Robocop

De foarte multa vreme spun (oricui sta ma asculte) filozofia mea de carciuma: "Aia" din vest nu s-au nascut civilizati. N-au nici o gena in plus care sa le induca educatia civica. Cromozomic sunt la fel ca noi. Atata numai ca la ei legile intr-adevar de aplica. Bune, rele, cum or fi, se aplica, si nu prea sunt exceptii.

Ca-l cheama Hans sau Pierre sau Liam, el invata de mic ca daca incalca legea nu e bine. Si e convins ca nu e bine scotand bani din buzunar. A aruncat o hartie pe jos, plateste. Asculta manele noaptea, plateste. Isi bate covorul in fata casei, plateste. Si asa, incet - incet, invata ca nu e bine. Adica, nah, poate o fi bine, dar e scump. Din ce in ce mai scump. Atat de scump incat la un moment dat nu mai e vorba de bani.

Tot din folozofia mea de pahar: chiar si in tara asta, daca s-ar aplica legile, asa cum sunt, tot ar fi ceva. Sa se aplice fara discriminare, si fara mila. Daaaar... nu se poate.

Ca asa e la noi.

Zilele acestea, umbland prin oras, am observat ceva ciudat in zona la unul din pilonii de acces restrictionat.

Pete mari de ulei pe si in jurul pilonului. Da, un smecheras a considerat ca el e mai tare si a incercat sa forteze trecerea, socotind ca are timp sa treaca in urma celui din fata lui. Fara sa-l duca mintea ca pilonul nu e temporizat, ci comandat de o bariera in infrarosu. Asta e, a fost nesimtit, a facut buba. Mai ales ca la majoritatea masinilor de generatie noua scutul si baie nu mai sunt de metal, ci din plastic. Asa ca si-a imprastiat tot uleiul prin zona.

Ceva mai incolo, in celalalt capat...


Da, altul care a invatat pe propriul buzunar ca nu e bine sa te pui cu electronica.

Si atunci am realizat ca romanilor le trebuie politisti electronici. Justitie cibernetica. Sa se elimine factorul uman. Sa se poata aplica legea fara ca cei pusi sa o faca sa aiba chiloti maro sau sa sufere de sciatica de atatea temenele.

Nici celor din tarile vestice nu le-a fost usor. Dar au avut solutii. Luati orice sofer neamt si intrebati-l ce e Flensburg. Neamtul fara carnet va spune ca e un oras la granita cu Danemarca. Soferii insa se vor cutremura, si vor spune ca e locul unde li se hotaraste soarta. Fiecare abatere de la regulile de circulatie ajunge in acel oras. Unde un judecator sta la un birou, citeste rapoarte, se uita la poze, si hotaraste cine primeste 30 de euro amenda sau cine isi pierde definitiv dreptul de a se urca la volan. Fara sa-i pese ce nume e scris pe acele hartii, si, mai ales, fara sa stie cine e. Solutia e inca in picioare, functioneaza, si nici nu au nici un motiv de a o inlocui.

Drept e ca Romania nu are, si nu va avea niciodata sistem legislativ performant. Nu va avea politisti care sa sparga impasibili bai de ulei, nu va avea procurori cu bilute de lemn ca sa-l ia pe smecheras si sa-l bage la zdup, si nu va avea judecatori vii care sa-l ia pe politician si sa-l acuze de interese impotriva statului.

Niciodata!

De-aş fi Căpitanu' Burci

Ui aşa i-aş înşira io pe ăştia din guvernu lu Bok, şi ui aşa le-aş tot face. 'la mea...
(Atenţie! Limbaj licenţios!)

Cum a scazut TVA-ul si impozitul

Ma'c ieri sa ma tund. Ma ia nenea, ma face mumos (ma rog, mai mumos decat m-o facut muma). Din datile trecute dialogul ulterior lucrarii imi era cunoscut: - Cat ma costa? - 8 lei. Las 10, si plec. Dar de data aceasta, sub influenta noului TVA24, initiez dialogul cu o anumita teama.

- Cat ma costa?
- 7 lei, va rog.

Ma uit chioras, las 10, si plec.

Si uite asa a incasat statul mai mult din TVA si cota unica de impozit care nu va mai ramane mult la 16%.

Pizdă de bicicletă

Avertisment pentru ăia obsedaţi de cuvântul din titlu sau de ceea ce reprezintă el: HO BĂ! Nu mai daţ buzna aci! Nu am nici poze cu ce vă interesează pe voi şi nici vreo poveste deocheată! Mereţ în treaba voastră, că aci se dezbat lucruri serioase!

Deci... e vorba de o banală pistă pentru biciclete, dar la ce nervi mi-am făcut asară, nu m-am putut abţine de la aşa un titlu! Mai precis, despre pista pentru biciclete pe care ne-o pus-o la dispoziţie onor primăria de fo câţiva ani. Şi pe care, printre altele, la început parcau mişeii, dupaia un biciclist turist străin erea să-şi rupă gâtu'. E, io până ieri n-am avut nevoie s-o folosesc, că abia de ieri m-am hotarât să bag cât mai des cu putinţă câte o tură de dat burta jos. Da' ieri mai pe seara m-am pornit la pedalat. Şi am zîs, ca orice om cu scaun la cap, că pista de biciclete o fi cel mai indicat loc să te dai cu bicicleta. Eh, se pare că m-am înşelat. Fiindcă, odată ajuns în capătul străzii Şcoala de Înot (sibienii ştiu unde vine asta, şi unde începe faimoasa pistă), am constatat cu stupoare că N-AM PE UNDE PEDALA! Pista de biciclete era efectiv înţesată de pietoni plimbăreţi, cărucioare pentru copii, tineri şi copii pe role şi alte alea. Asta în timp ce trotuarul de alături era PUSTIU! Imi pare rău ca n-am avut la îndemână un aparat foto, era de-a dreptul interesant să vezi cum şerpuia marea aceea de oameni fix cât era vopseaua roşie a pistei de biciclete! Evident că m-am încăpăţânat să merg pe pista ce ÎMI ERA DEDICATĂ, drept pentru care mi-am umplut frigiderul de carne proaspătă de la nenumăraţi plimbăreţi pedeştri deranjaţi de faptul că eu mergeam pe bicicletă PE PISTA PENTRU BICICLETE! Nici unul măcar n-a catadicsit să treacă pe trotuarul de lîngă! Guri bogate însă aveau mai toţi, şi care n-aveau mă fulgerau cu nişte priviri de nici nu ştiu cum am reuşit să nu cad de pe ţoaclă! Am ajuns cu greu la capătul pistei, undeva spre str. Bahluiului iar drumul înapoi l-am făcut pe altă rută ca să nu mai deranjez.
Aşa că, onor concetăţeni sibieni care vă plimbaţi picioarele pe zona aia roşie cu dungă albă întreruptă pe mijloc, şi semnalizată ca atare, vă rog luaţi aminte la faptul că acea zonă este PENTRU BICICLIŞTI, şi, atâta vreme cât lângă ea aveţi un trotuar, aţi face bine să apelaţi la bruma de civilizaţie pe care vreau să cred că o aveţi şi să folosiţi acel trotuar în loc să aruncaţi vorbe grele unor concetăţeni de-ai voştri pe două roţi care atâta au şi ei în oraşul ăsta: câţiva kilometri de pistă pe care ar trebui să se simtă în siguranţă!

De ce dracu ne înecăm singuri?

De proşti... ar trebui să fie răspunsul. Probabil însă că nu e tocmai cel mai exact. De incompetenţi mai degrabă. Sau poate nu mă pricep eu.

Iată însă de ce am ajuns să-mi pun această întrebare. In acest weekend am petrecut câteva zile alături de un grup de prieteni dragi, la o pensiune în Cazanele Dunării, la câţiva km de Orşova. Am ajuns acolo joi, şi am fost foarte suprins de faptul că nivelul Dunării era foarte scăzut. Cei din zonă ne-au spus că era vorba de o scădere de mai bine de 5 metri a nivelului sub nivelul normal, nu faţă de cota de inundaţii. Se pare că acest lucru se datora ameninţării unei posibile viituri ce se anunţa pentru weekend-ul trecut, viitură ce măturase Ungaria şi se zicea că se apropie de noi. Drept pentru care s-a dat drumul apei din lacul de acumulare la barajul Portile de Fier. Până duminică dimineaţă nivelul apei a scăzut constant, după cum se poate vedea şi din fotografiile făcute cu această ocazie. Nu mai zic de traficul fluvial, serios perturbat de scăderea apei.Ajuns aseară acasă, văd la ştiri că în judeţul Olt, Dunărea a inundat zone importante de teren, că oareşce localităţi sunt în pericol de a fi măturate de ape. Şi încep, evident, a-mi pune fireasca întrebare: care Dunăre? Care ape vijelioase ne inundă? Că dacă n-aş fi fost acolo, în amonte de baraj, să văd cu ochii mei că NU E APĂ, aş fi zis iar "săracii oameni, i-a luat apa". Dar aşa nu pot decât să mă gândesc că, undeva, nişte cetăţeni iresponsabili aflaţi la servici poartă răspunderea pentru aceste dezastre care distrug avutul şi vieţile altor cetăţeni a căror singură vină e că vieţuiesc în aval de baraj.
Mă gândesc, dar nu pricep, de ce e nevoie să ne inundăm singuri, aşa, preventiv, că poate vine apa mare. De ce nu se poate face această reglare de debit mai cu cap, mai cu uşurelul, mai cu simţ de răspundere ca să zic aşa? În Orşova bărcile si şalupele au rămas pe uscat, în Olt găinile şi purceii înoată şi recoltele sunt compromise. Colac peste pupăză avem acum şi sinistraţi care trebuie să primească ajutoare de stat. Cheltuieli care chiar lipseau bugetului de stat. Dar poate că vor mări TVA sau vor mai tăia 1-2% din pensii ca să poată repara ce a luat apa.
Dacă cineva mă poate lămuri şi pe mine de ce au trebuit inundate acele terenuri şi distrusă munca acelor oameni în condiţiile în care "poate vine viitura, poate nu", i-aş rămâne dator pentru nişte explicaţii pertinente.

In prima fotografie se observă albia Dunării, secată pe o distanţă destul de mare. A doua fotografie e făcută chiar din albia Dunării, de lângă apă, aici erau mai bine de 300m până la mal. În a treia imagine se observă nivelul normal al cursului Dunării în Cazane. Luaţi ca reper stâlpul de balizaj şi veţi putea estima diferenţa de nivel.

Strazi pustii

Marti, 6 mai 2010, a treia zi de Pasti. In mod normal zi normala de munca. In drum spre servici constat ca strazile sunt aproape goale, parcarile pustii. Mai sa crezi ca e duminica dimineata. Ajung la birou si aflu ca majoritatea firmelor, inclusiv "aia de la stat" au liber si marti. Eh, asta e, nu-i bai.

Luni, 31 mai 2010. Prima (singura?) zi de greva a bugetarilor. In drum spre servici constat ca strazile sunt aproape goale, parcarile pustii. Mai sa crezi ca e duminica dimineata.

'Tu-i mama ei de treaba! Chiar atatia lucreaza "la stat" de se vede cu ochiul liber pe strada?!? Asa multi sunt?!?!?!?

AC/DC mişcat şi tremurat

V-am promis şi ceva material video, iacă-tă-l că vine. Un pic tremurat, bine hurducat şi mişcat... ăsta e, e mai mult decât nimic.

La ultimul clip s-o terminat şi bateria la sculă, când dădea Rosie mai abitir din chicior în ritm cu toba mare!

Enjoy, până nu mi le şterg ăştia de la iutub!

Şi a fost şi AC/DC în Bucureşti - România....

... iar eu abia acum încep să-mi revin... Probabil mult s-a scris deja despre acest mega-concert, şi mult se va mai scrie, dar nu pot să nu zic şi eu câteva vorbe, atatea câte voi găsi potrivite pentru a descrie ce am trăit acolo. Aşadar...

Bestial.

Fabulos.

Demenţial.

Unic.

Sen-za-ţio-nal!

Mai vreau!

Şi fiindcă mi s-au cam terminat cuvintele, las câteva imagini să vorbească, chiar dacă nu pot exprima nici pe departe trăirile şi atmosfera de acolo.

Întotdeauna am suferit fiindcă nu am putut asculta AC/DC suficient de tare. Acum, la 40 de ani, mi-am împlinit visul! A fost TARE! Nimic nu va mai fi ca înainte de-acum...

Şi fiindcă trebuie să fiu şi puţin răudemusca, nu pot să nu găsesc ceva de comentat. Nu pricep o chestie: de ce cu bilet Normal Circle pe asfalt aveai dreptul la bere "normală" şi cu acelaşi bilet pe peluza parlamentului aveai dreptul doar la bere "fără alcool". Care or fi fost raţiunile acestei discriminări, pe mine unul, mă depăşeşte. Drept pentru care am băut şi m-am pişat, am băut şi m-am pişat, fără alte senzaţii legate de bere. Gâţii mă-si da' mare era coada la budă!

O să încerc să iutubez şi ceva video, funcţie de cum iese vă dau sau nu. Am zîs!

Dreptul la grevă (2)

Accidental am dat peste acest material. Interesant, nu?
Acum, că li se pregăteşte bugetarilor o reducere a veniturilor, au început să realizeze că jucăriile pe care s-au învăţat să le primească "de la serviciu" cam costă bani. Tot interesant e că, până acum n-am auzit pe niciunul să se plângă de asta. N-au fost deranjaţi că au telefoane noi în fiecare an, că au scaune de 300 de lei, calculatoare de 5000 şi că nici una din jucăriile astea costă cât nu costă nicăieri pe piaţa liberă. Acum, că-i arde la buzunare... hopaaaa!
Păi uite ce le propun eu acum: dacă tot e să faceţi uz de dreptul la grevă (pe care n-ar trebui să-l aveţi), atunci ce ar fi dacă în loc de pancartele cu "Muritori de foame" pe care le tot agitaţi pe la manifestaţii aţi ieşi cu unele pe care să scrie "Nu mai vrem mobile noi!", "Am un scaun mult prea scump!" (şi aici nu se face referire la conţinutul scaunului zilnic), "Maşina mea de serviciu merge încă 10 ani!" şi altele asemănătoare. De asemenea, un alt set ar trebui să conţină lozinci de genul "Daţi drumul finanţărilor de la UE!", "Nu mai vrem să luăm bani degeaba!", "Afară cu nepoţii şi clienţii politici!". Ce ziceţi, stimaţi concetăţeni bugetari? Vă ţine? Că noi încă vă ţinem!
Eu unul şed de 15 ani pe acelaşi scaun, la acelaşi birou, aer condiţionat nu am, iar telefonul mobil l-am schimbat de doar 3 ori în ultimii 15 ani. Şi nu că n-aş fi putut s-o fac mai des. Nu. Doar că am considerat că nu e nevoie. Astfel că am plătit MAI MULT IMPOZIT, din care vi s-au plătit VOUĂ salariile tot mai mari, şi din care vi s-au cumpărat VOUĂ în fiecare an alte scaune, alte telefoane, alte maşini.
Deci, cum stăm? Batem palma? Oare ne puteţi susţine şi voi pe NOI, măcar odată? Măcar atât cât să ştim că nu aveţi dreptul la grevă degeaba!

Re: Ai ajuns in Romania, Hans?

Dragii mei prieteni din Erlangen-Höchstadt,

imi pare rau ca v-am ingrijorat, dar drumul a durat mai mult decat mi-am calculat. De aceea nu v-am scris inca.

Da, am ajuns cu bine... as putea spune.

Prea multe nu as avea sa va spun despre aceasta tara, am auzit cu totii din ziare si tv destule, iar povestile nu sunt exagerate deloc.

Am intrat in Romania dimineata, asa cum am fost sfatuit, ca sa pot vedea cat mai multe. Si am vazut, chiar inca dinainte sa ajung la destinatie.

Am vazut chiar si Duster-ul, cel despre care se faceau glume, atata numai ca parca nu prea seamana cu ce am vazut prin reclame.


Uneori am avut impresia ca am trecut intr-o alta lume. Unde naiba sa mai vezi, in ziua de azi, bariere de cale ferata actionate manual? Prietenul meu mi-a spus ca acel domn, amploaiat al cailor ferate, e platit ca de doua ori pe zi, ca nu trec acolo mai multe trenuri, sa lase si sa ridice bariera. Altceva nu mai prea are de facut.

Dar barierele acestea au si o parte buna. Pentru unii. Cum se opreste vreo masina, cum apar copii de tigani la cersit.


Ce, credeati ca-s toti plecati in Occident? Nuuu! Mai sunt destui si aici! Si sunt mult mai agresivi si mai... tigani decat ii stim de la noi! Nici nu poti scapa de unul, ca apare imediat altul. Si altul, si altul...


De drumurile lor ce sa va povestesc? Asa ceva trebuie trait, nu prea poate fi povestit! Unele sunt cat de cat acceptabile, dar majoritatea sunt de nedescris. E o adevarata solicitare sa conduci pe drumuri din placi de beton care sunt, absolut toate, decalate pe inaltime una de urmatoarea. Iar unde este asfalt poti numara iernile dupa petice.


Da, exact precum inelele de copac. Daca mi-ar trece prin cap sa-mi incep afaceri in Romania, deja am o idee pentru asta: sa le aduc bitum! Se pare ca acest material le este total necunoscut! Ar fi o evolutie fantastica pentru ei. Cred ca ar fi de nepretuit sa le vezi fetele cand i-as invata ca dupa ce se pune un petec de asfalt se pune bitum pe marginea lui, pentru ca apa sa nu poata patrunde acolo iarna si sa sparga asfaltul.


Cand ma gandesc ca un material atat de ieftin le-ar aduce economii atat de mari!

Tot legat de drumurile lor, responsabilii cu drumurile au si un simt al umorului foarte dezvoltat. Dupa ce drumurile iti toaca nervii, dai de cate un semn de circulatie care te face sa pufnesti in ras.


Da, la inceputul unei zone relativ bune ei pun o restrictie de viteza la 30. Proabil ca sa nu-ti iei avant prea mare, fiindca oricum peste cateva zeci de metri calvarul reincepe. Aceeasi restrictie se aplica si in alte parti.


Sunt localitati intregi unde viteza e restrictionata la 30 sau 40 km/h. Total ilogic, dar cum si-ar mai face politia planul altfel?

Trebuie sa recunosc ca drumul, mai ales in conditiile acestea, a fost foarte obositor. La un moment dat mi s-a facut din nou foame, si a trebuit sa ma opresc undeva ca sa mananc. L-am sunat din nou pe prietenul meu, si acesta m-a sfatuit sa ma opresc oriunde vad ca au oprit si multe camioane. Fiindca soferii de camion sunt umblati, comunica mult intre ei, si ei nu se opresc sa manance decat in locuri unde mancarea e foarte buna si ieftina. I-am ascultat sfatul, si am realizat ca a fost un sfat de aur. Trebuie sa recunosc ca acel loc mi-a intrecut asteptarile, mancarea a fost extrem de multa si de ieftina. Tot la sfatul prietenului meu am incercat ceva specific local, asa numita "ciorba de burta".


Ei zic ca e specifica lor, fara sa stie ca la noi, in Bavaria, se mananca multa. Numai ca la noi ii spune "Kuttelsuppe" (ah, acum stiti despre ce e vorba?), dar recunosc ca aici e mai buna. De fapt toata mancarea lor parca e mai gustoasa ca la noi. Si mai altfel. De exeplu pentru desert am vrut un Kremschnitt. Nu mica mi-a fost mirarea cand mi-a fost adus. Inca n-am vazut pana acum ca poate fi si dublu!


Despre bautura lor inca nu pot sa va spun nimic, fiind la volan n-am apucat sa vad cum stau romanii cu vinul si cu berea. Desi cred ca ar fi trebuit sa intru in specificul local. Fiindca odata cu mine a oprit in fata restaurantului si un vechi Renault Gordini, cele care s-au produs multa vreme aici, din care s-au dat jos doi domni. Acesti doi domni nu si-au facut nici o problema din a bea cate doua beri cat au stat la masa.


Desi, evident, unul din ei trebuia sa conduca la intoarcere, nu? Dar poate s-a ridicat limita de zero alcoolemie, si eu nu stiu.

Cam acestea sunt primele mele impresii. O sa va povestesc mai mult cand ma intorc.

Vreau acasa!

Cu drag,
Hans