei de alta religie si nationalitate. Dar tot se mai intampla sa nimeresc prin casele lor. Si asa aflam si eu ce bunatati stiu sa faca sasoaicele, ce prajituri... mmmm... mjam-mjam!

De Craciun si de Pasti primeam lichior de oua. Un paharut, acolo, sa nu ni se urce la cap, dar era asaaaa de bun! Dupa ani de zile, dupa ce sasii au disparut, m-am hotarat sa incerc sa fac si eu. Asa ca dupa ce am dat un mail (intr-un domeniu .de :) ) si am sapat intr-o carte de bucate (tiparita in 1907, in gotica!) scoasa dintr-un "Kredenz" m-am ales cu trei retete. Urmand sa ma hotarasc pe care din ele sa o folosesc. De-a lungul anilor le-am facut de cateva ori pe toate trei, ambalandu-le in sticle numerotate, am facut sondaj de opinie, am ales castigatorul, si... am uitat sa insemnez :)

Asa ca acum am luat-o de la capat, le-am facut din nou pe toate. Dar pun retetele aici, urmand ca de Craciun sa revin si sa editez acest post, anuntand castigatorul, pentru ca data viitoare sa nu mai am dubii.

Lichior de oua I

Se fierb 1 l de lapte cu 400g zahar si un baton de vanilie despicat. Se bat bine 3 galbenusuri de ou cu 250g zahar, si se amesteca cu laptele racit. Se strecoara apoi se adauga 300ml alcool si 3-4 linguri de rom.

Lichior de oua II

Se bat bine 4 galbenusuri de ou cu 300g zahar si 2 pachete de zahar vanilat. Se adauga, sub amestecare continua, 0,5 l lapte fierbinte. Dupa racire se adauga 250ml de rachiu.

Coniac de oua

Se bat bine 6 galbenusuri de ou cu 300g zahar. Se fierb 0,5 l lapte impreuna cu un baton de vanilie despicat. Laptele fierbinte se adauga cate o lingura, sub amestecare continua, peste galbenusuri. Se amesteca continuu pana la racirea completa. Se adauga 250ml alcool si 100ml coniac sau rom.

Alte considerente:
- conform Wikipedia, lichiorul de oua comercializat de Verpoorten (tatal si mama lui) poate fi pastrat un an de zile in sticla nedeschisa, o jumatate de an in sticla deschisa dar la rece, si foarte putin la caldura. Depozitarea neadecvata si / sau depasirea termenului de garantie poate duce la infectii cu Salmonella.
- in retetele sasilor nu este foarte clara concentratia de alcool care trebuie utilizata. Din termenul de "rachiu" din reteta II am dedus ca e vorba de alcool la 40%. Totusi, pe Wikipedia se spune ca e vorba de alcool 14-20%. Eu am folosit alcool pur (96%) dozat, dupa regula de trei simpla pentru a ajunge undeva la 30%
- in aceste conditii, cantitatile rezultate au fost acestea: reteta I: 1,3 l; reteta II: 0,8 l; reteta III: 0,7 l

Le urez sticlelor mele macerare placuta!

Later edit: Si castigatorul esteeeeeeee... reteta numarul treeeeei!


duminică, 25 octombrie 2009

Bine ai venit, Windows 7!

Nu, nu e un post pro-Microsoft, si urarea nu-mi apartine. Dar aceasta fotografie va ramane in istorie.


De ce? Fiindca trebuie sa-l recunoasteti pe cel care da un thumbs-up (acum) proaspatului Windows 7.

E vorba de Linus Torvalds. Da, parintele sistemului de operare Linux saluta Windows 7. Nu, n-a cumparat o copie ;-)

Acum mai trebuie sa-l vedem pe Bill Gates felicitand aparitia unui nou kernel de Linux. Si nici el sa nu cumpere o copie. Ah! Nici n-are de ce, doar Linuxul e gratuit!

[via: Neowin / Steven Bink / Ilija Brajkovic / Picasaweb]


miercuri, 14 octombrie 2009

Primar sau Premier?

This is ză question... pe care şi-o pun unii, şi care îi pune în mişcare pe alţii. Primesc mai devreme un mass pe YM:

“Daca vrei ca Johannis sa ramina in continuare primar la Sibiu si sa nu intre in gura lupilor de la Bucuresti vino astazi, 14 octombrie la orele 16 in Piata Mare si spune NU PLECARII”.

De ce sunteţi egoişti mă? De ce nu lăsaţi omul să avanseze? Nu vedeţi că s-o plafonat aci în primărie? Io unu îs de părere că orice om e dator să încerce dacă i se oferă ocazia. Şi, p'ormă cred că avem şi noi nevoie de puţină diversitate. Oricum, nu stă mult acolo unde pleacă... dacă pleacă. Că după ce iese iar marinelu prezident (ştiu, îs plin de pesimism) o să vină înapoi să iasă iar primar. Măcar 2 luni să vedem şi noi cum e cu altu primar. Că io unu nu-mi mai amintesc. Chiar, ştie cineva aşa, din memorie, cine o fost primar de Sibiu înaintea lu dom' profesor?

Şi aşa, ca încheiere, pentru ăi care nu ştiu cum se zice în limba finlandeză la criza guvernamentală, luaţi de-aci.

marți, 13 octombrie 2009

Mi-a plăcut asta:

Despre Băsescu am doar două lucruri de spus care sunt demne de ţinut minte: Puterea corupe! Iar puterea absolută corupe absolut!

Claudiu Şerban în Capital, nr. 40/2009

luni, 12 octombrie 2009

Campanie Pre - electorală

Mno... m-am trezit cu vecina la uşă în seara asta. Vecina care nu mi-o sunat la uşă de când m-am mutat aci. Adică de vreo 7 ani. Azi însă... Mă uit pe vizetă, văz că-i vecina şi urlu la ea scurt: "Imediat!" Că doar nu era să-i deschid uşa ambalat numa' în chiloţi, după 7 ani de vecinătate paşnică. Trag pe mine nişte nădragi şi deschid. Asta nici una nici doo, bufneşte pe uşă până în hol. "Pot să intru vecine?" "Unie drac să mai intri că eşti deja înuntru..." îmi zîc în gând. Mormăi a aprobare şi mă resemnez. Asta, recunoascătoare, zîce: "Auzi, mă poţi ajuta şi pe mine cu ceva?" Ce era să zîc..."Încercăm, vecină". "Ui, le-o dat de la muncă la băieţii mei nişte tabele, trebe completate." "Cu ce?" întreb. "Apăi, ia, nişte semnături" şi-mi întinde doo foi. Cu nişte tabele. Şi un titlu mare: Listă de semnături pentru candidatura d-lui Traian Băsescu la Preşedinţia României. Pfua! În secunda doi am zis că iau foc! Şi la fel de brusc cum bufnise ea pe uşă la mine în hol am deschis şi io uşa să-i arăt pe un' să iasă. M-am abţinut însă de la comentarii acide şi m-am mulţumit să-i comunic sec că "io pentru Băse nu semnez". "Apoi di ce vecine, că doar nu ştie nimeni, chiar că nu contează!" "Apăi nu contează la matale, da' la mine contează, nu importă daca mai ştie cineva sau nu, destul că aş şti io ce prostie am făcut. Ăghen. Nu mersi. "Astea fiind zise, am rugat-o să nu se supere pe mine, ca deh, nu ştii ce ţi-e omu', te trezeşti într-o dimineaţă cu vrun şobolan pe preş sau cu vreun căcat pe clanţă.
Şi o plecat.
Şi io am rămas cu gânduri. Puii mei, mă gândeam, la ăştia le-o dat şefu' lor numit politic sarcină de servici să adune semnături, că de nu... ştim noi ce s-ar putea întâmpla. Şi io, nesîmţît ce mă aflu, n-am semnat. Mno, dacă rămân ăştia amu fără job, pe cine dau vina? Pe nesîmţîtu' ăla de la doi, că n-o vrut să semneze, futu-l. Şi ui aşa procese de conştiinţă. Noroc că mi-am venit în fire. Că... ui... io când am zîs ultima dată DA lu' Băse am dat o palma la un căcat. Aşa că amu, dacă voi doi angajaţii lu' peşte la statu care mă suge pe mine ca o lipitoare nu ştiţi să ziceţi NU unui şef îndoctrinat şi îndobitocit de puterea efmeră şi trecătoare... apăi n-aveţi decât să suferiţi voi, bă, de data asta!
Că io unu' pentru Băse nu semnez, şi cu Băse nu votez! Să nu mă mai deranjaţi cu de astea! Fărştandăn?

vineri, 9 octombrie 2009

Post fara inima

M-am tot gandit daca sa public acest post sau nu, avand in vedere ca ar putea reiesi ca sunt nemilos si fara suflet. Ma pregateam sa-i pun o introducere in aparare, dar pana la urma mi-am spus ca cei care ma cunosc... cam stiu cum sunt de-adevaratelea.

Exista o campanie destul de bine mediatizata, probabil a auzit fiecare de ea, "Inima Copiilor pentru Marie Curie". Pe scurt, asociatia neguvernamentala "Inima Copiilor" aduna fonduri pentru a dota o sectie de chirurgie pediatrica pentru sutele de copii care se nasc, din nefericire, cu probleme cardiace. Asociatia isi propune sa utileze o asemea sectie in cadrul fostului spital "Budimex", actualmente "Marie Curie" pentru a fi de folos celor din "sudul tarii".

Ca unul care a mai avut de a face, din fericire foarte putin, cu sistemul sanitar din Rromanica, unde, ca te arde sau nu, pana nu iesi cu banu' la interval nu te baga nimeni in seama, si cu cat te arde mai tare cu atat trebuie sa marci banul mai gros, nu pot sa nu ma intreb: cam cat de mari au sa fie spagile? Cat trebuie sa decartezi la medici, la asistente si la infirmiere, avand in vedere ca toti micii pacienti care ajung acolo sunt cu probleme intr-adevar grave?

Daca tot sunt niste medici care au sa munceasca in aceasta sectie si au sa mai incaseze si banul cel mult... de ce n-au venit ei cu fondurile pe care le aduna la actualul loc de munca? Ar fi fost o investitie excelenta, zic eu. E drept ca e mai misto sa astepti sa-ti adune altii fondurile ca tie sa nu-ti ramana decat sa incasezi. Pana una alta, eu n-am descoperit nicaieri pe site-ul campaniei scris ca asistenta medicala este gratuita sau, cel mult, acoperita de asigurarile de sanatate, ca nu se vor primi spagi si orice pacient va fi tratat acolo fara partinire.

E adevarat, poate par nedrept, insensibil si fara inima fiindca nu ma gandesc la bebelusii care isi vor recapata sansa unei vieti normale. Ba ma gandesc. Dar daca donez din banii mei pentru dotarile acestei sectii vreau sa stiu ca donez pentru copii, nu pentru copii si pentru buzunarele unor cadre medicale fara scrupule.

Iar daca gresesc, si viitorul imi va arata asta, si cadrele medicale vor fi de o probitate morala si profesionala fara dubii, aproape de altruism, imi cer iertare de pe acum, si ca sa mai indulcesc pedeapsa imi fac o datorie de onoare si pun aici bannerul lor.



miercuri, 7 octombrie 2009

To'arşu Pogea, mănânci căcat! - Ep. 2

Azi, la B1TV, servit de Radu Moraru. Dimpreună cu el.
Atât. Comentarii după ce borăsc.

...Mno. Am revenit. Am borât cam o oră. Deci, stimabile Naşul R.M.... pe mine m-ai chert de client. Aseară Bok care face poc, în seara asta Pogea şi mai apoi Roberta de la Parlament... bă, ce ţi-ai zis tu: dacă toţi dau în famelia marinelului, ce ar fi să fiu io mai cu moţ şi să le ţin partea? Şi uite aşa te-ai transformat din imparţialul Radu Moraru în PDL-istul de la B1.
Ai mare dreptate de cele mai multe ori în ceea ce spui şi faci, da' cu faza asta cu partizanatu' PDL ţi-ai cam dat cu firma-n cap. Aşa că.. dă-te-n căcat!

Free mature porno?

Na ui cum căzu năpasta... Răsfoind azi Blog Sibiu Index mi-o sărit în ochi ceva ce părea nelalocu' lui. Şi cu preţu unui click ui ce găsesc.


Ui cum au alţii grijă să scrie în locu' tău faaaatăăăă, dacă tu nu te grijeşti de blog! Şi pormă te miri că de unde are lumea impresii despre tine!

Na bun. I-am atras atenţia fetii. Amu îs curios câţi disperaţi or să ajungă şi pe blogu ăsta în căutări gugălistice de senzaţii mature şi tari.


Late edit: Nu mai căutaţi linkul cu pricina. Că s-o "rezolvat". O ramas doar printscreenul de mai sus.

joi, 1 octombrie 2009

Permen

Mno... bun aşa. Bine de ştiut.


Snapshot de aici. Să n-avem vorbe.

S-o făcut căcatu' praf!

Deci marele guvern de coaliţie BOK s-o făcut praf ca un mare căcat ce era.
Acuma îs curios ce or să facă din căcatu ce le-o rămas: un pompier sau un miliţian?

miercuri, 30 septembrie 2009

Tele... Euro... BINGOOOOOO!

Bă. Îs io paranoic sau ce pana mea?
Deci. Umblam azi prin oraş. Cu treabă, să ne înţelegem, să nu zâcă vreunu că io umblu prin oraş aşa, de futui-pomană. Bă nene, plin, da' plin de tarabe cu bilete la Bingo ăsta nou de la Antena1. Şi lume care cumpără... buluc. Amu, ori îs io paranoic, ori asta seamănă suspect de tare cu o colectă publică pentru strângere de fonduri pentru campania electorală ce va să vie.
Nu credeam să mai existe atâta popor care să mai pună botu' la ţepe din astea televizate. Realitatea însă mi-o demonstrat că mă înşel. Amarnic. Apăi... clar că bine nu ne mai facem.

vineri, 25 septembrie 2009

Paţachina şi Justiţia

Nu ştiu câţi dintre voi l-au urmărit aseară pe Radu Moraru la a lui emisiune "Naşul". Eu unul am început de o vreme să mai trec pe la el, curios fiind să văd ce invitaţi surpriză mai aduce, ce specimene mai descoperă, care să mă uimească sau/şi să mă oripileze. Am trecut peste faza Becali, nu mai prezintă de multă vreme nici un interes, la fel şi avocatul Pavelescu, nu despre astfel de specimene zic. Ci despre cele de calibrul faimosului invitat de alaltăieri seară, celebrul Gheorghe Florescu, autorul cărţii numite "Confesiunile unui cafegiu". Toate bune şi frumoase, o fi ceva şi de capul cărţii ăsteia, ca prea zic unii cu foc, da' omu' ăsta, fraţilor, e dus cu capu'! A fost o emisiune râsu-plânsu în care un amfitrion încerca să lege un dialog iar invitatul nu prea reuşea să lege două vorbe inteligibile, ori vorbea în versuri compuse ad-hoc... N-am înţeles până la final care a fost scopul pentru care Moraru l-a invitat pe acest compatriot al nostru la emisiunea lui. Mă rog, oi fi io greu de cap.
Dar nu despre asta vroiam de fapt să scriu azi, ci despre personajul care m-a ţinut treaz aseară. Şi anume onor madam Pivniceru, mare justiţiară şi reprezentantă a unei asociaţii a magistraţilor. Păi ce n-aveam io inimă să-i văd pe ăştia până acum. Apăi acum s-o terminat cu totul. Păi dacă magistratura şi aparatul judiciar român are astfel de reprezentanţi... scuzaţi-mă, dar mă duc să borăsc ce a mai rămas după ce am borât aseară. brb.
Am ajuns să înţeleg aseară de ce printre revendicările greviştilor din justiţie regăsim solicitări ca cea de a li se asigura un litru de lapte zilnic sau de a li se deconta asigurările pentru autoturismele personale. Figura ei congestionată şi vorba adeseori împleticită şi cu "prune în gură" m-au dus cu gândul la cei pe care-i vedem dimineaţa sau seara ieşind din bombele de cartier după doo sute de secărică şi cinci beri. Şi mă tot gândeam... o fi... n-o fi... influenţată, bineînţeles. Nu ştiu dacă era, nu vreau să-mi fac păcate, dar vă spun sincer, aşa arăta şi aşa vorbea.
Cred că nu are rost să înşir aici tâmpeniile debitate în emisiune, ştiţi cu toţii cum stă treaba cu justiţiarii din România, prezentaţi de onor domnia sa ca cele mai mari victime ale sistemului. Or avea şi ei probleme, nu zic nu, însă de altă natură decât marea masă a populaţiei pe care sunt puşi în fond s-o apere. Nu cred că aceşti oameni au probleme de subzistenţă, de nesiguranţă a zilei de mâine, îmi vine greu să cred că această criză economică i-a afectat în vreun fel. Îmi vine greu să cred că nu se vor descurca şi în viitor fără acel litru de lapte, sau fără bonuri de creşă. Îmi vine greu să cred că un salariu minin de 6000-7000 de lei nu ar fi deajuns unui om, fie el şi judecător sau magistrat. Că cam pe-aci cică li s-ar plafona salariul. Atâta vreme cât ştim cu toţii cum se face actul de justiţie în ţara asta, câtă aroganţă, tupeu şi duplicitate se regăsesc în atitudinea majorităţii acestor oameni puşi să împartă dreptate, zic că nu au nici un drept să mai caşte gura. Atâta vreme cât mulţi dintre concetăţenii noştri trăiesc de azi pe mâine, nu pot să spun decât "Să vă fie ruşine, tovarăşi!". Ruşine pentru ceea ce faceţi, ruşine pentru cum aţi ales să vă expuneţi păsurile, ruşine pentru lipsa de respect faţă de cei cărora ar trebui să le căutaţi şi să le oferiţi dreptate, şi nu în ultimul rând, ruşine pentru liderii pe care îi aveţi! La muncă, nu la întins mâna!

Late edit:
Că mi-am amintit, cică ar fi revoltaţi justiţiarii că n-or făcut grevă, solidar cu ei, şi celelalte categorii de profesionişti implicaţi în actele de justiţie, respectiv avocaţi, lichidatori, jurişti, etc. Păi bă, duşilor, ăştia nu-şi permit să facă grevă, că tre' să facă bani, că au de plătit impozite din care să vă luaţi voţi nesmiţitele alea de salarii!

Later edit:
Cică s-ar fi terminat protestu', de luni instanţele se pun pe treaba. Îs bun bă, îs bun!

marți, 22 septembrie 2009

Sunt surd si n-am ureche muzicala

Am avut intotdeauna o problema cu filmele romanesti. Cel putin pe partea de sonor. Stiu ca is mai surd de felul meu, dar intotdeauna mi-am dorit ca filmele romanesti sa aiba titrare. Sa inteleg si eu ce zic personajele de acolo. In tarile cu apa calda, filmele, indiferent de metoda de vizionare, au posibilitatea de a afisa titrari pentru cei cu dizabilitati, ceea ce e prea mult de cerut intr-o tara in care pe locurile de parcare rezervate celor cu dizabilitati motrice parcheaza numai politia si prietenii acestora, smecherasii.

De-a lungul anilor am incercat sa ma uit la multe filme romanesti. Si in general intelegeam cam jumate din replici. Indiferent de cinematograf, sau de echipamentul TV, rezultatul a fost cam acelasi. M-am resemnat, asta este, sunt mai surd de felul meu.

Pana intr-o zi cand am realizat ca la productiile hollywoodiene n-am astfel de probleme. Pot sa stau cu spatele la TV, si sa inteleg fiecare replica a lui Will Smith sau Martin Lawrence in Bad Boys, in timp ce in jurul lor se consuma cateva vagoane de munitie. Fara probleme!

Asa ca mi-am indreptat din nou atentia asupra productiilor romanesti. Acelasi rezultat. "Patru luni..." a lui Mungiu a trebuit sa-l vad cu titrarea in engleza. In schimb la "Epicenter", produs de Media Pro Pictures, sunetul era ok. Spre deosebire de "Baieti buni", produs de aceeiasi Media Pro, unde iar as fi avut nevoie de titrare. Diferenta intre cele doua productii era ca responsabilii cu sunetul erau romani sau nu.

Cum nu pot sa cred ca n-avem decat un inginer de sunet in tara asta (cum avea Electrecord-ul; pe 90% din viniluri scria 'Inginer de sunet: Theodor Negrescu') care face praf toate productiile, nu-mi ramane decat o concluzie: n-avem scoala de post-productie. In posturile respective sunt angajati tot felul de "artisti", care au tot felul de idei crete, uitand ca scopul muncii lor e sa-i asigure clientului, adica mie, care scot banii, ca poate si intelege ce vede pe ecran. Da, post-procesarea de sunet e importanta pentru frustrati ca mine. Si, cu toate ca n-am auzit niciodata sunetul unui revolver in realitate, mi-e greu sa cred ca pistolul comisarului Moldovan, din perioada interbelica, suna exact la fel ca si pistolul comisarului Anton Marcu in 2005!

Apropo de Electrecord (btw, au un site... beton!): am cautat si ascultat in ultima vreme muzica romaneasca mai veche. Aceeasi chestie. Sunet o-ri-bil! Chiar si piesele digitalizate si scoase pe CD de Electrecord suna... naspa! Loredana Groza, Iris, Compact sau Holograf, sunetul e groaznic. Instrumentele de percutie scoase in evidenta, si vocile undeva... si ele, pe acolo, sa fie. Cum s-a putut asa ceva? Ah, si sigur nu e de la echipamente! Acum multi ani m-am nimerit la Biserica Sf. Margareta din Medias cand Electrecordul inregistra pentru un disc cu un concert de orga. Au adus un studio de inregistrari mobil, un TIR din ala mare, care inauntru avea exclusiv echipamente Uher...

Deci nu pot sa inteleg decat un singur lucru. Sunt surd si n-am ureche muzicala... daca e in limba romana!


marți, 15 septembrie 2009

Me-se-ri-e!

Am găsit zilele trecute la Gigel un link. Şi fin'că din fire mi-s curios, am zîs să încerc şi io, să văd ce iese. Ce o ieşit mi-o depăşit şi cele mai înalte culmi ale imaginaţiei mele câteodată bolnave.

Aşa că... aştept solicitări, în speranţa că o să-mi găsesc ceva de lucru înainte să mă salte poliţia.
Pentru că îs convins că mai îs şi alţi curioşi ca mine, luaţi de aici.

P.S. Ţin să precizez că nu ucid din plăcere, ci din obligaţie. Şi ucid doar muşte, fluturi de noapte, ţânţari şi alte insecte enervante. Am o armă.... me-se-ri-e!

Adio, 35mm

Dupa Smena 8m, Kiev 4 si Zenit TTL, acum 12 ani am facut un salt tehnologic fantastic. Mi-am luat, dintr-un Mediamarkt undeva prin Elvetia, la oferta, cu 75 de franci, un Olympus! Autofocus, autometering, autoexpunere, blitz incorporat, tractiune cu motoras a filmului, plus recunoasterea DX a sensibilitatii filmelor. Wow! Ca facea poze destul de naspa - e alta poveste. Dar le facea!


Desi sunt la al treilea aparat foto digital, pana acum nu m-am indurat sa-l arunc.

Pana azi. Acum a ajuns pe un raft in pivnita, in asteptarea Marii Debarasari din urmatoarea luna.

Adio, 35mm!


vineri, 11 septembrie 2009

O campanie dusa pe p...lastic

Acu' ceva vreme s-a introdus Ecotaxa pe pungi, adica cica gata cu pungile de plastic gratuite, platim douaj'de bani pentru fiecare punga primita cadou. O initiativa laudabila, de altfel, menita sa reduca poluarea cu plastic a mediului inconjurator.

Atata numai ca ai nostri onor' guvernanti n-au luat in calcul factorul romanesc. Ceea ce s-a dorit a fi si o campanie de constientizare, de altfel, s-a lovit de constiinta romanului precum berbecul in zid.

Merg la piata. Cumpar rosii. Primesc cadoo punga. Gratis. Vanzatorul n-are cum sa-mi ceara "doo mii" pe punga, cand rosiile le da cu trei lei chilu'. Si poate nici nu vrea, cum sa ceara bani pe plasa, cand vecinul de taraba nu ia bani. La chiosc aceeasi poveste. Orice cumpar, primesc pungi, si nu dau bani. Patronul se gandeste ca e mai cu marketing daca suporta el Ecotaxa. In afara de lanturile de *market, primesc pungi. La magazinele de electrice, de pantofi, de chimicale, primesc pungi pe gratis de mi-e plin portbagajul.

Sunt sigur ca din Exotaxa se aduna ceva bani la buget. Dar cu contientizarea consumatorului cum ramane?

N-ai cu cine, dom'le, n-ai cu cine...


joi, 10 septembrie 2009

Cămara boierului... NOT!

Lansat cu mare tam-tam, Hotelul Hilton 5* (din Dumbrava Sibiului) are în componenţa sa şi un restaurant cu specific românesc, denumit pompos "Cămara Boierului". Restaurant ce se bucură de o promovare deosebit de agresivă în ultimele săptămâni pe panourile din oraş şi prin publicaţiile de profil. Am primit chiar şi mailuri cu invitaţii la acest nou loc de desfătare a gustului. De faptul că specificul românesc este prezent în tot şi în toate m-am convins într-una din zilele trecute când am avut (ne)plăcerea de a încerca să servesc aici o masă festivă cu câţiva amici. Aşadar şi prin urmare am purces a intra în stabiliment pe la ora 20. Crâşma goală, noi la o masă şi încă 2 mese ocupate, una de un cuplu şi una de o doamnă ce avea să aibă supriza vieţii ei după ceva vreme. Şi ne aşezăm. Şi stăm. Şi stăm. La un moment dat, un nuş-ce-era-ăla ne trânteşte (aruncă, azvârle în scârbă) pe masă 2 meniuri pentru 4 persoane (să nu cumva să uitaţi vreun moment că ne aflam în incinta unui complex de 5 stele!). Deci le aruncă şi fuge, lăsându-ne cu gâtul lungit şi gura căscată, căci ni se cam uscaseră gâtlejurile de sete în cele circa 15-20 de minute de aşteptare pe sec, şi am fi vrut să comandăm ceva de băut. Pas de ai cui! În fine, depăşim şi momentul ăsta, ginesc io pe un toar'ş mai înţolit aşa, trag concluzia că o fi ceva şef şi mă duc. Io la el. Îi zic ce ne doare, la care el: "Ah, vreţi să şi beţi?". "Nu" zic "vrem să ne spălăm pe ochi cu vinul casei, că am auzit că are proprietăţi curative". Cădem la pace pentru vinul casei şi ceva apă. Nuş-ce-era-ăla (că nu arăta defel a ospătar) ne aduce lichidele, şi încercăm să obţinem şi ceva de-ale gurii. Respectiv o gustare tradiţională ţărănească, pită, slană, cârnaţ, jumări, ceapă, roşii, ştiţi voi cum e. Trecuse deja o oră şi ceva de când stăteam cam pe sec. Program de lucru al locantei - pân' la ora 24. Comandăm gustarea asta "până ne decidem ce luam de mâncare". La care ăl' cu aere şi ţoale de şef ne aruncă peste umăr: "N-are rost să mai comandaţi că oricum durează!". Rămânem toţi perplecşi, io mă uit împrejur, aceleaşi 3 mese ocupate, mă uit la ceas - 21.30 sau aşa ceva... adică cuuuuum??? Ce durează? Sunteţi cumva suprasolicitaţi şi n-am băgat io de seamă? "Durează, n-are rost că închidem imediat" completează pinguinul. Ce poţi să mai zici la o fază ca asta? Să rişti să te iei in gură cu sictirul unui stabiliment de 5 stele din minunata noastră ţară? Să te trezeşti la spital după ce ai mâncat ceea ce ai insistat să ţi se servească? Am renunţat, oricum şi gustările ne-au întărit această decizie. Probabil că în această cămară boierească nu există frigidere sau răcitoare, altfel nu-mi explic de ce slănina şi toate celelalte erau uşor topite, scurse, ca şi cînd ar fi fost ţinute la soare. Or fi fost gustări calde şi nu ne-am prins noi?
Aşa, vă ziceam la început de acea doamnă care urma să aibă o mare supriză. Deci, cam pe când aşteptam noi vinul, numa' ce vine nuş-ce-era-ăla şi i se adresează doamnei care stătuse cuminte, cu un pahar de apă în faţă, mai bine de 30 de minute. Şi zice aşa: "Auziţi, dumneavoastră oare aţi comandat ceva? Cred că am uitat de comanda Dvs." Cred. Nu "scuzaţi-ne" ci "cred că am uitat". Ei bine, cred că doamna n-are să uite niciodată felul în care a fost servită în restaurantul unicului hotel de 5 stele din Sibiu. Aşa cum nici eu n-am să uit. Am să uit în schimb că există acest loc. Un loc cu specific 100% românesc. În tot şi în toate.

miercuri, 9 septembrie 2009

Mă frământă... (II)

... şi mă întreb, retoric evident: să fi constatat staff-ul de campanie a lu' Băsescu că (cacofonia e, evident, voită) nu prea mai are musiu viitor posibil catindat destui adepţi de s-o dus la Costeşti să facă baie de ţigani? Că aia de mulţime nu-i aduce destule voturi?

Un link între multe altele... jenibil şi penibil... părerea mea.

Cinste lor, cinste lor softiştilor!

Pentru ăi' de nu pricep ce e cu săgeata... colţu' stânga sus! "A fost o scăpare" cred că va fi explicaţia oficială. Asta daca citeşte careva de pe la OCPI Sibiu blogul ăsta.

marți, 8 septembrie 2009

Vreau săsoaică!

Nu mai comentez, că e inutil. Vă las să savuraţi in linişte.

luni, 7 septembrie 2009

Drobul de sare in avalansa spre criza

Cand "a inceput" criza la noi, adica atunci cand au inceput sa se faca disponibilizari masive si firmele sa se inchida pe capete, am presupus ca se va produce o schimbare de mentalitate la romani, cel putin cu privire la munca si locul de munca. In special la cei care (inca) scapasera cu job-ul neatins. Adica mi se parea o reactie normala ca atunci cand vezi ca in jurul tau incep sa-ti zboare colegii si ca prietenii iti devin subit ocupanti de banca in parc... sa iti reconsideri atitudinea fata de locul de munca, si sa incepi sa-l respecti si sa-l apreciezi.

Da, speram ca oamenii o sa inceapa sa gandeasca un pic mai cu capul pe umeri, mai ales ca majoritatea au de dus dupa ei obligatii. Familie, copii, credite. Poate nu neaparat sa munceasca mai mult, dar cel putin sa o faca mai bine, mai cu constiinta, mai constient. Traind cu spectrul somajului deasupra capului, stiind ca un alt loc de munca e extraordinar de greu de gasit, romanul ar fi trebuit sa-si schimbe un pic atitudinea fata de munca. Si sa inceapa sa faca "sacrificii", in speranta ca nu va fi nevoit sa faca sacrificii mai dureroase in viitorul foarte apropiat. Sa renunte la pauza de bere, sa incerce sa fie politicos cu clientul sau sa sape naibii santul ala unde si cat trebuie.

Dar se pare ca m-am inselat amarnic. Calitatea muncii a scazut uimitor. Si nu e numai parerea mea. Am vorbit in ultimele saptamani cu multa lume despre asta, si toti, clienti sau angajatori, mi-au confirmat impresia: Dimpotriva, se munceste mai prost!

Indiferent ca e vorba de servicii sau productie, drobul de sare ii face pe romani sa se resemneze. In loc sa ia scara si sa dea drobul de sare de pe polita, mai bine ii pregatesc priveghiul copilului.

Vanzatoarele sunt din ce in ce mai acre. Muncitorul de pe linie da mai multe rebuturi. Instalatorul face treaba de mantuiala. Toti stiu ca e posibil sa ramana fara locul de munca, si se comporta ca si cum ar fi in ultima zi. Desi foarte posibil ca patronul sa nu aiba de ganduri de "restructurari", dar va fi nevoit sa o faca, fiindca isi pierde clientii din cauza celor care stau sub spectrul drobului de sare.

Si uite asa nenorocitul acela de drob de sare se transforma in avalansa.

Romani! Treziti-va!


duminică, 6 septembrie 2009

O burta de copilarie

In acest uichend am avut family meeting, in casa bunicilor. Ei, din pacate, nu mai sunt, dar copii, nepotii si stranepotii incercam ne adunam o data pe an acolo. Anul acesta intalnirea a fost reusita, am fost si multi. Gratare, povesti, rachiu, ce sa mai zic... Nici n-am apucat sa stau de vorba pe indelete cu toti.

Ca de obicei mi-am adus aminte cu nostalgie si bucurie de vacantele pe care le-am petrecut in acel sat izolat, numai bun de dat drumul copiilor pe ulita, ca n-aveau unde se pierde sau ce pati.

Si m-am dus la vie, locul de care ma leaga multe amintiri frumoase. M-am dus cu gandul piersicilor raspanditi printre randuri.

Erau acolo, in parg, aproape pe terminate. Nu cred ca exista ceva mai bun, mai gustos decat aceste piersici care stateau cuminti, calde de la lumina soarelui, asteptandu-ma...


Am mancat lacom, indesand cat am putut. Cu fiecare jumatate de piersica imi aduceam aminte de intamplari din copilarie. Si de mosu' meu. Care, cu mainile lui, pusese via. Si piersicii. Via, pentru el, pentru vin. Piersicii, pentru copii. Ca tare mult si-a iubit, atat pe copii lui, cat si pe copii copiilor lui. Si ii straluceau ochii cand ne vedea ca dam iama in vie, indopandu-ne cu struguri si piersici. Pana si in ultimele lui zile isi intreba copii... "Da' de via aia mai are cineva grija? Ai mai facut ceva acolo?"

Sa-ti fie tarana usoara si sufletul impacat, mosule. Ca tare drag ne-ai fost si ne esti...


joi, 3 septembrie 2009

Exact atat!

Am dat drumul la TV si am facut un mic zapping. Am retinut Basescu, Geoana, Duda, Becali, Oprescu, Vadim. Fiind prime-time, asta nu poate insemna decat un singur lucru: vin ceva alegeri.

Asa ca imi fac publica pozitia:

IMI PASA DE EI EXACT ATAT CAT PE PASA SI LOR DE MINE!


Nu sunt masochist! Sau...?

Am mai zis si alta data, uneori ma uimeste prin ce directii o ia uneori creierul meu. Deh, asa o fi la astia aproape normali...

Nu m-am stiut avand accese de masochism. Sadic, da, normal ;-). Dar sa iti bagi... mana intr-o menghina, sa strangi si sa-ti mai si placa - nu.

In ultima vreme, profitand de un scanner de filme foto, m-am apucat sa imi digitalizez arhiva din cutia de pantofi de pe dulap. Si tot sapand, au inceput sa-mi reinvie amintiri, unele nostalgice, altele vesele, altele socante. Si, evident, unele dureroase. Da, ca orice om, am si eu pete in trecut, care au durut cumplit, rani care nu s-au inchis, dar s-au cicatrizat. Si zgandarirea n-a facut bine, probabil ca ranile s-au deschis.

Dar ce m-a surprins a fost ca, in loc sa pun nenorocitele acelea de filme pe foc, am inceput sa scanez cu frenezie, cautandu-le exact pe acelea care taiau mai tare. Film dupa film, bucurandu-ma cand gaseam cadrele care mai puneau un pic de sare. Si nu, nu m-am lasat pana nu le-am terminat.

Si totusi, sustin sus si tare ca nu sunt masochist!


luni, 31 august 2009

La gunoi!

- Mergi in Cheile Rametiului?
- Da, zic, trebuie sa-mi aduc un nepot dintr-o tabara.
- E misto, imi zice, am fost in expeditie, pe vremuri. Mi-am adus si o floare colt, o mai am inca. Dar nu ma spune! Oricum, pe vremea aceea erau multe...


Dupa atata vreme de stat intre patru pereti in fata la un televizor chiar imi era dor de un pic de salbaticie. Poate nu chiar de catarat pe stanci dupa flori de colt, dar de cateva stanci nepoluate de civilizatie chiar aveam chef. Bine dispus de discutia de mai sus, m-am umplut de asteptari nerabdatoare.

De la Teius pana la Manastirea Ramet drumul e superb. Nu numai ca si peisaj, dar si ca si cale de acces. Foarte ingust, indemnand la accidente, dar proaspat si marcat.

Dupa manastire asfaltul se termina. Si te astepti ca incet, incet urmele civilizatiei sa se estompeze.

Dezamagire totala. Cheile Rametiului, ca si destinatie turistica, poate fi aruncata la gunoi.

Am mers inca vreo patru - cinci kilometri, pana la intrarea in defileu. N-am gasit nici un loc in care sa poti sta si, facand o intoarcere de 360 de grade, sa nu vezi masini, case (nu cabane!), gratare si oameni. Nici macar un loc de pus un cort nu aveai cum sa gasesti. Totul ingradit si parcelat.

Mai departe, in defileu, nu stiu cum e. Mi-a pierit cheful sa merg. Sigur nu gaseam coltul de natura pe care il cautam... Iar floarea de colt e pusa sub ocrotire... degeaba.

















Toate fotografiile au fost facute pe bucata de drum de la manastire pana la intrarea in defileu. Adica in zona unde te astepti sa parasesti civilizatia si sa fii pe propriile-ti picioare.

luni, 24 august 2009

Avertisment in marche-arierre

Eu am multe probleme. Stiu, ca d-aia ma lasa raudemusca sa aberez pe aici, cica face bine, nu lasa presiunea pe creier sa se acumuleze, si astfel fac mai putin urat si mai rar.

Una din ele e ca nu stiu sa dau cu spatele. Nici cu masina, macar. Iar atitudinea mea de "elefant in magazinul cu portelanuri" e mai... dureroasa cand bagi in R, pleci de pe loc, si abia dupa aia te asiguri.

Prima oara am patit-o acu' cativa ani cand am reusit sa turtesc o usa de Matiz intr-o curte de un hectar, in conditiile in care nu era nimeni altcineva si nimic altceva in tot spatiul acela viran. Numai Matizul (rosu!) si curu' la Dacia mea alba. Si l-am nimerit!

Sambata, cu treaba in oras. Gasesc un loc de parcare, bag cu botu'. Cand sa plec, manevra simpla: dai cu spatele sa iesi, virezi, apoi pleci. Asa am facut!

Mai putin chestia cu "asigurarea inainte manevrei de mers inapoi". Mai pe romaneste, chestia cu belitul ochilor sa nu fie ceva / cineva in spate.

Daca as fi facut-o as fi vazut ca in spatele lu' Amadeus (adica Loganul meu KissFM rouge de feu!) s-a oprit, asteptand in ambuteiaj, ditamai alt Logan, rosu ferarri. Domnul la volan, iar in spate, pentru a fi in siguranta (!!!), doamna cu un copilas in brate.

Eu... cu capul in nori, bag in marche-arierre, si plec. Si simt ca Amadeus se propteste lin intr-un obstacol. Moment in care ma hotarasc si eu sa ma... "asigur", si intorc capul. Tocmai la timp ca sa observ figurile disperate si terifiate ale celor trei...

Ca sa n-o mai lungesc, din fericire pentru mine, patania a fost cu happy-end. Dupa ce cei trei s-au calmat am constatat ca nici Amadeus, nici usa celuilalt Logan nu aveau nici o urma. Nici eu, cu toate ca domnul era indreptatit sa-mi dea o mama de bataie de s-o tin minte, fiindca i-am pus in pericol viata sotiei si a copilului. Mii de multumiri, domnule care ai condus sambata, 22 august 2009, un Logan rosu cu numere de Prahova prin centrul Mediasului.

Asa ca, dat fiind faptul ca domnul respectiv nu mi-a aplicat nici o corectie educativa... Daca pe viitor vedeti curul unui Logan KissFM rosu-de-foc care are becul alb aprins, si sunteti in raza de actiune, pregatiti-va pentru impact.

Fiindca este iminent.


Cu stangu'-n dreptu'

Nopti nedormit, griji, cosmaruri... De unde mai fac rost de un ban, ca e visteria goala!

Cum ma-sa sa faci un phishing ca lumea cand ala micu' urla, cand pitzi urla, cand soacra urla, iar tu ai creierul prajit?!? Normal ca dai rateuri!



Arta abstracta

Cine a spus ca politistii nu sunt oameni, ca nu au si ei suflet, ca nu au si ei simt artistic?

Am ajuns si eu, in drumul spre Motisul atat de drag lui Groparu, sa trec prin Valea Viilor, si am putut sa admir si eu o opera de arta inedita, creata cu mult talent, chin si cheltuiala de un tanar membru al organului de politie. Nu pretind ca sunt un erudit ca sa ofer explicatii privind mesajul pe care vrea artistul sa-l transmita, asa ca ma rezum sa pun doua poze cu un contur de Logan imprimat pe peretele unei case:


Norocul artistului e ca a ales o casa teapana, saseasca, care a rezistat modului destul de dur al procesului de creatie. Fiindca a fost nevoie sa convinga Loganul sa faca o tumba prin aer de cativa metri buni, dupa parerea mea peste zece, inclusiv un flic-flac cu cadere in spagat.

Despre executia tehnica puteti citi mai multe in presa locala: Ora de Sibiu, Adevarul, Tribuna si altele.


vineri, 21 august 2009

Când te taie, apăi te taie!

... pişarea, căcarea, sau cum e cazul de faţă, foamea în gât. Adică cân' te taie, apai îţi bagi pixu' în toate, şi nu-ţi mai pasă că la o maşină distanţă îs destule locuri de parcare să poţi gara un regiment de blindate. Îţi bagi pixu şi în ei pietoni care n-au decât să treacă pe unde or putea, că ţie ţi-e foame şi tre' să mânci, ce pana ta!
Vorba unui preten căruia i-am arătat poza asta înainte s-o pun aci: "Ăştia îs altă specie!"

joi, 20 august 2009

Taxa pe prostie - o realitate!

Am trăit s-o vedem şi pe asta! Cei de la Tribuna au descoperit-o, aşa că vă las să citiţi articolul în original aici. Pun doar poza, preluată tot de acolo.



marți, 18 august 2009

Să mâncăm sănătos !?!

Sintagma asta mi-a readus în minte un banc ceva mai vechi, dar cu substanţă, şi dacă tot am demarat rubrica asta cu potoale, am zîs că ar fi un prilej bun să-l postez aci, până nu începem să o dăm prin bălării prea rău cu poftele.

Se făcea că un cuplu de pensionari, uşor trecuţi de 65 de ani, se duc la ceruri în urma unui cumplit accident de circulaţie soldat cu vătămări corporale incompatibile cu viaţa (cum am auzit io că se zice mai nou pe la teveu). Aşadar, or murit. Şi ca orice oameni în vârstă cu frică de Dumnezeu, or ajuns (unde altundeva?) în Rai. Pe o insuliţă de vis, cu soare, palmieri, nisip alb ca laptele şi apă de turcoaz. Şi cum stăteau ei acolo, uimiţi de ce li se întâmplă, numai ce apare un îngeraş din cela alb, cu aripi diafane, şi le zice:
"Dragilor, aveţi aici tot ce vă doreşte inima şi sufletul, e suficient să pocniti din degete, şi deîndată vi se va împlini orice dorinţă, orice moft, orice vis!"
La care omul nostru îşi priveşte încruntat, ba nu, aproape disperat şi la limita nervilor nevasta şi începe să urle:
"Vezi, fă, proasto, ţi-am zis io, puteam fi aici de cel puţin 10 ani, da' tu nu şi nu, să mâncăm sănătos, să mâncăm sănătos!"

luni, 17 august 2009

Paste cu sos de mozarella

Se pare că mă specializez în reţete rapide... asta datorită faptului că tot mai des ajung acasă târziu, deschid frigiderul şi mă oripilez la gândul că iar tre' să mânc salam sau brânză topită. Aşa că aseară am croşetat ceva rapid, cu ce am găst prin frigider şi cămară, şi care o ieşit aşa bun că până să apuc să fac şi poze... n-am mai avut la ce. Oricum pastele ce le-am avut nu erau fotogenice deloc.
Să purcedem la treabă dară:

Ingrediente:
250-300 gr brânză mozarella (de preferinţă proaspătă, scrie pe ea fresh, dar merge şi cu celelalte sortimente, mozarella să fie)
250 gr smântână proaspătă
vegeta
piper
oregano
o pungă de paste (400 g)

Peparare:
Se pun la fiert pastele, astfel încât până e gata sosul să fie şi ele fierte.
Într-o crăticioară se picură puţin ulei ca să nu se prindă de fund brânza în prima fază (se poate înlocui uleiul cu puţin unt). Se pune la topit mozarella tăiată felii, să se topească mai uşor. Se amestecă din când în cînd să nu se ardă. Când s-a topit, se toarnă deasupra smântâna şi se amestecă mereu pe foc mic, până se omogenizează şi devine ca o pastă uşor curgătoare. Se pune vegeta după gustul fiecăruia, piper la fel, se mai lasă pe foc cam 2min amestecând mereu, iar la final se presară şi oregano. Se ia sosul de pe foc.
Dacă şi pastele sunt fierte se scurg bine de tot să nu rămână apă, timp în care se lasă sosul să se aşeze un pic.
Cam asta e, mai departe cred că e evident că se pun pastele în farfurie sau castron şi se pune sosul deasupra.

S-aveţi poftă şi să-mi scrieţi dacă v-a plăcut.

sâmbătă, 15 august 2009

Credinţă vs. făţărnicie

Din nou Sfânta Maria... Marele Praznic al Adormirii Maicii Domnului... n-oi fi io cine ştie ce credincios, dar ziua asta o marchez în fiecare an cum se cuvine, conform moralei creştine. Şi tot în fiecare an mi-e dat să văd diverse reportaje la TV despre cum se sărbătoreşte această mare zi a creştinătăţii.
Bunăoară la proteveu, două reportaje consecutive, unul relatând de la Mânăstirea Nicula din jud. Cluj, celălalt de la Mânăstirea Curtea de Argeş. La Mânăstirea Nicula se înconjoară biserica pe genunchi, la Curtea de Argeş se întorc micii şi fleicile pe grătare. La Nicula se aud psalmi şi cântece bisericeşti, la Curtea de Argeş răsună împrejurimile de ritm de manelele. Stau acum şi mă întreb: oare cei ce păstoresc cele două lăcaşe sfinte n-au aceleaşi convingeri, nu se supun aceleiaşi morale creştine? La Nicula s-a restricţionat accesul spre mânăstire astfel încât pelerinii au de mers cam 3km pe jos până lângă mânăstire, e linişte şi pace, loc de rugaciune şi pioşenie. La Argeş... probabil dacă aveau loc toţi, ar fi intrat cu maşinile în altar, să pună de-un grătar sfinţit şi de-un chef să moară duşmanii de oftică.
Oare unde o fi graniţa dintre credinţă şi făţărnicie? Să fie ea oare undeva pe axa Turnu Roşu - Bâlea? Eu sper că nu, şi sper ca oamenii din popor care încă mai au în minte învăţăturile străbune ale acestui neam românesc să poată curma cumva această batjocură la care suntem supuşi în mare parte datorită acestui neam de conlocuitori de culoare si sorginte indiană, care începe să nu-şi mai ştie locul şi să nu-şi mai vadă lungul nasului.
Gata, că nu vreau să-mi fac păcate în această sfântă zi.
La Mulţi Ani! tuturor Mariilor şi tuturor ce au, ca şi mine, ceva de sărbătorit astăzi!

vineri, 7 august 2009

Cu mustata

In urma ultimului scandal pe care l-am avut la servici, avandu-l ca punct de plecare un coleg mustacios, am realizat ca inca nu m-am intalnit cu vreun purtator de mustata cu care sa ma pot intelege si pe care sa-l apreciez.

Nu ma refer la purtatorii de barbi, e vorba strict de mustaciosi.

Incepand cu maistrul de la primul meu loc de munca, care era saracul atat de redus incat atunci cand vorbeam cu el ma privea fix, mijindu-si ochii, concentrandu-se cu toata puterea ca sa poata sa urmareasca ce voiam sa-i explic.

Luandu-i la rand pe toti mustaciosii din ultimii ani am descoperit puncte comune la ei. Coeficient de inteligenta sub medie, purtatori de ochelari de cal, vanitosi si laudarosi din cale afara, egocentrici, dictatoriali, insensibili la sentimentele celor din jur, incapabili de a aprecia consecintele actiunilor lor. Si, pe deasupra rai. M-am repetat cumva?

Acu' stau si ma gandesc... o fi de la mustata? Adica mustata e cauza sau consecinta?

Daca e cauza, atunci e simplu: le-o dam jos. Daca e consecinta, e bine ca o au.

Sa se vada de departe, pentru a fi ocoliti.


miercuri, 29 iulie 2009

Incapabil de a intelege

Motto:
- Ioane, un' te duci?
- La crasma, Marie!
- Auzi, Ioane, n-ai vrea sa ma bati acum? Ca as vrea sa dorm devreme azi...


Langa chioscul din cartier asteapta un barbat. Drept, inalt, frumos, cu o fetita de mana. Si ea o dulceata de copil. Dar prea teapana pentru un copil, si fara expresie.

In fata mea, la coada, o femeie. Cumpara aia, si ailalta, si inca ceva. In sfarsit plateste si pleaca. In timp ce spun ce vreau il aud pe el rastindu-se la ea: "Da' din aia de ce n-ai luat?!?" Raspunsul ei nu l-am mai auzit, dar dupa cateva secunde, cat a durat sa cumpar, am vazut-o pe ea indreptandu-se spre casa, incovoiata, tarand plasele dupa ea, cu capul in pamant. El s-a asezat la coada bufnind, cu ochii furiosi si intunecati. Copilei agatate de mana lui a inceput sa-i tremure barbia. Stia ce urmeaza acasa.

Violenta domestica. Sunt incapabil sa o inteleg. Pur si simplu. Oricat m-am straduit - nu reusesc.

Pe "el" sa zicem ca e normal sa nu il inteleg, daca nu imi sta in caracter sa fiu o fire violenta. Ma resemnez si imi spun doar ca nu pot sa inteleg, si atat.

Dar pe "ea"?

Nici pe "ea" nu o inteleg. E scris cumva in codul genetic? Lipsa cromozomului Y duce la obedienta, resemnare si acceptare?

S-au scris biblioteci intregi despre violenta domestica. In unele tari se actioneaza la nivel guvernamental. Sunt zeci de organizatii care acorda nu numai suport moral, dar chiar si material. Si totusi, fenomenul persista.

Stau si ma intreb oare cat la suta din femei NU sufera de violenta domestica. Oare procentul se scrie cu una sau doua cifre?

"Aaaa, nu!", poate o sa exclamati, "sunt putine cele care au de a face cu asa ceva!"

Zau?

Fiindca violenta domestica nu imbraca numai forma fizica. Nu numai cele batute, injunghiate, arse sau violate se numesc victime ale violentei domestice.

Fiindca "el" s-a mai desteptat. A inceput sa inteleaga ca urmele de pe corp pot fi probe pentru un certificat medico-legal. Dar violenta psihica poate fi cuantificata mai greu.

Unde poate fi clasificata o femeie careia ii e urat sa mearga acasa? Cand stie ca acolo nu o asteapta decat desconsiderare si injosire? Cand a inceput sa fie sigura ca nu e buna de nimic, fiindca asa i se spune de ani de zile, fiindca orice ar face tot nu e bine? Cand nu mai reprezinta decat cel mult o menajera de care te tii..., sau poate nici atat? Asta nu e o forma de agresiune?

Poate femeia de acum e o fata care in trecut compunea poezii, mergea pe munte, canta la chitara, putea sta ore intregi sa urmareasca o ganganie in iarba, stia sa vada verde, albastru si rosu? Da, poate exagerez un pic, dar ramane asta: acum nici nu-si mai aminteste de ceea ce visa la inceputurile vietii ei. In sufletul ei mai sunt numai tonuri de gri inchis si negru. Maturizare? Realitatea vietii? Eu zic ca e mutilare...

Nu, nu inteleg de ce trag atata de relatiile lor chinuitoare. De ce nu spun, pur si simplu, STOP?

De proaste? Nu cred, nu pot fi toate asa.

Comoditate? Cand e vorba de astfel de chinuri... nu cred ca e vorba de comoditate.

Situatia materiala? Da, posibil. E greu sa traiesti dintr-un singur venit, daca-l ai si pe acela, si mai ales daca sunt si copii la mijloc. Dar uneori se gasesc si solutii.

Copii? Copii ar trebui sa fie primul motiv de a pune capat acestor relatiil! Fiindca numai de o dezvoltare armonioasa si psihic solida nu poate fi vorba la copii care traiesc in astfel de relatii. In afara de asta... Ce invata o fetita? Ca e normal ca sa fie ca mama, si ca asa trebuie sa fie, si la randul ei, cand va fi mare, nu va vedea nimic anormal cand va fi brutalizata la randul ei. Iar un baietel? Ca e normal sa trateze fetele in acest fel, fiindca asa facea si tata cu mama.

Frica fizica? Alt motiv posibil. Dar cred ca si cel mai tampit si abrutizat mascul ar cadea pe ganduri cand s-ar trezi intr-o dimineata legat fedeles, in pielea goala, si cu "ea" tinandu-i bilutele intre falcile unei foarfeci de gradina si spunandu-i "Acu', dupa ce-ti dau drumul, gandeste-te bine: daca mai ridici o data mana asupra mea va trebui sa ma omori, fiindca data viitoare o sa ti le tai si o sa te las sa sangerezi ca un porc!". Intr-un fel sau altul chinul tot se va termina.

Teroarea psihica? Da, alt motiv serios. Care nu poate fi trecut decat cu ajutor. Si acesta e greu de gasit...

Teama de ce zice gura lumii? Cel mai pueril motiv. Gura lumii nu poate fi astupata. Babele de pe bancuta oricum au subiecte. Ce martira e ca sta cu idiotul ala. Si apoi ca ce fraiera a fost ca l-a parasit. Da' nici una din ele n-ar zice "Fa, daca tie nu-ti mai trebe, da-mi-l mie!"

Teama de singuratate? Adica "Rau cu rau, dar mai rau fara rau"? Da, probabil majoritatea femeilor se ascund dupa asta, mai ales in cazul violentei casnice moderate.

Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: indiferent de conditii, cum poti trai in totala lipsa de respect a partenerului? Fiindca asta e: "el" nu mai are nici cea mai mica consideratie fata de "ea". Nu o mai trateaza ca pe o fiinta umana. E doar un accesoriu lipsit de importanta al relatiei...

De inteles poate nu o sa inteleg niciodata.

Dar o sa ma intristez de fiecare data cand o sa vad sau o sa aud...


joi, 23 iulie 2009

Bere-la-pungă

Fin'că azi îmi propusesem să ies la o bericioaică, da nu mi-o ieşit (i-o ieşit in schimb lu' Cosinus, să-i hie de bine), am luat o pauză de bere la birou. Ocazie cu care am pus un link permanent pe blog cătră pauză. Să nu uit să iau mai des. Tot cu această ocazie mi-am amintit că am pe undeva prin imensul hard-disk de la laptop o poză faină cu bere, care n-am văst-o în respectiva pauză. Culmea e că am şi găst poza! Iat-o:

O poză care face cât o mie de... berule!

marți, 21 iulie 2009

STOP MAŞINA, SE DE-MINEAZĂ !

Mnoah, că după faza cu dacii şi romanii, alte urme ale istoriei nu ne dau pace, ne bântuie şi vor să ne lase fără autostrăzi. Cu alte cuvinte... STOP MAŞINA, SE DE-MINEAZĂ !

Mie mi-o plăcut la maxim ce o declarat nenea ăla, pirotehnistu şef.

Ce avea rupt mă?

Screenshot tot de acolo, ca sa n-avem vorbe.

duminică, 19 iulie 2009

Desert racoros de vara

Fiindca au venit zilele caniculare e momentul pentru mancaruri mai usoare, iar o masa buna are nevoie de un desert pe masura. Un desert de vara, usor si racoros.

Reteta de mai jos mi-a fost destainuita de o sasoiaca in varsta, asa ca va dati seama ca rea nu are cum sa fie.

Ingredientul principal este Rheum officinale, numit in popor rabarber, rubarba, revent, ravent, rabarbură, robita.

Se iau cateva cozi de rabarber, se curata coaja si se taie marunt.


Se pune la fiert in 250-300 ml apa, adaugand 3 linguri de zahar. Se poate pune mai mult sau mai putin zahar, in functie de cat de dulce se vrea. Mie nu-mi plac dulciurile prea dulci, asa ca pun mai putin.


Se fierbe si se amesteca pana cand bucatile de rabarber se desfac aproape intr-o pasta.


Se adauga trei linguri de gris (pentru incepatori: grisul se adauga presarat, sub amestecare continua, ca sa nu se adune in cocoloase) si se fierbe inca cel putin trei minute. Cel putin! Alfel grisul cade greu la stomac.

Va rezulta un amestec de gris cu pasta de rabarber.


Acest amestec se toarna in forme (cesti, farfurioare, ce are fiecare prin casa) clatite cu apa rece, si se pun la racit.


Se face o budinca de vanilie "din plic", numai ca un pic mai lunga. Eu folosesc 750 ml de lapte in loc de cei 500 ml, si o lingura de zahar mai putin decat scrie in reteta standard de pe plic. Aceasta budinca se toarna in forme peste rabarber.



Se lasa sa se rasceasca complet, apoi se pun in frigider.

Rezultatul este, pur si simplu... Mjam-Mjam!




Inaugurare

Din prea multa scarba n-am mai scris in ultima vreme, o sa revin cand va fi cazul.

Pana atunci m-am gandit sa inaugurez o rubrica noua, "Mjam-Mjam", poate il urnesc pe raudemusca sa dezvaluie retea lui de telingipebuzuki. (/me puupy eyes)

Si ca sa-i dau cep stay tuned pentru postul meu urmator.


sâmbătă, 11 iulie 2009

Suntem în top 77!

Aşadar, Parcul Naţional Retezat a ajuns în lista scurtă a cursei pentru câştigarea unui loc între cele 7 noi minuni naturale ale planetei. O fi bine? O fi rău? Cu siguranţă însă este un nou moment în care ochii lumii se opresc din nou asupra României, cu bunele şi relele ei deopotrivă. Competiţia continuă, pe 21 Iulie vor fi anunţate cele 28 de finaliste, alese de către comitetul de organizare al acestei competiţii. Să sperăm că vom regăsi şi minunea noastră naţională printre ele, şi că vom avea din nou ocazia prin votul nostru, s-o împingem cât mai sus în clasament. Deci şi prin urmare, staţi pe-aproape, să nu pierdem startul! Chiar dacă nu vom mai fi pe-aici să ne mândrim cu el, măcar o să putem veni în vizită la una din cele 7 noi minuni ale lumii...

joi, 9 iulie 2009

Greva fiscală !

Când era să încep şi io să mă vait ca ăsta că n-am inspiraţie, deşi subiecte ar fi, iaca peste ce dau: http://www.grevafiscala.ro/.
Mnoah bun! Aşa da! Deşi e o iniţiativă despre care sincer cred că n-o să aibă sorţi de izbândă, şi că omu' ăsta de-o pus-o la cale o să aibă mult de suferit de pe urma ei, nu pot decât să zic "BRAVA!". Cineva are curaj şi tupeu! Aşa cum am scris şi în commentul pe care l-am făcut la una din postările de acolo, nu mă interesează că omul ăsta e acuzat că ar fi făcut parte din nu ştiu ce partid şi că, acum, din afara acelui partid, aruncă în ei! Chiar nu-mi pasă! Fin'că în sfârşit, văd pe cineva care o avut curajul să faca ce io n-am făcut. Am preferat să renunţ la firma ce-o aveam de 15 ani ca să nu mai cotizez la gaura neagră numită buget. Ani la rând am tot lătrat că o grevă fiscală ar fi soluţia unora din problemele cu care noi, ăştia mici cu buzunare largi, ne confruntăm. Din păcate, extrem de puţini dintre cei cu care împărţeam aceste probleme or fost de acord cu mine si ar fi susţinut o atare iniţiativă. Majoritatea or preferat să plătească tot ce li s-o cerut ca să "trăiască liniştişi şi fără complicaţii". Aşa că am rămas cu lătratu', singur nu puteam duce aşa ceva în spate. Da' uite că acum cineva o face. Şi nu pot decât să spun acum că susţin această iniţiativă, şi voi face tot ce pot să o popularizez. Poate se vor alătura şi alţii, poate în final se va trezi şi în întreprinzătorul român care susţine de 20 de ani economia asta falimentară acel dram de mândrie şi demnitate, de a nu se mai lăsa călcat în picioare de aceste specimene care îşi iau fabuloase salarii şi sporuri din BANII NOŞTRI!
Auzeam zilele trecute de un personaj de la h-administraţia finaciară că ar fi refuzat onorariul unui jurist care, culmea, era angajat să le susţină cauza într-un dosar, cerându-i să facă treaba asta fără remuneraţie! Asta în timp ce el, nemernicul de angajat la stat, are peste o mie şi ceva de euro doar salariu! Salariu plătit de cine? Păi în primul rând de micul patron pârlit de stat, şi apoi de fiecare dintre ceilalţi salariaţi din ţara asta!
Repet, io unu' nu cred că ne mai facem bine vreodată, noi, ca naţie şi ca ţară, însă ori de câte ori voi avea ocazia, voi susţine cu tot ce pot iniţiativele de genul ăsteia! Bugetarii de ce au voie să facă grevă pentru salarii mai mari? Ca să crească impozitele şi taxele aruncate în spinarea altora? Noi de ce n-am face o grevă? Succes aşadar! Să ne vedem cu bine!
Şi luaţi şi voi link-ul şi... daţi mai departe!