Cu mucu' în tren

No că m-or stârnit visurat şi Ovi Sîrb cu ale lor aventuri în tren, şi mi-am amintit şi io una. Da' dacă la ale lor alţii erau personajele negative, la a mea îs io! Aşadar şi prin urmare, pe vremea când eram mai tinar şi meream şi io ca tot studentu' cu gajica la mare la Costineşti (că io nu eram rebel să mărg la Vama Veche ca alţii), deci car-va-să-zică pe vreme aia meream, evident la mare, cu gajica şi cu trenu', că de unie Doamne-iartă-mă maşină ca tineretu de azi. Şi cum stăteam noi ca doi guguştiuci în compartiment unu' lîngă altu', numa simt că mi s-o uscat nasu' (ştiţi voi cum ţi să uscă nasu' în tren după mai multe ore de respirat aeru' ăla încărcat de miresme din tren). Şi mă apuc să mă zgurm.
Mno, cu noi în compartiment mai era o tanti, putem să-i zîcem şi o doamnă. Că era înţolită fain aşa. Şi io mă zgurm, aşa, mai cu fereală că mi-era o ţâră ruşine de tanti. Şi mă zgurm şi mă zgurm până adun sufizant material pentru, ştiţi voi... o biluţă din aia. No, şi frec biluţa, şi ea se face tot mai rotundă şi mai lipicoasă. Da' la un moment dat mă plictisesc de ea. Şi, cu gându' să scap de ea rapid, o priponesc frumos pe buricu' deştului mare şi mă pregătesc să-i dau un bobîrnac cu arătătoru'. E, şi în momentu' ăla un şir de evenimente neprevăzute se declanşează furibund.
Trenu' opreşte într-o staţie, în compartiment se lasă o linişte deplină, auzeam cum curge timpu'. Tanti de vizavi se priponise cu privirea în tetiera mea, o vedeam cu coada ochiului cum se uită prin mine la modelu' brodat. Io, pe de altă parte mă uitam şi io în gol să nu se prindă careva ce vreau să fac. Era linişte - linişteeee, timpu' parcă stătea în loc sau se dilatase, nu ştiu exact. Deştu' meu arătător se încordează şi explodează. Biluţa porneşte în drumul ei prin spaţiul compartimentar. O văd ca într-un slow motion cum zboară. Doar că traiectoria imprimată n-o urmat-o pe cea planificată, şi în bula aia de timp şi linişte am văst cum biluţa mea lipicioasă se opreşte fix pe guleru' de la haina lu' tanti şi face POC la impact. Da' cum o răsunat POC-u ăla în bula aia de timp şi linişte n-am să uit niciodată! O explodat ca o pungă de-un leu plină cu aer şi apoi izbită cu sete în capu' cui era la îndemînă. Îmi venea să intru în podeaua compartimentului de ruşine, doar că podeaua era cam jegoasă şi am renunţat la idee rapid. Tanti n-o zis nimic, deşi nu-mi vine să cred că n-o băgat de seamă mucu' meu pe guleru' ei, deci clar că era o doamnă! Io... de ruşine ce mi-o fost şi fin'că nu puteam intra în podea am ieşit pe coridor şi acolo am stat pâna la Constanţa unde s-o dat tanti jos.
Evident că dupaia ne-am râs io cu gajica de era să ratăm gara Costineşti şi să ajungem la Vama Veche unde mereau rebelii.
Mno, şi ui aşa o fost păţania mea cu mucu' în tren.