Incapabil de a intelege

Motto:
- Ioane, un' te duci?
- La crasma, Marie!
- Auzi, Ioane, n-ai vrea sa ma bati acum? Ca as vrea sa dorm devreme azi...

Langa chioscul din cartier asteapta un barbat. Drept, inalt, frumos, cu o fetita de mana. Si ea o dulceata de copil. Dar prea teapana pentru un copil, si fara expresie.

In fata mea, la coada, o femeie. Cumpara aia, si ailalta, si inca ceva. In sfarsit plateste si pleaca. In timp ce spun ce vreau il aud pe el rastindu-se la ea: "Da' din aia de ce n-ai luat?!?" Raspunsul ei nu l-am mai auzit, dar dupa cateva secunde, cat a durat sa cumpar, am vazut-o pe ea indreptandu-se spre casa, incovoiata, tarand plasele dupa ea, cu capul in pamant. El s-a asezat la coada bufnind, cu ochii furiosi si intunecati. Copilei agatate de mana lui a inceput sa-i tremure barbia. Stia ce urmeaza acasa.

Violenta domestica. Sunt incapabil sa o inteleg. Pur si simplu. Oricat m-am straduit - nu reusesc.

Pe "el" sa zicem ca e normal sa nu il inteleg, daca nu imi sta in caracter sa fiu o fire violenta. Ma resemnez si imi spun doar ca nu pot sa inteleg, si atat.

Dar pe "ea"?

Nici pe "ea" nu o inteleg. E scris cumva in codul genetic? Lipsa cromozomului Y duce la obedienta, resemnare si acceptare?

S-au scris biblioteci intregi despre violenta domestica. In unele tari se actioneaza la nivel guvernamental. Sunt zeci de organizatii care acorda nu numai suport moral, dar chiar si material. Si totusi, fenomenul persista.

Stau si ma intreb oare cat la suta din femei NU sufera de violenta domestica. Oare procentul se scrie cu una sau doua cifre?

"Aaaa, nu!", poate o sa exclamati, "sunt putine cele care au de a face cu asa ceva!"

Zau?

Fiindca violenta domestica nu imbraca numai forma fizica. Nu numai cele batute, injunghiate, arse sau violate se numesc victime ale violentei domestice.

Fiindca "el" s-a mai desteptat. A inceput sa inteleaga ca urmele de pe corp pot fi probe pentru un certificat medico-legal. Dar violenta psihica poate fi cuantificata mai greu.

Unde poate fi clasificata o femeie careia ii e urat sa mearga acasa? Cand stie ca acolo nu o asteapta decat desconsiderare si injosire? Cand a inceput sa fie sigura ca nu e buna de nimic, fiindca asa i se spune de ani de zile, fiindca orice ar face tot nu e bine? Cand nu mai reprezinta decat cel mult o menajera de care te tii..., sau poate nici atat? Asta nu e o forma de agresiune?

Poate femeia de acum e o fata care in trecut compunea poezii, mergea pe munte, canta la chitara, putea sta ore intregi sa urmareasca o ganganie in iarba, stia sa vada verde, albastru si rosu? Da, poate exagerez un pic, dar ramane asta: acum nici nu-si mai aminteste de ceea ce visa la inceputurile vietii ei. In sufletul ei mai sunt numai tonuri de gri inchis si negru. Maturizare? Realitatea vietii? Eu zic ca e mutilare...

Nu, nu inteleg de ce trag atata de relatiile lor chinuitoare. De ce nu spun, pur si simplu, STOP?

De proaste? Nu cred, nu pot fi toate asa.

Comoditate? Cand e vorba de astfel de chinuri... nu cred ca e vorba de comoditate.

Situatia materiala? Da, posibil. E greu sa traiesti dintr-un singur venit, daca-l ai si pe acela, si mai ales daca sunt si copii la mijloc. Dar uneori se gasesc si solutii.

Copii? Copii ar trebui sa fie primul motiv de a pune capat acestor relatiil! Fiindca numai de o dezvoltare armonioasa si psihic solida nu poate fi vorba la copii care traiesc in astfel de relatii. In afara de asta... Ce invata o fetita? Ca e normal ca sa fie ca mama, si ca asa trebuie sa fie, si la randul ei, cand va fi mare, nu va vedea nimic anormal cand va fi brutalizata la randul ei. Iar un baietel? Ca e normal sa trateze fetele in acest fel, fiindca asa facea si tata cu mama.

Frica fizica? Alt motiv posibil. Dar cred ca si cel mai tampit si abrutizat mascul ar cadea pe ganduri cand s-ar trezi intr-o dimineata legat fedeles, in pielea goala, si cu "ea" tinandu-i bilutele intre falcile unei foarfeci de gradina si spunandu-i "Acu', dupa ce-ti dau drumul, gandeste-te bine: daca mai ridici o data mana asupra mea va trebui sa ma omori, fiindca data viitoare o sa ti le tai si o sa te las sa sangerezi ca un porc!". Intr-un fel sau altul chinul tot se va termina.

Teroarea psihica? Da, alt motiv serios. Care nu poate fi trecut decat cu ajutor. Si acesta e greu de gasit...

Teama de ce zice gura lumii? Cel mai pueril motiv. Gura lumii nu poate fi astupata. Babele de pe bancuta oricum au subiecte. Ce martira e ca sta cu idiotul ala. Si apoi ca ce fraiera a fost ca l-a parasit. Da' nici una din ele n-ar zice "Fa, daca tie nu-ti mai trebe, da-mi-l mie!"

Teama de singuratate? Adica "Rau cu rau, dar mai rau fara rau"? Da, probabil majoritatea femeilor se ascund dupa asta, mai ales in cazul violentei casnice moderate.

Si nu ma pot abtine sa nu ma intreb: indiferent de conditii, cum poti trai in totala lipsa de respect a partenerului? Fiindca asta e: "el" nu mai are nici cea mai mica consideratie fata de "ea". Nu o mai trateaza ca pe o fiinta umana. E doar un accesoriu lipsit de importanta al relatiei...

De inteles poate nu o sa inteleg niciodata.

Dar o sa ma intristez de fiecare data cand o sa vad sau o sa aud...

Bere-la-pungă

Fin'că azi îmi propusesem să ies la o bericioaică, da nu mi-o ieşit (i-o ieşit in schimb lu' Cosinus, să-i hie de bine), am luat o pauză de bere la birou. Ocazie cu care am pus un link permanent pe blog cătră pauză. Să nu uit să iau mai des. Tot cu această ocazie mi-am amintit că am pe undeva prin imensul hard-disk de la laptop o poză faină cu bere, care n-am văst-o în respectiva pauză. Culmea e că am şi găst poza! Iat-o:

O poză care face cât o mie de... berule!

STOP MAŞINA, SE DE-MINEAZĂ !

Mnoah, că după faza cu dacii şi romanii, alte urme ale istoriei nu ne dau pace, ne bântuie şi vor să ne lase fără autostrăzi. Cu alte cuvinte... STOP MAŞINA, SE DE-MINEAZĂ !

Mie mi-o plăcut la maxim ce o declarat nenea ăla, pirotehnistu şef.

Ce avea rupt mă?

Screenshot tot de acolo, ca sa n-avem vorbe.

Desert racoros de vara

Fiindca au venit zilele caniculare e momentul pentru mancaruri mai usoare, iar o masa buna are nevoie de un desert pe masura. Un desert de vara, usor si racoros.

Reteta de mai jos mi-a fost destainuita de o sasoiaca in varsta, asa ca va dati seama ca rea nu are cum sa fie.

Ingredientul principal este Rheum officinale, numit in popor rabarber, rubarba, revent, ravent, rabarbură, robita.

Se iau cateva cozi de rabarber, se curata coaja si se taie marunt.


Se pune la fiert in 250-300 ml apa, adaugand 3 linguri de zahar. Se poate pune mai mult sau mai putin zahar, in functie de cat de dulce se vrea. Mie nu-mi plac dulciurile prea dulci, asa ca pun mai putin.


Se fierbe si se amesteca pana cand bucatile de rabarber se desfac aproape intr-o pasta.


Se adauga trei linguri de gris (pentru incepatori: grisul se adauga presarat, sub amestecare continua, ca sa nu se adune in cocoloase) si se fierbe inca cel putin trei minute. Cel putin! Alfel grisul cade greu la stomac.

Va rezulta un amestec de gris cu pasta de rabarber.


Acest amestec se toarna in forme (cesti, farfurioare, ce are fiecare prin casa) clatite cu apa rece, si se pun la racit.


Se face o budinca de vanilie "din plic", numai ca un pic mai lunga. Eu folosesc 750 ml de lapte in loc de cei 500 ml, si o lingura de zahar mai putin decat scrie in reteta standard de pe plic. Aceasta budinca se toarna in forme peste rabarber.



Se lasa sa se rasceasca complet, apoi se pun in frigider.

Rezultatul este, pur si simplu... Mjam-Mjam!

Inaugurare

Din prea multa scarba n-am mai scris in ultima vreme, o sa revin cand va fi cazul.

Pana atunci m-am gandit sa inaugurez o rubrica noua, "Mjam-Mjam", poate il urnesc pe raudemusca sa dezvaluie retea lui de telingipebuzuki. (/me puupy eyes)

Si ca sa-i dau cep stay tuned pentru postul meu urmator.

Suntem în top 77!

Aşadar, Parcul Naţional Retezat a ajuns în lista scurtă a cursei pentru câştigarea unui loc între cele 7 noi minuni naturale ale planetei. O fi bine? O fi rău? Cu siguranţă însă este un nou moment în care ochii lumii se opresc din nou asupra României, cu bunele şi relele ei deopotrivă. Competiţia continuă, pe 21 Iulie vor fi anunţate cele 28 de finaliste, alese de către comitetul de organizare al acestei competiţii. Să sperăm că vom regăsi şi minunea noastră naţională printre ele, şi că vom avea din nou ocazia prin votul nostru, s-o împingem cât mai sus în clasament. Deci şi prin urmare, staţi pe-aproape, să nu pierdem startul! Chiar dacă nu vom mai fi pe-aici să ne mândrim cu el, măcar o să putem veni în vizită la una din cele 7 noi minuni ale lumii...

Greva fiscală !

Când era să încep şi io să mă vait ca ăsta că n-am inspiraţie, deşi subiecte ar fi, iaca peste ce dau: http://www.grevafiscala.ro/.
Mnoah bun! Aşa da! Deşi e o iniţiativă despre care sincer cred că n-o să aibă sorţi de izbândă, şi că omu' ăsta de-o pus-o la cale o să aibă mult de suferit de pe urma ei, nu pot decât să zic "BRAVA!". Cineva are curaj şi tupeu! Aşa cum am scris şi în commentul pe care l-am făcut la una din postările de acolo, nu mă interesează că omul ăsta e acuzat că ar fi făcut parte din nu ştiu ce partid şi că, acum, din afara acelui partid, aruncă în ei! Chiar nu-mi pasă! Fin'că în sfârşit, văd pe cineva care o avut curajul să faca ce io n-am făcut. Am preferat să renunţ la firma ce-o aveam de 15 ani ca să nu mai cotizez la gaura neagră numită buget. Ani la rând am tot lătrat că o grevă fiscală ar fi soluţia unora din problemele cu care noi, ăştia mici cu buzunare largi, ne confruntăm. Din păcate, extrem de puţini dintre cei cu care împărţeam aceste probleme or fost de acord cu mine si ar fi susţinut o atare iniţiativă. Majoritatea or preferat să plătească tot ce li s-o cerut ca să "trăiască liniştişi şi fără complicaţii". Aşa că am rămas cu lătratu', singur nu puteam duce aşa ceva în spate. Da' uite că acum cineva o face. Şi nu pot decât să spun acum că susţin această iniţiativă, şi voi face tot ce pot să o popularizez. Poate se vor alătura şi alţii, poate în final se va trezi şi în întreprinzătorul român care susţine de 20 de ani economia asta falimentară acel dram de mândrie şi demnitate, de a nu se mai lăsa călcat în picioare de aceste specimene care îşi iau fabuloase salarii şi sporuri din BANII NOŞTRI!
Auzeam zilele trecute de un personaj de la h-administraţia finaciară că ar fi refuzat onorariul unui jurist care, culmea, era angajat să le susţină cauza într-un dosar, cerându-i să facă treaba asta fără remuneraţie! Asta în timp ce el, nemernicul de angajat la stat, are peste o mie şi ceva de euro doar salariu! Salariu plătit de cine? Păi în primul rând de micul patron pârlit de stat, şi apoi de fiecare dintre ceilalţi salariaţi din ţara asta!
Repet, io unu' nu cred că ne mai facem bine vreodată, noi, ca naţie şi ca ţară, însă ori de câte ori voi avea ocazia, voi susţine cu tot ce pot iniţiativele de genul ăsteia! Bugetarii de ce au voie să facă grevă pentru salarii mai mari? Ca să crească impozitele şi taxele aruncate în spinarea altora? Noi de ce n-am face o grevă? Succes aşadar! Să ne vedem cu bine!
Şi luaţi şi voi link-ul şi... daţi mai departe!

Dacii şi Romanii

Mnoah, că o descoperit ministru Berceanu (membru de bază al guvernului de căcat bok) di ce nu o să avem noi autostrăzi niciodată. Numa' istoria noastră milenară i de vină. Dacii şi romanii or copt-o pe asta în secret. 'Tu-le muma-n cur de bandiţi! Cum ne-or lucrat ei pe noi! Parcă îi şi văd, după vreo bătălie, cum se adunau ei, daci şi romani laolaltă, şi aduceau vreun druid sau mag sau vraci să le citească în cenuşă sau în ficatu' vreunui cal mort pe unde o să vrea guvernu' să facă autostradă, şi taman acolo se apucau de ctitorit câte o aşezare. La care pe urma i dădeau foc şi-o dărâmau s-o poată îngropa s-o facă sit arheologic. Aşa, în ciudă, să nu putem noi să terminăm niciodată vreun proiect măreţ, care de altfel ar fi fost gata de muuuuuuultă vreme, dacă nu erau toate siturile astea pe dedesupt.
Măcar mă consolez cu ideea că am fost primii care or avut wireless...

Putori

Azi, despre putori. Nu vă duceţi cu gândul prea departe, e vorba despre mirosuri grele, nu despre... mă rog.
Am ajuns să urăsc să vin la muncă. Ştiu, nu-s singuru', doar că la mine motivele îs pur olfactive. În rest, aş veni cu plăcere, că de când o început criza, nu fac mai nimic toată ziua.
Mno, deci acum vro 5 minute m-o izbit iar duhoarea, putoarea.
Să mă esplic. Io am locu' de muncă, berou' adicătelea, la un demisol. În casa asta mai locuiesc nişte personaje. Chitroşii adică. Şi în demisolu' ăsta unde am io berou, chitroşii au o încăpere pe post de beci. Chimniţă. Unde îşi ţin conservele. Atât că acum vreo 2 ani ne-o inundat. Da' rău! Ţâşnea apa din buzi ca artezienele. Aşa încât tot demisolu' o fost acoperit cam de 30cm de "apă" din canalizare. Pişat cu căcat şi cu ce dracu' o mai fi fost. Şi cum singura încăpere care are pe jos doar pământ, că restu îs betonate bine, e chimniţa chitroşilor, pământu' ăla s-o îmbibat bine de toate cele. Evident că nu l-o scos nimeni afară pe pământu' ăla împuţit, aşa că de atunci, ori de câte ori se deschide uşa aia, mă trezesc izbit de miasmele ce se strecoară pe sub şi pe lângă uşă. Asta în birou. Că avem şi curte. Curte pe care o pişat-o şi căcat-o centimetru' cu centimetru' rotweiler-iţa cui? Ia ghici! Săracu' animal n-are el nici o vină că de când s-o născut nu l-o scos nimeni la plimbare, şi tre' să dea ture la curte să-şi facă nevoile, da noi ăştilanţi ce vină avem de tre' să tragem în chept zi de zi aer de grădină zoologică?
Aşa că am ajuns să urăsc să vin la muncă, ştiind că mă aşteaptă senzaţii greu de imaginat începând de la poartă şi până în birou. Bun, o să ziceţi poate că de ce nu iau măsuri. Păi de aia, că am aplicat învăţăturile altora care or zis că nu te pui cu idiotu', că te aduce la nivelu' lui şi te bate cu experienţa. Aşa că înghit în sec, mai dau cu odorizant, şi sper că o să-mi vină într-o bună zi o idee genială care să ne scape de suplicii.