Dar de fapt este o alta dovada ca cei care proiecteaza nu isi incearca niciodata produsele. Probabil din motive de costuri nu exista prototipuri pe baza carora proiectantii sa evolueze stadiul alfa, beta, release candidate si final release ale produselor lor.
Cum mama ciorilor a reusit sa se scarpine ala in urechi atat de tare cu betigasele de la orez incat si-a zgandarit cerebelu' si a scos asa ceva nu pot sa-mi inchipui.
La prima vedere nu pare nimic in neinregula, nu? Nici mie nu mi s-a parut cand l-am vazut in raft. Numai cand l-am scos din tipla mi-am dat seama ca 'e in neinregula'.
Sa pui ditamai cablul de un chil la un ciocan de lipit de o suta de grame e sadism curat. Mult prea greu, mult prea gros, si mult prea rigid. Cand cumperi un ciocan de lipit de 30W (care consuma 0,15A si ar ajunge si un cablu de telefon, idiotilor!) se presupune ca ai de lipit chestii finute, delicate, si ajunge ca trebuie sa te lupti cu tremuratul mainii (da, sevrajul :P), nu iti mai trebuie un factor perturbator, nenorocitul de cablu care baga contre si trage de ciocan in orice parte numai in cei cinci milimetri, unde ai tu treaba, nu. Plus de asta n-ai cum sa-l pui deoparte, rezemat de ceva, fiindca din nou e tras, topind in cale tot ce prinde.
Asa ca rezultatul unei munci simple, lipirea a doua mufe de un cablu, care ar fi trebuit sa dureze zece minute, a fost dezastruos: treizeci de minute de chin, patru mufe distruse, repertoriul de blesteme epuizat, trei cicatrici prin arsuri si doua semne eterne, pe dulap si pe telefonul mobil.
Sa va dea Doamne-Doamne sanatate, bah!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu