Addendum

Nu ştiu dacă în urma postării mele de ieri (dar lăsaţi-mă să cred că de aia, să-mi crească şi mie ego-ul), însă astăzi poliţiştii comunitari şi-au făcut din nou apariţia în zonă la pozat şi amendat. N-am apucat să ies să mă întreţin cu ei, că şi-au făcut repede pozele şi au demarat în trombă. Aşa, parcă pe furiş, să nu-i prină cineva. Că vroiam să-i iau de mânuţă să-i duc să le arăt că ăla de i-am pus ieri poza e tot acolo. Probabil că n-aveau în ordinul de serviciu de azi şi strada asta. Tot ce am reuşit a fost să îi imortalizez în acţiune, din păcate eram cam departe, aşa că n-a ieşit poza prea bine.

Unde pot să-mi parchez şi eu maşina?

Zilele trecute stăteam liniştit cu Cosinus la o cafea, când liniştea ne-o fost curmată brusc de un telefon care mă anunţa că la mine pe stradă Poliţia Comunitară împarte amenzi în stânga şi în dreapta pentru maşinile parcate cu 2 roţi pe trotoar. Am lăsat şi cafea şi tot şi am fugit repede să văd dacă m-am procopsit şi eu cu ceva de plată. De data asta am reuşit să scap, să mut maşina înainte să ajungă la mine. Dar am profitat de ocazie şi am aflat următoarele:

Cândva, în anul de graţie 2004, onor consiliul local de la acea vreme o decretat că, în muncipiu' Sibiu (na că m-am desconspirat, amu ştiţi toţi de unde mi-s aşa rău de muscă) nu mai i voie să parchezi pe trotoar. Nu zice clar dacă pe trotoar de tot sau numa' cu 2 roţi. Făr' să se găndească (asta cu gânditu' i treabă grea) că în oraşu ăsta majoritatea străzilor îs aşa de înguste că nu mere să parchezi cum zîc ei, numa' gios de pe trotoar.
Că dacă io şi toţi vecinii mei parcăm fiecare în faţa casei lui, fără să ne cocoţăm o ţâră pe trotoar, nu mai trec decât poate ceva motociclete şi biţoacle pe acolo.
Aşa că, după 5 ani ce face Serviciul Public de Administrare a Domeniului Public şi Privat din subordinea Primăriei Sibiu? În loc să monteze ceva semne de circulaţie care să interzică parcarea pe una din laturile străzii, sau, şi mai bine pentru noi, cei din zonă, să monteze nişte semne care să permită parcarea cu 2 roţi pe trotuar, trimite Poliţia Comunitară să ne deie amenzi că n-am blocat strada, cum ar fi reieşit că tre' să facem conform legii. Iaca îmi fac şi un pustiu de bine să le arăt despre ce semne am făcut vorbire.
Că în stilu' ăsta, noi, locuind aci, pe străzile astea înguste, o să lom la amenzi de o să ne iasă pe ochi, că tre să parcăm şi noi cumva. Că şi io şi vecinii mei ne cosiderăm oameni simţiţi, şi lăsăm loc şi la pieton pe trotoar, şi la maşini pe drum. Şi cum toată zîua stăm acolo, numa tre să vină Poliţia o dată pe zi şi ne-am ars. Şi asta în timp ce alte zeci de maşini, aflate mai mult sau mai puţin în trecere, petrec ore bune parcate care-cum, ca de exemplu bernebecu ăsta de-l pun io acum mai jos. Parcat pe aceeaşi stradă pe care mai ieri se dădeau amenzi. Şi la ăştia nu le face nimeni nimic. Ce dacă nu mai e loc pentru bietu' pieton? Dă-l dracu de pieton, să umble pe drum!Alooo, Primăria! Unde pot să-mi parchez şi eu maşina?

Poveste cu o nuieluşă

A fost odată ca niciodată bla bla bla...

A fost odată un cartier frumos, în inima burgului, un cartier de blocuri, cu străzi şi alei asflatate, cu verdeaţă şi pomi, un cartier unde oamenii erau veseli şi fericiţi. A fost...

Dar într-o zi, un balaur mare şi fioros a venit şi a muşcat cu sete din ceea ce fusese, odată, o centrală termică. Şi în două zile a pus-o. Jos. Centrala. În urma lui a rămas un loc gol şi mare şi urât, plin de moloz, şi mai nou de gunoaie pe care colocatarii cartierului înţeleg să le deverseze acolo, dacă tot s-a făcut loc.

Ca să fie tabloul complet, în preajma Crăciunului nu de mult trecut au venit şi nişte spiriduşi de la Fabrica de Apă şi Căcat, călare pe doi bălăuraşi mai mici, şi au făcut praf şi ce mai rămăsese din asfaltul făcut zdrenţe de balaurul cel mare şi fioros. Cică au schimbat conductele de canalizare. Bravo lor. Doar că au plecat şi au lăsat străzile şi aleile pline de denivelări, zoaie şi noroi. Şi au mai lăsat vorbă că vor veni să termine când dă colţu' ierbii. Yeah, right!

Şi au mai lăsat ceva. Suprize. Ca cea descoperită de unul din vecini într-o bună zi de dimineaţă. Când, vrând să-şi scoată maşina proprie şi personală din parcare, a constatat că nu mai are aderenţă. De ce? Păi să vă explic.

O pârdalnică de groapă ce stătuse ascunsă bine sub o plăpumioară de pământ aşezată cu grijă părintească de spiriduşi, se găsi şi ea să caute lumina zilei. De ce tocmai în momentul ăla, numai bunul Dumnezeu poate şti. Aşa că neastâmpărata groapă se întâlni în drumul ei spre lumină cu roata ce încerca să-şi definească mişcarea de rotaţie. A fost dragoste la prima vedere, ce mai! Fără drept de apel, şi-au unit destinele, acolo, pe loc, într-o dimineaţă ploioasă de Ianuarie.

Posesorul roţii, părinte responsabil, nu fu însă de acord cu relaţia lor spontană. Vorba aia, erau din reţele diferite. Drept pentru care puse mâna pe telefon şi sună la Sfat, să facă lăcrămaţie, să vie careva din vornici să ia la cunoştinţă. După vreo oră şi ceva, timp destul pentru două interviuri la posturi locale de televiziune, apăru şi Moş Niculae de la Sfat. Mare la Sfat, mic la stat, cu Audi a seis.

Moş Niculae ăsta facu minuni! Desfăcu, prin puterea lui de vornic, relaţia nepotrivită, cocoţat pe curu' maşinii părintelui de roată, şi cu ajutorul unor cetăţeni de bine, indepărtă maşina de zona inundată de sentimente, după care făcu ce face orice Moş Niculae cu năzdrăvanii. Îi dărui gropii cele pârdalnice o nuieluşă. Dupe cum se vede în zugrăvitura de mai jos. Ca să-şi bage minţile in cap şi să nu mai seducă şi alte roţi. Că până la primăvară, cînd or veni spiriduşii ceia s-o ducă acasă, mai e. După care, Moş Niculae plecă în cele zări.

Până acum, din câte mi-am dat io seama, groapa şade cuminte la locu' ei, cu nuieluşă cu tot. Cât timp o mai trece pân' să-i vină iar chef de iubire trecătoare, om vedea!

Influenta crizei mondiale asupra traficului de internet

Am constatat ca din ce in ce mai putin lume din lista mea de messenger vrea sa stea de vorba cu mine. Nu pun asta pe seama faptului ca am devenit mai ingamfat si mai ursuz, ci mai degraba banuiesc ca toti incep sa se uite ingrijorati in jur, se gandesc cu groaza ce ar insemna sa ramana neamploaiati si tin cu dintii de joburile lor, demonstrand ca sunt dedicati muncii lor si ca nu au altceva in cap.

Gandindu-ma la asta am realizat ca pana si mailurile Fwd: Fwd: Fwd:... , da, alea cu bancuri, powerpointuri si scrisori in lant au inceput sa se imputineze. Daca pana acum cateva saptamani primeam cel putin 20 - 30 pe zi, azi am primit abia vreo 2-3.

Gata, ajunge, ma'c la munca!

Software vs. Hardware

Intotdeauna am preferat sa lucrez in domeniul Software. Mi s-a parut mai simplu decat partea de Hardware. Si nu ma refer aici strict la domeniul IT.

Cand ai un produs de elita software, precum Google de exemplu, daca dai cu batul in balta, cum s-a intamplat ieri, cand milioane de utilizatori s-au panicat vazand ca orice site era marcat ca fiind potential periculos, in cateva minute pui totul la loc, si toate lumea e multumita. Nu tu amenintari cu justitia, nu tu scaderi ale cotatiei la bursa, nimic. Iti ceri scuze, explici ce s-a intamplat, si gata. Fara urmari, fara victime.

Cand insa ai un produs de elita hardware, precum Q7 de la Audi, si dai cu batul in balta... nu mai e atat de simplu. Daca e jale, iti calci pe suflet si faci o rechemare, chit ca costa, actionarii urla, vanzarile scad, actiunile tremura. Daca nu e jale, adica cazurile nu sunt multe, poti incerca metode mai neortodoxe, precum ignorarea, hartuirea, si altele. Dar riscurile sunt mari, ca dupa ce o instanta isi spune cuvantul si media te-a umplut de maro... nu mai merge cu scuzele si toata lumea multumita.

Una e ca un produs software sa dea rateuri, caz in care cu un pic de munca se poate repara totul, iar alta ca sa te plimbi linistit cu masina, visand eventual la buculitele sexy ale amantei si sa te trezesti, fara avertizare, in decor.

Ceea ce imi aduce aminte de o intrebare de autoanaliza pusa la o filizofeala de pahar (atunci cand te pricepi la toate): Trebuie sa umbli pe sarma. Cum preferi, ca sa fii sigur ca ajungi dincolo: sa fie plasa sub sarma sau nu?

Asta ar fi buna de leapsa, nu? :) Raspunsul meu se afla in primul paragraf.

S-o trezit un mitica!

Motto:
O fetita se duce la un magazin de animale si intreaba:
- Va log, aveti iepulasi dlagalasi?
Inima vanzatorului se topeste brusc. Se aseaza pe vine langa fetita, si o intreaba:
- Vlei un iepulas dlagalas alb, sau unul dlagalas moale si neglu si pufos? Sau poate pe cel dlagalas si maloniu de acolo?.
Fetita se inroseste, se leagana putin pe calcaie, isi pune manutele pe genunchi, se apleaca in fata si raspunde in soapta...
- Cled ca pe pitonul meu il doale in cul de cale...

Din pura intamplare, acu' cateva zile il aud pe Buzdugan, la Radio Zu, cu una din farsele lui. Nici macar una reusita. L-a sunat pe un crescator de caini din Oradea si i-a cerut sa-i vanda niste pui grasi si frumosi ca sa-si poata hrani sarpele pe care-l creste pentru export. Crescatorul n-a avut nimic impotriva, chiar i-a facut si un discount. Si Buzdugan a insistat pe subiect, ca sa arate cat de lipsit de inima e acel crescator, si ca, desi stie ca cateii ii vor fi dati drept hrana, pur si simplu nu-i pasa.

Odios crescator, nu?

In acest context aceasta circulara a Asociatiei Chinologice Romane, care poate fi gasita si pe site, pare o pedeapsa prea mica, nu?

ASOCIAŢIA CHINOLOGICĂ ROMÂNĂ

Ieşire Nr.147/ 29.01.2009

Stimaţi membri,

Prin prezenta vă transmitem un link de la o emisiune radio, http://radiozu.ro/farsa-catei.html din data de 28.01.2009.

Din informarea domnului Preşedinte A.Ch.Cluj, domnul Alafi Ferenc, este vorba despre canisa domnului KOVACS CSABA, din localitatea Oradea.

Asociaţia Chinologică Română va solicita organelor în drept, precum şi Asociaţiei Chinologice Bihor, să ia toate măsurile ce se impun.

Totodată se dispune C.O.R., închiderea cărţii de origine pentru această persoană.

Cristian Ştefănescu,

PREŞEDINTE

Da, mitica Cristian Stefanescu s-a autosesizat, si l-a pedepsit pe nenorocitul ala. Si cand spun nenorocit n-o spun in sens figurat, si la propriu. Ca asta a facut mitica. L-a nenorocit pe acel crescator. Pentru cine nu stie, inchizandu-i cartea de origine inseamna ca i-a inchis canisa. Crescatorul nu mai poate sa scoate pedigree pentru caini, deci cu generatia actuala liniile raselor crescute de el se incheie. Gata!

Nu stiu cine e acel domn Csaba Kovacs din Oradea, nici macar nu stiu ce nume poarta canisa lui. Poate o fi intr-adevar un monstru, poate nu. Dar cum nu stiu eu, nu stie nici mitica. Care mitica nici macar nu s-a obosit sa asculte farsa lui Buzdugan de la un capat pana la celalalt. Probabil doar i s-a spus de catre vreun lingau ca uite, dom'le, ce se intampla, si a actionat in spiritul iubirii fata de animale.

Daca mitica ar fi ascultat ceea ce s-a difuzat in eter sau ceea ce e publicat pe site-ul Radio Zu ar fi aflat ca persoana cu care a discutat Buzdugan nu a fost crescatorul, ci un nepot de al lui. Care nepot era foarte clar un prost vorbitor de limba romana, era clar ca nu intelege anumite fraze si raspundea in dorul lelii, si era clar ca nu era autorizat sa vorbeasca in numele proprietarului. Sunt de acord ca necunoasterea limbii oficiale de catre minoritati nu e o scuza, dar si mitica ar trebui sa fie de acord ca s-a purtat ca Ceausescu. Adica a nenorocit un om fiindca asa i-au spus lingaii.

Bravo, mitica!

Eu o sa ma declar multumit de tara asta cand o sa se ia la puricat lista cu toate asociatiile si organizatiile mai putin vizibile, dar cu drepturi de veto pentru membrii lor. Probabil sunt multe, zeci sau sute, mie-mi vin acum in minte numai Asociatia Chinologica Romana, Automobil Clubul Roman, Uniunea Sindicatelor, Asociatia Vanatorilor si Pescarilor Amatori, Camera de Comert si Industrie. Toate aflate sub patronajele unor conventii internationale, facute sa supravegheze aplicarea normelor organismelor-mama. Adica un pat caldut, in care esti tartor si dictator, si unde nu te intreaba nimeni, niciodata, de sanatate. Dar toate sunt acolo, sunt impuse, sunt obligatorii.

Si necontrolate.

Facelift

Eu sunt, conform carnetului de conducere, ochelarist. Asa zice acolo: "poarta ochelari de corectie". Norocul meu e ca amenzile vin acasa, si in trafic nu m-a mai oprit nici un politist de multa vreme, iar cand m-a oprit... motivele au fost mult mai grave decat sa observe ca ceea ce scrie pe carnet nu corespunde cu ce se vedea pe nasul meu. De fapt, cu ce nu se vedea, ca n-aveam ochelarii aia!

Dar cu ceva vreme in urma m-am hotarat sa remediez problema, motivul principal fiind ca o sa vina primavara si va trebui sa observ 'gicile cat mai din timp, fara sa fiu nevoit sa tot apelez la nevasta ca sa mi le arate.

Asa ca m-am pregatit sufleteste si mi-am luat descoperirea de card la plimbare. Culmea a fost ca preturile nu au fost foarte departe de ceea ce ma asteptam. Chiar si reteta a fost cea pe care o banuiam. Cu aceasta multumire in suflet mi-am ales niste rame ca design decente iar ca pret... nu zic decat ca-s Seiko din titan.

Drept sa zic, am fost surprins cat de bine imi stateau. Ceea ce parca nu era in regula. Asa ca alaltaieri, cand m-am dus sa ridic ochelarii, am mai verificat o data. Intr-adevar, imi statea super. Drept urmare mi-am zis ca ar fi bine sa amplific efectul. Cum n-aveam cum sa slabesc instant cu 20% am ales o solutie mai rapida, adica am intrat intr-o frizerie, si am dat jos parul pana la 15 milimetri. Trebuie sa recunosc ca aveam inima stransa cand i-am zis frizerului "scurt, domnu', mai scurt!". Dar efectul a fost Wow!

Mi-am pus ochelarii, m-am uitat in oglinda, si am ajuns la concluzia ca daca as fi fost si barbierit as fi fost irezistibil. Am simtit cum cresc cinci centimetri. Iesind din frizerie soarta mi-a dus in cale controlul de calitate in persoanele a trei cunostinte de sex F, care mi-au confirmat efectul Wow!, asa ca m-am declarat multumit. Si am mai crescut cu cinci centimetri.

Asa ca pot sa anunt oficial ca sunt cu zece centimetri mai inalt, cu cinci procente mai slab, cu increderea in sine la suta la suta, si tupeul si obraznicia date la maxim.

Ce efecte secundare vor aparea?... Urmeaza sa vedem...

Betigasul in urechi

Ceea ce se vede mai jos pare un banal instrument, o simpla scula des intalnita prin casele celor cu doua maini stangi, precum sunt eu.

Dar de fapt este o alta dovada ca cei care proiecteaza nu isi incearca niciodata produsele. Probabil din motive de costuri nu exista prototipuri pe baza carora proiectantii sa evolueze stadiul alfa, beta, release candidate si final release ale produselor lor.

Cum mama ciorilor a reusit sa se scarpine ala in urechi atat de tare cu betigasele de la orez incat si-a zgandarit cerebelu' si a scos asa ceva nu pot sa-mi inchipui.

La prima vedere nu pare nimic in neinregula, nu? Nici mie nu mi s-a parut cand l-am vazut in raft. Numai cand l-am scos din tipla mi-am dat seama ca 'e in neinregula'.

Sa pui ditamai cablul de un chil la un ciocan de lipit de o suta de grame e sadism curat. Mult prea greu, mult prea gros, si mult prea rigid. Cand cumperi un ciocan de lipit de 30W (care consuma 0,15A si ar ajunge si un cablu de telefon, idiotilor!) se presupune ca ai de lipit chestii finute, delicate, si ajunge ca trebuie sa te lupti cu tremuratul mainii (da, sevrajul :P), nu iti mai trebuie un factor perturbator, nenorocitul de cablu care baga contre si trage de ciocan in orice parte numai in cei cinci milimetri, unde ai tu treaba, nu. Plus de asta n-ai cum sa-l pui deoparte, rezemat de ceva, fiindca din nou e tras, topind in cale tot ce prinde.

Asa ca rezultatul unei munci simple, lipirea a doua mufe de un cablu, care ar fi trebuit sa dureze zece minute, a fost dezastruos: treizeci de minute de chin, patru mufe distruse, repertoriul de blesteme epuizat, trei cicatrici prin arsuri si doua semne eterne, pe dulap si pe telefonul mobil.

Sa va dea Doamne-Doamne sanatate, bah!

Incearcane ridicaTE!

Măcar de-aţi şti să vorbiţi şi să scrieţi CORECT româneşte, dacă tot v-aţi ales ca scop în viaţă să faceţi SPAM. Analfabeţilor! Măcar dacă tot primesc SPAM, şi mai trece câte un mesaj de filtrele astea, atâta bucurie să am şi io, că e scris corect! Măcar atâta respect pentru ăia de-i spammaţi, manelişti nenorociţi!
Ce-mi veni? Păi ui ce tot primesc pe mail de 2 zile incoace:

Subject: Incearcane
Mesaj: Incearca acum noua Varianta CEa mai simpla si cea mai utila ! uita de cautarile pe net , de statul la rand sa raspunda operatorul de costurile ridicaTE INCEARCA ACUM!

Vrei sa uiti de problemele pe care le ai cu calculatorul!?
http://www.saitdecacat.us/

Copyright Help Team

Păi ia încercaţi şi voi, agramaţilor, ceva de AICI.

Irish Philosophy

Azi, punându-mă la curent cu ultimele posturi din blogul unui grec trăitor în România, am dat peste o chestie care mi s-a părut haioasă, dar totodată profundă, şi am zis că merită s-o "împrumut". Drept pentru care am tradus-o cum m-am priceput de bine, şi v-o dau spre lecturare, întru începutul unei noi rubrici pe acest blog, rubrică ce se va intitula aşa: "Înţelepciune, drepţi, să ascultăm..."

În viaţă sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă eşti sănătos sau bolnav. Dacă eşti sănătos, n-ai de ce să-ţi faci griji. Dar dacă eşti bolnav, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă te faci bine sau dacă mori. Dacă te faci bine n-ai de ce să-ţi faci griji. Dacă mori, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji: dacă mergi în Rai sau în Iad. Dacă mergi în Rai, n-ai de ce să-ţi faci griji. Dacă mergi în Iad... o să fii aşa de ocupat în a da mâna cu toţi prietenii tăi, că n-o să ai vreme să-ţi faci griji!

(din înţelepciunea irlandeză)