Asta am făcut io când m-am lăsat convins de nevastă s-o însoţesc la un seminar la Costineşti. Ză bed ciois. Cică "te mai relaxezi şi tu!"... 'la mea. Am ajuns acolo înaintea Lenuţei turistice, poate de aia să fi fost aşa, că altă explicaţie n-am. Adică am, da' iar o să-mi sară unii în cap că iar arunc cu noroi în popor şi ţară.
Băi nene, nu mi-aş fi imaginat că la mijlocul lunii Iunie o să găsesc litoralul în halu' în care l-am găsit! Futui mama ei de viaţă, că iar ne-o prins sezonu' estival nepregătiţi! În toată "staţiunea" asta erau funcţionale 2 crâşme, un chioşc cu şaorme şi kebab şi un magazin de ala "avem di tăti" la care orice vroiai să cumperi costa "cât consideri matale că face" (vă zic io al'dată cum o fost cu omu ăsta). Ah, şi clubul-hotel în care am avut "onoarea" de a fi cazaţi. Ocazie cu care am văst şi io cum arată pe dinăuntru Vox Maris, destinaţie prohibită muritorilor de rând pe vremea când băteam io Costineştiul. Club de 4 stele cică. Ne-or primit foarte bine, de la cameră până la restaurant sau piscină făceam slalom printre găleţi (nu de ţâţe, ci de mortar), stive de plăci de gresie, mopuri şi oameni îmbrăcaţi în salopete pestriţe. Că deh, ce contează că e hotelu' plin, noi mai avem de muncă, frate! În fine, bine măcar că era linişte şi pace în zona piscinelor, şi am avut măcar acolo parte de relax.
Da' relaxu' m-o lăsat iute când am ieşit la plimbare prin minunata staţiune. Ici se băteau cuie, colo se suda de zor, dincolo se ridicau nişte coşmelii cu destinaţie necunoscută, şi de pretutindeni răzbăteau vobe "de duh" ale clasei muncitoare. Gunoaie peste tot - pe alei, pe plajă, prin spaţiile verzi... Ce mai, atmosferă fotbalistică în toată regula!
Şi fin'că o vorbă mai veche zice că o poză face cât o mie de cuvinte, vă las să admiraţi splendorile Costineştiului, aşa cum le-am suprins cu aparatul foto, în scurta mea incursiune prin staţiune. Că m-am foarte grăbit să ajung înapoi în oaza ceea unde eram cazat, şi unde era, parcă, mai bine. O să vă relatez în alt episod de ce numa "parcă".
Şi la urmă, o minunată operă de artă menită, probabil, să te ducă cu gândul undeva... departe... cât mai departe de aceste locuri de poveste. O poveste de groază însă.
Probabil că Lenuţa e mare amatoare de horror, sau poate că litoralul se va transforma încet-încet într-o atracţie turistică vestită prin relicvele şi ruinele sale... e şi ăsta un mod de a atrage turiştii, nu?
Ce îi clar îi că, dacă acum 11 ani mi-am jurat că 10 ani nu mai calc la noi la mare, de data asta verdictu' e şi mai drastic: io unu' acolo nu mă mai duc veci! Decât numa' de mă leagă careva şi mă duce cu duba!
O să mai revin cu poveşti din această escapadă, până atunci puneţi mâna şi mai votaţi Retezatul, să aibă ministresa blondă cu ce se lăuda la finalul mandatului. Că parcă văd că vor confisca ăştia ai lu' bok şi chestia asta, de va fi să iasă în final un rezultat bun.
Băi nene, nu mi-aş fi imaginat că la mijlocul lunii Iunie o să găsesc litoralul în halu' în care l-am găsit! Futui mama ei de viaţă, că iar ne-o prins sezonu' estival nepregătiţi! În toată "staţiunea" asta erau funcţionale 2 crâşme, un chioşc cu şaorme şi kebab şi un magazin de ala "avem di tăti" la care orice vroiai să cumperi costa "cât consideri matale că face" (vă zic io al'dată cum o fost cu omu ăsta). Ah, şi clubul-hotel în care am avut "onoarea" de a fi cazaţi. Ocazie cu care am văst şi io cum arată pe dinăuntru Vox Maris, destinaţie prohibită muritorilor de rând pe vremea când băteam io Costineştiul. Club de 4 stele cică. Ne-or primit foarte bine, de la cameră până la restaurant sau piscină făceam slalom printre găleţi (nu de ţâţe, ci de mortar), stive de plăci de gresie, mopuri şi oameni îmbrăcaţi în salopete pestriţe. Că deh, ce contează că e hotelu' plin, noi mai avem de muncă, frate! În fine, bine măcar că era linişte şi pace în zona piscinelor, şi am avut măcar acolo parte de relax.
Da' relaxu' m-o lăsat iute când am ieşit la plimbare prin minunata staţiune. Ici se băteau cuie, colo se suda de zor, dincolo se ridicau nişte coşmelii cu destinaţie necunoscută, şi de pretutindeni răzbăteau vobe "de duh" ale clasei muncitoare. Gunoaie peste tot - pe alei, pe plajă, prin spaţiile verzi... Ce mai, atmosferă fotbalistică în toată regula!
Şi fin'că o vorbă mai veche zice că o poză face cât o mie de cuvinte, vă las să admiraţi splendorile Costineştiului, aşa cum le-am suprins cu aparatul foto, în scurta mea incursiune prin staţiune. Că m-am foarte grăbit să ajung înapoi în oaza ceea unde eram cazat, şi unde era, parcă, mai bine. O să vă relatez în alt episod de ce numa "parcă".
Şi la urmă, o minunată operă de artă menită, probabil, să te ducă cu gândul undeva... departe... cât mai departe de aceste locuri de poveste. O poveste de groază însă.
Probabil că Lenuţa e mare amatoare de horror, sau poate că litoralul se va transforma încet-încet într-o atracţie turistică vestită prin relicvele şi ruinele sale... e şi ăsta un mod de a atrage turiştii, nu?Ce îi clar îi că, dacă acum 11 ani mi-am jurat că 10 ani nu mai calc la noi la mare, de data asta verdictu' e şi mai drastic: io unu' acolo nu mă mai duc veci! Decât numa' de mă leagă careva şi mă duce cu duba!
O să mai revin cu poveşti din această escapadă, până atunci puneţi mâna şi mai votaţi Retezatul, să aibă ministresa blondă cu ce se lăuda la finalul mandatului. Că parcă văd că vor confisca ăştia ai lu' bok şi chestia asta, de va fi să iasă în final un rezultat bun.
Hai pa!
Un comentariu:
Daca n-ai facut poza cu maimuta, n-ai rezolvat nimic :)
Trimiteți un comentariu