joi, 30 aprilie 2009

Lehamite (1)

De fapt, de mai multe ori lehamite. Dar cuvântul ăsta n-are (conform DEX) formă de plural (cum ar veni să fie lehămiţi - cu accentul pe ă), aşa că m-am limitat la a folosi în titlu doar atât: lehamite. Care este. La persoana mea fizică. Şi am mai pus un (1) fiindcă probabil nu mă voi limita la a-mi fi lehamite azi. O să fie serial. Foileton.
Pentru episodul de azi am acumulat următoarele motive pentru care îmi e lehamite:
1. Chiar dacă n-au nici un motiv, oficiantele de la Poşta Română continuă să fie cele mai acre persoane de pe lumea asta, dintre persoanele care lucrează cu public. Dimineaţa, la prânz sau seara, tinere sau mai puţin, cu treabă sau fără, pe feţele lor se citeşte un sictir maxim, şi un dispreţ fără margini pentru cei ce le apar, unul după altul, în faţa ghişeului. 1 x lehamite.
2. Românul nu se dezminte, şi trebuie să fure ceva, să facă el o şmecherie, că dacă nu, nu e sănătos. De exemplu, pleacă în vacanţă şi îşi pune în bagaj O TELECOMANDĂ UNIVERSALĂ, ca, odată ajuns în camera de hotel să poată folosi MOCA aerul condiţionat sau televizorul sau orice o mai găsi pe acolo, chestii pentru care n-a vrut să plătească sumplimentar, că doar e român şi "se descurcă". Şi vine acasă pe de o parte nervos ("hoţii dracului, nici aer condiţionat n-au vrut să ne dea"), şi pe de altă parte mulţumit şi plin de sine ("da' las' că i-am făcut io, le-am tras-o, porcii dracului"). 2 x lehamite.
3. Cum nu le convine ceva, bugetarii fac grevă. Azi profesorii, mâine cheferiştii, poimâine funcţionarii din administraţie, ş.a.m.d. Pentru aceste categorii de cetăţeni nu e criză? Criză e numai pentru cei ca mine, care încearcă să-şi câştige singuri pâinea de zi cu zi? Numai noi trebuie să fim sacrificaţi pe altarul crizei? Bugetarii fac grevă ca să li se mărească salariile? Nu am nimic împotrivă decât faptul că aceste măriri ne cad doar nouă în cârcă. 3 x lehamite.
4. La Vodafone cică poţi plăti factura cu puncte de fidelitate. De fapt, NU poţi. Nu poţi plăti o factură deja emisă. Aşa mi-a zis un pesonaj de la un magazin de-al lor. Că pot plăti cu puncte doar o factură viitoare. Cum Doamne - iartă-mă vine asta? Nu pot plăti o factură care o am în mână şi ştiu cât costă, dar pot plăti o factură din viitor. 4 x lehamite.
5. Traficu' sulii din România. Azi iar era să mor. Strivit de un imbecil cu o măgăoaie de aia de 20 de tone plină cu nisip. Am avut de parcurs circa 20km, în care era să mor o dată, fiindcă un bizon, un cretin, un numaiamcuvinte, schimbă banda de mers fără o minimă asigurare, fără a-şi arunca măcar o secundă ochiul stâng în oglinda din stînga, să vadă că acolo unu' mai mic ca el circulă în treaba lui. Fiind în drum spre Tălmaciu chiar m-o trăznit la un moment dat ideea că o fi neam cu Tarzan (nu mai dau link că-l ştie de-amu o lume întreagă). 5 x lehamite + 1 tonă de draci.

Ajunge pentru azi. Că mă deprim de tot.
.

luni, 27 aprilie 2009

Un an ciudat

Nu le am pe astea cu horoscoapele. Da' chiar deloc. Probabil mi s-a tras de cand le ascultam la o vreme, si imi tot ziceau ca ba imi pica o vizita, ba am probleme de sanatate, ba sa sa fiu atent la situatia financiara, da' unu n-a zis vreodata "frate, tin'-te bine, dupa-masa o sa capeti un purcoi de bani!" (mie, si ceilorlalti aproape 600 de milioane frati de zodie).

Asa ca la inceputul anului n-am prea fost atent la ce or tot zis astrologii despre anul asta. Ca e sub semnul maimutei sau al leului, habar n-am.

Dar acum, dupa ce au trecut cateva luni, tare mi-e ca e sub semnul zeului Razbunarii. (Nu, nu va bucurati ca aia 'de sus' or sa pateasca ceva, aia-s imuni.) Sunt uimit de cate s-au intamplat in jurul meu, si se intampla inca. Parca toate-s ghidate dupa "cum iti asterni, asa dormi" si alte povete intelepte din batrani.

O cunostinta, patroana de meserie, care-si scoate tot timpul bunatatea in fata, care isi face cruce cand trece pe langa biserica, a aflat de un cancer care o macina. Se pare ca a ajuns-o ce i-au urat, de-a lungul anilor, cei din jur marunt din buze...

Un altul, primar, bunicel de altfel, zic eu, a ajuns si el sa-si numere zilele. Posibil ca si lui sa i se fi zis destule de cei din jur, dupa cum zice gura targului.

Si astea-s numai ce am aflat in ultimele zile. Ca de la inceputul anului au tot fost.

Acu' a aparut si gripa asta porcina. Poate fiindca am facut noi prea mult misto de gripa "pasaricilor", si acu' e momentul platii?

Nu stiu, dar incep sa stau sa ma gandesc, si sa nu-mi fie tot una.

Oare pe mine ce ma mai asteapta?


Sanatos tun!

Ce avem noi aici? Pai avem una bucata echipaj SMURD venit cu sirene si girofare la o interventie. Unde? Pai la un taximetrist.

Care a facut o criza de epilepsie la volan! Da!

Punem in fata, ca asa trebuie, prezumtia de nevinovatie. Si presupunem ca taximetristul de pe BV 10 TDV al firmei RO Taxi si-a facut examenele medicale la timp si in mod corect, si ca a fost declarat apt din punct de vedere medical, si nu prezinta nici un pericol pentru ceilalti participanti la trafic si nici pentru pasageri.

Nu?


sâmbătă, 25 aprilie 2009

Fii responsabil! Reciclează! (1)

În timp ce io mă dau de ceasu' morţii să mai găsesc în burgu' Hermannstadt un centru de primire maculatură, şi adun munţi de hârtie ce mi-a devenit inutilă, ca să n-o arunc la gunoi, de am umplut garaju' lu tata şi juma' de pivniţă, şi mă gândesc de două ori înainte să printez ceva care poate nu e neapărat necesar să stea pe hârtie, ce fac alţii cu hârtia pe care o produc săptămână de săptămână şi le prisoseşte? Iaca ce fac spre exemplu angajaţii publicaţiei "Zile şi nopţi":


Amu' îs doo posibilităţi: ori i-o instruit vreun şăf să scape de surplus în containerele de printre blocuri, ca să nu plătească suplimentar la salubritate, ori ăştia doi îs aşa de harnici că or terminat în 5 minute ditribuţia care unuia conştiincios i-ar fi luat măcar o zi. În ambele cazuri, avem o mare problemă de educaţie, atât civică cît şi ecologică.

Ruşine, bă! RUŞINE!

P.S. Ştie cineva unde pot preda maculatură în Sibiu?

miercuri, 22 aprilie 2009

Criza lu' METRO

Deci nu pot să cred cît de criză îi!
Adică îi aşa criză că acum vreo 10 minute m-o sunat METRO (da, METRO ăia!) să mă invite la cumpărături!

Prevenim şi finanţăm!

Am fost ieri la bancă să... nu ştiu să ce, nu ştiu de ce m-am dus, că doar ştiam că bani în cont n-am. Cert e că am primit o hârtie care trebe completată cât mai degrabă. Şi azi, când să mă pun pe completat, ce-mi văd ochii? Iaca ce:


Aşadar (ca să nu zic deci), pe de o parte prevenim, iar pe de celalaltă finanţăm. Io cu câte cunoştinţe de limba română am, aşa înţeleg.

luni, 20 aprilie 2009

P.F.

Ca si de Craciun, si de aceste sarbatori pascale telefonul meu a suferit de invazia SMS-urilor cu urari. De la cele ultrascurte (P.F. = "Paste Fericit" in varianta de criza) pana la cele care se intindeau peste cele 160 de caractere regulamentare, punand expeditorul la cheltuiala dubla (da' ce ma-sa, o data-s Pastile!), de la cele preluate din arhiva de anu' trecut la cele in premiera, de la cele scrise cu greseli ortografice la cele cu 'costum / cravata'.

N-am raspuns la nici unul din ele. Si nici n-am trimis nici unul din proprie initiativa. Daca am avut ceva de spus, am sunat. Am preferat sa ii aud vocea celui caruia ma adresam.

Nu, n-am compus un mesaj, apoi n-am apelat la minunea tehnicii numita "Send to all", si dupa aceea nu m-am simtit cu sufletul impacat ca mi-am facut datoria de bun crestin.

Decat sa trimiti o caruta de SMS-uri ca sa-ti dovedesti tie cat de 'bun' esti... nu crezi ca sufletul ti-e mai impacat daca trimiti un SMS de doi sau trei sau cinci euro pentru nenumaratii copii suferinzi care asteapta sa se stranga 'jde mii de euro ca sa poata fi operati in strainatate si sa aiba, eventual, sansa unei vieti normale?


marți, 14 aprilie 2009

AC/DC e pe vine... şi se cacă! (promoterii pe noi)

Am sărit şi io de cur în sus, ca tot omu' când am auzit vestea asta. M-am bucurat ca un copil că o venit şi ziua asta, aşteptată de aproape 30 de ani! S-o bucurat şi copilu' meu, care, la cei 14 ani ai lui, e mare rocker şi fan AC/DC. Aşa că n-am stat mult pe gânduri şi m-am repezit să iau belete. Chiar daca, undeva, în adâncul fiinţei mele, ceva îmi spunea "stai mă pe curu' tău până se confirmă şi de saitu oficial". Drept pentru care, ieri am aflat, azi am şi luat bilet. Fin'că erau pe alese, am zis că odată în viaţă apuc să-i văd pe nebunii ăştia, măcar să-i văd de aproape. Aşa că am luat "de alea scumpele", nu de VIP, da' pe prafu ăsta or fost scumpe. Şi astea fiind rezolvate mi-am văzut de ale mele, visând la ziua "aia".
Da' o venit seara, şi am ajuns acasă. Şi dau pe mess. K sare la mine: "Bă, SMF. Nu se mai ţine. E ţeapă". "Bă", zic, "termină cu glumele astea de şantier". "Nu bă, o dat acum la realitatea. E escrocherie naţională." "Să-mi bag io picioarele, o dată în viaţă mă arunc şi io la belete la ceva, şi aia e ţeapă? Fi-mi-ar norocu de râs!" Şi mă apuc şi caut şi io. Metalhead deja anunţase amânarea festivalului cu pricina. Dau şi peste întregistrarea de la ştiri. Mă apucă pandaliile! Mama lor de hoţi! Neam de escroci şi de bandiţi! Mă şi vedeam la Bucales, pe un câmp, admirând de 200 de Euroi Viţa de vie şi AB4...
Na, şi după vreo 2 ore de chin şi nervi, vine şi anunţul oficial. Cică se dau banii înapoi. Mare consolare... dar mai bine decât nimic. Om vedea mâine dacă e şi adevărat. Dar nu pot să înţeleg cum un organizator de evenimente poate anunţa pe saitul oficial al manifestării prezenţa unei trupe FĂRĂ SĂ VADĂ UN CONTRACT! Ce dracu' de organizatori îs ăia? Nu pute a schemă tipică escrocilor?
Cert e că io, în România asta nu mai iau bilete la nimic! Să ştiu bine că nu apuc să-i mai văd în viaţă pe moştrii ăştia sacri care mi-au luminat copilăria şi adolescenţa, da' io nu mai pun botu' la nimicuţa! Over and out!

Late edit (15 Aprilie): Mi-am recuperat măcar banii. Şi tot pe tema asta aici. Şi încă ceva aici.

vineri, 10 aprilie 2009

Poliţia, mereu surprinzătoare!

Ce dovadă mai bună că trăim într-o ţară populată de hoţi şi nemernici, decât ce s-a întâmplat în ultimele câteva zile cu Poliţia Română?
Despre ce este vorba: s-a anunţat cu ceva timp în urmă că Poliţia va face angajări masive, pentru a îşi întări rândurile. Drept pentru care, o mulţime de oameni tineri s-au grăbit să-şi depună dosarele în vederea participării la concursul de ocupare a posturilor de agenţi pentru ordine şi siguranţă publică. Printre ei, cumnatul meu (aşa se explică de ce îs aşa bine informat şi în temă cu chestiunea). Şi toţi candidaţii ăştia încep o goană furibundă după to' felu de acte, şi dă-i şi luptă. Şi cheltuiesc o grămadă de bani, (dacă 5-600 de lei îs o grămadă - dar pentru marea masă care erau şomeri îs chiar o grămadă). Şi se înghesuie la singura clinică agreată de Poliţie pentru analize (de ce oare una singură? Poate ştie Jiji...). Şi dă-i şi luptă. Şi în dimineaţa zilei de 10 Aprilie află (care or fi aflat, că sigur n-or aflat toţi) că dosarele nu se mai pot depune până în 24 Aprilie cum se stabilise iniţial, ci că data de 10 Aprilie a devenit brusc ultima zi. Şi aleargă ca disperaţii să-şi încheie setul de analize obligatorii (am uitat să menţionez că de la Poliţie li se spusese ca analizele costă 40 de lei, la clinică au costat încă 380 tot de lei, româneşti, de ăştia noi), şi se înghesuie tot ca disperaţii pe la notariate să legalizeze copii. Şi după ce aleargă ca nebunii şi reuşesc (unii) să depună dosarele vine şi seara zilei de 10 Aprilie, în care onor Inspectoratul General al Poliţiei Române anunţă că a suspendat concursul până la o dată necunoscută. Cică şi-ar fi dat seama că de fapt n-au bani să plătească noii angajaţi.
Acum stau şi mă întreb: dacă în toată debandada asta n-ar fi existat povestea cu unica policlinică abilitată să facă nişte biete analize, oare aş mai fi bănuit eu anumite elemente decizionale din Poliţie de aranjamente? Sau poate îs io paranoic şi văd şmenuri peste tot?

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Momentan n-am cuvinte...

Adică nu că n-am deloc. N-am de alea care se pot spune în public. Am numa de alealante, care trebe cenzurate la greu. Gata. Vă zic şi di ce. Ui din cauza noului impozit pe care ni-l pregătesc cretinii ăştia de la "ministeru de finanţe şi băgat mâna în buzunaru românului până dincolo de umăr".
Îs consternat de câteva zile de când am auzit ce plănuiesc ăştia. Ocazie cu care am aflat că-s considerat evazionist fin'că acum doi ani am demarat un biznis care nu se ridică la nivelul aşteptărilor ne-onorabililor guvernanţi, drept pentru care tre' să fiu "amendat" că am creeat şi io două locuri de muncă şi n-am cerşit mila statului.
Aşa că, momentan n-am cuvinte. N-am decât gânduri pentru minţile creţe care vor să ne ajute să murim mai repede. Gânduri care nu se pot pune în cuvinte suficient de civilizate.

joi, 2 aprilie 2009

Impresii de 1 Aprilie

Oameni ciufuţi. Oameni cufuriţi şi deopotrivă constipaţi. Oameni care au uitat ce se face pe 1 Aprilie.
Într-un cuvânt - CRIZĂ.
Da, am constatat ieri că această criză ne-a atins şi la simţul umorului. Trist dar adevărat.
Am încercat ieri să fac şi eu, ca tot omu' pe 1 Aprilie, câteva farse. Mai precis una singură, mai multor amici. Aşa că le-am trimis un SMS, rugându-i să mă apeleze la un număr de mobil, altul decât al meu, intrucât am o belea, iar telefonul meu a rămas fără baterie. Numărul de telefon transmis nu era altul decât cel a Liniei de urgenţă Sprite (0750-777483, sau mai pe româneşte 0750-SPRITE). Apel menit să le descreţească frunţile. Sau cel puţin aşa am crezut eu. M-am înşelat (cu două mici excepţii).
Astfel, o bună parte din ei ori s-au enervat atât de tare, ori pur şi simplu au ales să ignore un mesaj de la un prieten aflat la ananghie, încât n-au sunat nici să mă înjure, dar nici mai târziu să mă întrebe ce am păţit. Au fost câţiva care m-au sunat să-mi aducă la cunoştinţă că sunt un bou dacă îmi imaginez că ei sună la numere cu suprataxă sau ca să-mi pună mie credit pe cartelă (pentru informarea lor, am abonament si n-am nevoie să mi-l încarce nimeni). Apoi a fost unul care m-a sunat să-mi spună că eram primul care i-o făcuse în ziua aia (era trecut de ora 16 - e clar că se afla într-un loc plin de crizaţi) dar nu avusese suficientă răbdare să asculte sfaturile părinteţti ce se oferă acolo, aşa că scopul nu mi l-am atins. Un altul m-a sunat să mă întrebe de ce trebuie să mă sune pe alt număr, am încercat să continui farsa, i-am urlat în telefon că MI SE GATĂ BATERIA si i-am închis. N-a mai revenit.
Cele două excepţii au fost un vechi prieten care se ocupă de asigurări, şi care, săracul, chiar a crezut că am păţit ceva cu maşina, şi un altul care chiar a avut răbdare să butoneze prin meniu şi să asculte tot ce-i spuneau ăia. Treabă pe care nici măcar eu nu am făcut-o din prima.
Aşa că iniţiativa mea de a înveseli câţiva amici şi prieteni a fost aproape un fiasco.
Celor care n-au înteles nimic din ce am intenţionat, şi care au uitat complet semnificaţia datei de 1 Aprilie le dedic următoarele rânduri:

Bine aţi venit la linia telefonică gratuită de psihiatrie!
Dacă sunteţi obsedat, apăsaţi repetat tasta 1.
Dacă sunteţi dependent, rugaţi pe cineva să apese tasta 2 .
Dacă suferiti de personalitate multiplă, apasaţi tastele 3, 4 si 5.
Dacă sunteţi deprimat, nu apăsaţi nimic.

Criza mă-si!


Linia de urgenta Sprite