O zi funny

O zi ca oricare alta. De fapt una din zilele alea care ar putea sa inceapa prost, si sa se termine si mai prost, si despre care seara spui cu obida ca ar fi putut sa lipseasca din calendar.

Dar azi m-am fofilat, si ma distrez ;;).

Plec de acasa cu tot felul de comisioane, il iau pe Amadeus cu mine. Ajung pe centura, coada la bariera cat vedeai cu ochii. Dau muzica mai tare, si astept linistit. Trece personalul, pornim in ambuteiaj. Intr-un tarziu imi vine randul sa trec peste liniile ferate, si cand ajung exact pe mijloc o aud pe Nena "Irgenwoooo, irgendwieeeeeee, irgendwaaa-ding-ding-ding-ding-ding!". In acelasi moment coada se opreste, din cauza la semaforul de la 500m. Ups! O rog pe Nena sa taca, dar in continuare "ding-ding-ding...". Amadeus cu botul pe o linie, si cu curu' pe ailalta. In fata si in spate altii, nici un metru de manevra. O iau la fuga, ii rog pe cei din fata sa se inghesuie, oamenii isi fac masinile precum sardele, da' il scot pe Amadeus dincolo de linie, si privesc ranjind cum trece marfarul prin spatele meu.

Mai incolo, ma'c sa-mi fac RCA. Inainte sa ma duc acolo, la Omniasig, ii zic lu' raudemusca ca daca ma duc risc sa-l iau pe ala de gat, din cauza la betelele in roate pe care mi le-a pus cand cu reparatia. In fine, ma stapanesc, ma duc la om. Se apuca sa-mi faca calcule, ii suna telefonul. Se ridica de la birou, merge sa-si ia mobilul, si cand se intoarce la birou aluneca pe parchet, cade, si cand i-a tras cu sete un cap de coltul biroului pana si eu am vazut stelele verzi. Normal, inainte sa vad ce are, si daca mai respira, prin cap mi-a trecut numai ca stie mai multa lume ca-s suparat pe el, eram singuri in toata cladirea, si ma si vedeam schimbandu-mi preferintele sexuale prin parnaie. Pana la urma s-a ridicat singur de jos, cam dizzy, saracul, asa ca n-am mai pus la suflet faptul ca ii iesea din calculator ca trebuie sa-i platesc ba 246, ba 258 de lei. M-am bucurat ca am scapat de condamnarea la omor cu premeditare.

Ziua inca nu s-a terminat, cine stie ce se va mai intampla.

Da' io ma distrez de minune!

Io nu pricep!

Deci băi oameni buni! Nu înţeleg şi pace!
Să mă explic: am auzit azi o ştire la radio, pe când eram în trafic, de era să mă urc pe trotuar să calc vreo 3 pensionari şi 4 şomeri, să le curm viitoarele suferinţe. Cică E.ON spune că ar putea renunţa la 1.700 de angajaţi dacă ANRE nu creşte preţurile la gaze şi electricitate. Adică cum? Adică de ce să plătesc io şi cu ăia 3 pensionari şi 4 şomeri şi încă vreo 15 milioane de abonaţi plătitori de gaz şi curent un metru cub de gaz sau un kilowatt mai scump? Ca să nu dea ei afară 1700 de oameni? Păi bă... plm. Mai departe zicea aşa în ştire: "Creşterea preţurilor, care se tot amână, va avea implicaţii severe atât asupra E.ON, cât şi a altor companii". Serios? Hai să mori tu! Păi ce ar fi să faceţi ce văd că ştiţi şi singuri, conform aceleiaşi ştiri: " Probabil că va trebui să ne reorganizăm mai repede şi poate că va trebui să reducem numărul de angajaţi, inclusiv prin disponibilizări, nu doar prin programe de plecări voluntare şi pensionări anticipate." Probabil că da, asta ar trebui să faceţi. Ba mai mult, să vă tăiaţi şi din nesimţitele alea de salarii pe care le aveţi voi, ăştia care faceţi analiza buzunarului meu şi care aveţi posturi călduţe şi sigure la companiile monopol de utilităţi. Probabil că n-ar fi rău s-o lăsaţi mai moale, că boboru' ăsta moare şi aşa destul din cauza bugetarilor şi a măsurilor eficiente ale guvernării actuale. Sau ăţi fi şi voi un soi de bugetari şi nu ştiu io? Ups. Mi-o picat o fisă fix amu. De aia s-or fi scumpit şi carburanţii zilele trecute. Ca să nu pună petroliştii oameni pe liber. Clar. Că alte motive nu-s, preţul petrolului e bine mersi constant, cursul leu-euro e către vale...
Acum am priceput, da' nu mai schimb titlu'.
No, asta da protecţie socială în patria noastră! Cresc preţurile ca să evităm şomaju'! Bun aşa! Apaă mă gândesc că de luni să cresc şi io preţurile la ce vând io acum, că daca n-o fac, risc să mă pun pe liber io pe mine cât de curând!

Reminisciente din trecut

Programul "Rabla", pardon, Programul de stimulare a innoirii Parcului auto national este in plina desfasurare. De fapt nu cred ca e cineva n-a auzit de el. Cozile la portile Rematului nu mai mira pe nimeni.

Da' io nu inteleg un lucru: de ce mama zmeilor trebuie sa stai la coada ca la lapte pe vremea lu' ceasca pana si noaptea?!? Da, noaptea! Stau oamenii acolo, lipiti de masini, cu scaunele si tranzistoare.

Dati-o-ncolo de treaba! Chiar asa le-au intrat cozile in sange romanilor?

Alo, Rompetrolu'?

Cine a zis ca Rompetrolu' n-are nici o baza pentru a mari pretul la carburanti cred ca nu stie ca oamenii o duc rau, probabil KazMunayGas nu le mai da nici un banut! Ca saracii au ajuns sa li se suspende site-urile pe motive de lipsa maruntis...


Uite, promit ca merg saptamana asta sa bag benzina de 50 de lei, poate-i scot din rahat...

Ups!

Nu-mi sta in fire sa rad de oameni. Nu rad de handicapuri fizice, nici de cele psihice. Nu rad de numele pe care le poarta. Si in general nu rad de ceea ce un om nu este vinovat.

Dar acum cateva zile am comis-o. Ups!

Hotelul in care am biroul este loc de munca pentru "fetitele" practicand cea mai veche meserie din lume. Cele mai multe urate, din cand in cand cate una frumoasa foc. Pe unele le stiu, altele vin si pleaca. Nici chiar cele vechi inca nu ma cunosc, si cand plec seara acasa incearca sa ma "agate". Le explic frumos ca lucrez acolo, si ca la ora aia nu mai vreau nimic decat acasa. Inteleg, si ma lasa in pace... pana in seara urmatoare.

In seara cu pricina coboram linistit si vad pe doua din ele iesind. Ma indrept si eu spre usa, moment in care una ma observa prin usile de sticla, se intoarce, deschide usa, baga capul inauntru si... "Domnu', facem si noi ceva?" in timp ce incearca sa se uite la mine. Cu un strabism infiorator.


Pana sa-si termine saraca fata propozitia eu radeam in hohote. A lasat capul in jos, s-a intors pe calcaie si a plecat.

Acum imi pare rau, si ii cer public scuze ca am ras de privirea ei cumplit de crucisa, desi sunt aproape convins ca scuzele mele nu vor ajunge vreodata la ea. Dar si in clipa de fata ma pufneste rasul cand imi amintesc momentul in care a bagat capul pe usa. Desi as fi vrut sa nu o fi facut-o in fata ei.

La instrucţie

Nu, nu este o postare despre armată. Pur şi simplu de astă toamnă fac instrucţie de exploatare cu maşinăria ce mi-am cumpărat-o şi nu reuşesc deloc s-o montez conform instrucţiei mai jos ataşate.

Nu am reuşit nici până azi să aflu ce e patrugramul ăla care trebuie montal la braţul rotativ din şnecul corpului cilindric. Aşa că nu ştiu ce trebuie montat ca maşinăria să funcţioneze corect. Ca să nu mai zic de şurubul de stabilit... îs complet bulversat. De aia şi cred că în loc de bulion am obţinut ceva asemănător cu un heciumpeci.

Mă ajută cineva? Pliiiiz!

Un job tampit

Azi am descoperit cel mai tampit job.

Pana acum, cel mai tampita slujba de care auzisem a fost a unui coleg de clasa din liceu. Angajat la o fabrica de geamuri, sarcina lui era sa supravegheze cuptorul si sa dea alarma cand "cade geamul" - era vorba de cuptoarele care fabricau geam tras. Opt ore in trei schimburi, apoi sase ore in patru schimburi statea pe scaunel langa cuptor, si se uita inauntrul lui printr-un ochi mult mai mic decat un hublou de submarin. Nu avea voie sa citeasca, si nu avea voie nici macar sa asculte muzica la walkman. Nu avea voie sa faca altceva decat sa se uite pe gaurica si sa supravegheze miscarea geamului. Zi de zi.

Azi am dat o raita pi shentru, si am ajuns in situatia unui catel uitandu-se disperat dupa un copac unde sa poata ridica si el un picior din spate. Mi-am amintit ca primaria se lauda la un moment dat ca a deschis o toaleta publica, asa ca am purces in cautarea ei. Noroc cu indicatoarele, ca altfel n-as fi gasit-o - am trecut de multe ori pe langa ea, dar necautand-o... nici n-am vazut-o. Dau buzna inauntru nestiind daca intai sa-i dau banii lu' tanti sau sa-mi vad de treaba si apoi sa rezolv si partea financiara. Tanti, la o masuta, citea un ziar.

Ma opresc, totusi, scot portmoneul, si o aud: "Nu se plateste, domnu'!" Huh? N-am auzit bine? "Cum, doamna, nu se plateste?". "Uite asa, e gratis."

N-am mai avut timp sa ma mir, mi-am adunat iute falca si am tasnit spre stanga.

Am ajuns la concluzia ca tanti aia l-a detronat pe colegul meu. Slujba mai idioata ca a ei nu cred ca poate sa aiba cineva. Ok, n-am nimic impotriva slujbei ei, dar in conditiile acelea... Bani nu aduna. Curatenie ar face, daca ar avea clienti, dar nu prea are. Locul e retras, nu are vad. Locanta, desi are vreo doi-trei ani, e practic inca noua, nici nu s-au tocit rosturile la gresie si siliconul de la chiuvete. Tanti aia nu are nimic de facut toata ziua decat sa stea. Sa stea si sa astepte sa intre un client gratuit.

Se poate o chestie mai tampita?

Mărţişor de bok

Am primit un mărţişor azi... de bok.

Mi s-a luat bă de voi! Cum puşca mea să trimiţi somaţie şi titlu executoriu pentru UN LEU? Ştiu, nu îs io singuru', nici primu' şi nici ultimu'... Am mai zîs-o şi o s-o mai zîc: hârtiile şi plicu' ăla de mi l-aţi trimis costă cam de 10 ori pe atât. Boilor! Cretinilor! Ştiu, "aşa iese din calculator". Am auzit replica asta de 'nşpe mii de ori din gura bugetarilor suferinzi cu capu'. Să vi-l băgaţi în cur! Şi calculatoru', şi hârtiile astea!