Kürtös vulkán

Mno dară, amu câteva minute domnu' onor Ministrul Mediului, Pădurilor şi Secuilor László Borbély o emanat o chestie la Antena 3, chestie de care îs convins că o să vuiască netu' începând din seara asta. Cică vulcanu' ăla din Islanda e AUTONOM! Apăi nu pot decât să fiu de acord, DARRRR... trebuie să-i atrag atenţia lu' domnu' ministru că s-o dovedit că, fiind autonom, vulkánul Eyjafjallajökull o fost si încă mai îi NEGUVERNABIL!

Am zîs!

Cu mucu' în tren

No că m-or stârnit visurat şi Ovi Sîrb cu ale lor aventuri în tren, şi mi-am amintit şi io una. Da' dacă la ale lor alţii erau personajele negative, la a mea îs io! Aşadar şi prin urmare, pe vremea când eram mai tinar şi meream şi io ca tot studentu' cu gajica la mare la Costineşti (că io nu eram rebel să mărg la Vama Veche ca alţii), deci car-va-să-zică pe vreme aia meream, evident la mare, cu gajica şi cu trenu', că de unie Doamne-iartă-mă maşină ca tineretu de azi. Şi cum stăteam noi ca doi guguştiuci în compartiment unu' lîngă altu', numa simt că mi s-o uscat nasu' (ştiţi voi cum ţi să uscă nasu' în tren după mai multe ore de respirat aeru' ăla încărcat de miresme din tren). Şi mă apuc să mă zgurm.
Mno, cu noi în compartiment mai era o tanti, putem să-i zîcem şi o doamnă. Că era înţolită fain aşa. Şi io mă zgurm, aşa, mai cu fereală că mi-era o ţâră ruşine de tanti. Şi mă zgurm şi mă zgurm până adun sufizant material pentru, ştiţi voi... o biluţă din aia. No, şi frec biluţa, şi ea se face tot mai rotundă şi mai lipicoasă. Da' la un moment dat mă plictisesc de ea. Şi, cu gându' să scap de ea rapid, o priponesc frumos pe buricu' deştului mare şi mă pregătesc să-i dau un bobîrnac cu arătătoru'. E, şi în momentu' ăla un şir de evenimente neprevăzute se declanşează furibund.
Trenu' opreşte într-o staţie, în compartiment se lasă o linişte deplină, auzeam cum curge timpu'. Tanti de vizavi se priponise cu privirea în tetiera mea, o vedeam cu coada ochiului cum se uită prin mine la modelu' brodat. Io, pe de altă parte mă uitam şi io în gol să nu se prindă careva ce vreau să fac. Era linişte - linişteeee, timpu' parcă stătea în loc sau se dilatase, nu ştiu exact. Deştu' meu arătător se încordează şi explodează. Biluţa porneşte în drumul ei prin spaţiul compartimentar. O văd ca într-un slow motion cum zboară. Doar că traiectoria imprimată n-o urmat-o pe cea planificată, şi în bula aia de timp şi linişte am văst cum biluţa mea lipicioasă se opreşte fix pe guleru' de la haina lu' tanti şi face POC la impact. Da' cum o răsunat POC-u ăla în bula aia de timp şi linişte n-am să uit niciodată! O explodat ca o pungă de-un leu plină cu aer şi apoi izbită cu sete în capu' cui era la îndemînă. Îmi venea să intru în podeaua compartimentului de ruşine, doar că podeaua era cam jegoasă şi am renunţat la idee rapid. Tanti n-o zis nimic, deşi nu-mi vine să cred că n-o băgat de seamă mucu' meu pe guleru' ei, deci clar că era o doamnă! Io... de ruşine ce mi-o fost şi fin'că nu puteam intra în podea am ieşit pe coridor şi acolo am stat pâna la Constanţa unde s-o dat tanti jos.
Evident că dupaia ne-am râs io cu gajica de era să ratăm gara Costineşti şi să ajungem la Vama Veche unde mereau rebelii.
Mno, şi ui aşa o fost păţania mea cu mucu' în tren.

Din pacate...

Multe voci se plang ca mai bine ar fi fost tragedia din Polonia la noi. Daca s-ar fi putut, pe langa Base sa se afle tot parlamentul si tot guvernul... si mai bine.

Din pacate asa ceva n-ar fi fost posibil. Baselu' e capitan de nava. Chiar daca, prin absurd, ar fi insistat pe langa pilot sa-l duca jos atunci si acolo, cum a facut-o Kaczyński, ceea ce sunt sigur ca Base n-ar fi facut-o, ar fi stiut ce inseamna autoritatea unui capitan pe o nava, si ar fi stiut sa-si inghita vorbele cand s-ar fi uitat pilotul urat la el.

Asa ca nici asa n-ar fi scapat Romania...

Bash (IV)

Vin acasa, nevasta la calculator. Arunc o privire peste umarul ei si incep sa ma uit chioras. Curara, stricnina... Parca, totusi, n-am gresit asa de rau! Sper ca totusi isi face lectiile pentru scoala.

La un moment dat incepe sa rada in hohote:
- Auzi: stricnina a fost "molecule of the month" in septembrie 2004. Chimistii astia!... Geeks! Au Playboy-ul lor. "Strychnine, playmate of the month!"

Z'diaristi (II)

Observator. Antena 1. Ora 18:59. Headlines. Start.

"Un barbat a cazut de la 60 de metri...", in timp ce imaginile il arata prabusindu-se de-a lungul pilonului, lovindu-se de traverse. Ma uit chioras: Nu era parca o regelementare CNA privind violenta pe micul ecran? Ok, hai ca io-s mai nesimtit, asa, da' poate la unii nu le pica bine sa vada cum se zdrobeste un om. Ah, da, a ajuns jos, l-au blurat. E ok atunci, nu?

Se termina headlines-urile, incep stirile. "Un barbat a cazut de la 60 de metri... [bla-bla]. Va avertizam ca urmeaza imagini socante." 'Ai sa mori tu, seriooos?

Trag aer in piept si-mi aduc aminte de profesionalismul z'diaristilor protevisti de acu' vreo 15 ani. Cand un pilot s-a prabusit cu un AN-24 de marfa. Z'diaristii au aflat iute, si s-au infiintat la usa sotiei, care inca nu apucase sa fie anuntata. Sarmana femeie deschide nestiutoare usa, si i se baga, live, un microfon in gura, un reflector in ochi, o camera in fata, si o intrebare in urechi: "Ce parere aveti ca sotul dumneavoastra a murit?"

Ma uit la imagini din nou. Trosc, bum, pleosc, trosc, bum, pleosc, barbatul cade ricosand. Totusi, aia nu sunt saizeci de metri. Un bloc cu zece etaje are cam treizeci. Nu erau nici atat. Hai, sa-i iertam, femeile de obicei sunt invatate ca 20cm sunt cam atat.

Ora 19:17. Este ora nouasp'e si douazeci, e vremea sa recapitulam stirile. Trosc, bum, pleosc. "Un barbat a cazut de la 50 de metri...". Aham... inteleg...

Astept sa vad cat i-a costat reportajul. Amenda si audienta.

Sardonic, da.

O stire plimbata aseara m-a uns la suflet. Nush cat de adevarate sunt cifrele, dar: "Pe litoralul romanesc au fost 500 de turisti, la bulgari 20.000!"

Oh yeah!

Capra vecinului? Nu, sa moara capra noastra!

Au avut la dispozitie douazeci de ani. Douazeci de ani in care turismul romanesc putea fi facut sa functioneze. Poate ca nu ar fi fost sursa primara de venit al PIB, dar ar fi fost ceva. Unde era acum douazeci de ani turismul in Bulgaria, Muntenegru, Serbia sau Albania? Noi aveam deja litoralul amenajat, lasat mostenire. Acum nu mai conteaza.

Ii urez litoralului romanesc sa ajunga in stadiul anilor 50. Adica o fasie de pustiu. Da, cu rautate!

Au avut la dispozitie douazeci de ani ca sa faca ceva. N-au facut. Asa le trebuie.

Pe vremea lu' ceasca ni s-a inoculat cu perseverenta ca "tara ca a noastra nu e. Ca e bogata, ca e frumoasa, ca e unica, ce mai, suntem miezul." Si eu am crezut-o, ca nah, eu cum sa scap de indoctrinare? A tinut pana am scos prima oara nasul dincolo de granite. In Romania am fost plimbat destul (multumesc, mama, multumesc, tata!), dar cand am ajuns sa mai vad ceva si din alte tari... am cam ramas cu un gust amar. Parca nu e chiar cum ni s-a spus. Parca Alpii sunt mai frumosi. Parca verdele e altcumva. Parca oamenii sunt mai primitori. Nu parca. De fapt comparatiile nu stau in picioare.

In douazeci de ani s-ar fi putut face totusi, si asa, turism. Daca nu ne-am fi culcat pe o ureche. Las' ca prostii de turisti vin oricum. Cum au venit pana acum, au sa vina si de acum incolo.

Acum incep surprizele. Ups, ca nu mai vin! Ups!

Tarziu, dar incepe sa se vada ca nu merge asa. Nici macar spagile grase date de-a lungul vremii n-au sa mai tina de foame. Pensiunile arse ieri la Moeciu erau goale. De ce oare? Oare fiindca Moeciu a fost transformat dintr-o zona recreativa intr-una comerciala si manelizata? Hotelurile de pe litoral au avut 500 de turisti. Oare cati din acesti 500 au sa revina?

Acum incepe sa se vada ca turismul nu se face cu carpeli. Nenorocitul de Mazare (da, nene, n-am uitat ca ai promis ca te muti in Brazilia daca nu iese Geoana presedinte!) a avut cele mai mari parghii ca sa faca ceva. Hai sa nu ma leg de potlogariile imobiliare, ca trebuie sa mananca si gura lui ceva. Dar daca in loc sa dea 'jdemii de euro pe telegondola si palmieri baga aceeasi bani in sanitizare, adica sa faca curatenie atat pe plaja cat si printre cocalari, mai precis sa civilizeze turismul... ar fi mancat gura lui si mai mult. Teapa, Radule Stefanule! Nu a ta, e teapa care le-ai tras-o romanilor.

Nu mai vorbesc de banii bagati in publicitatea internationala. Nici nu mai stiu de cand a inceput asta, dar stiu ca ultima e asta cu succesurile "the land of choice". Care aceeasi bani bagati in infrastructura ar fi adus mult mai multe foloase.

De douazeci de ani nu s-a facut nimic pentru turist. Intotdeauna cand am prins un turist l-am jecmanit, fie la bani, fie prin conditii. "Nu-i nimic, ce daca asta nu mai vine? Las' ca vine alt fraier!". Ei uite ca fraierii s-au terminat. Gata, nu mai sunt!

Stiu ca m-am bagat pe tarlaua lui raudemusca, ca el mai indreptatit decat mine sa scrie despre turism, dar nu mi-am putut abtine rautatea si satisfactia sardonica din mine.

Douazeci de ani in care nu s-a facut nimic. Materia de lucru a fost. Bani au fost - si sunt inca, chiar si acum, dar nu ne trebuie. Modele au fost. Le-au avut pe toate pe tava.

Muriti, ma! Asa va trebuie!

Muriti fiindca jecmaniti fiecare fraier care va calca pragul. Fraier, da. Fraier, nu turist, nu oaspete. Muriti pentru tiganii ambulanti care te streseaza pe plaja. Muriti pentru chioscurile nenumarate, pline de aceleasi kitschuri cu LED-uri albastre, care sufoca orice posibil obiectiv turistic. Muriti pentru galagia, sa nu zic manelarismul, cu care inecati pe oricine. Muriti pentru mesele traditionale romanesti purtand marca Metro. Muriti pentru raceala cu va tratati fraierii., fiindca zambetele si amabilitatea sunt prea scumpe. Muriti pentru nesimtitii pe care ii acceptati in ograda, si carora nu le atrageti atenti ca deranjeaza pe altii. Muriti cu muntii de gunoaie, fiindca nu aveti nici o initiativa de a va curata teritoriul. Muriti cu intunericul in care sunt cufundate toate locurile in care ar trebui sa vi se plimbe fraierii, fiindca cinci becuri economice de 15W nu-si permite nimeni. Muriti pentru toata nesimtirea care va inconjoara. Poate nu sunteti voi cei care o provoaca, dar voi sunteti cei care o acceptati. Fiindca nu ridicati nici un deget. Acum e prea tarziu.

Urmatorul pas? Din pacate previzibil. Ceea ce i se intampla Romaniei acum la turism... maine o sa inceapa sa i se intample la tot.