Sărbători Fericite !

Crăciun fericit şi un An nou 2009 mai bun ca ăsta de o trecut!
Aşa vă urăm noi, cei doi ce vă mai povestesc pe aici una... alta...

Şi ca să vă mai descreţim frunţile, v-am pregătit ceva vesel:

Merry Xmas!

Clarificare

Sunt in urma cu stirile?

Azi o trebuit sa dau niste ture prin oras, pentru diferite chestii care nu sufereau amanare, precum inarmatul cu arme mecanice si chimice. Si uite asa am intrat in "ambuteiajul de sarbatori", adica ala provocat de toti cei care sunt la cumparaturi.

Si cum stateam io asa, in ambuteiaj, din lipsa de altele, incep sa cujet: Mnoah, da' de unde or iesit toti astia? La urma urmei e dimineata, lumea ar trebui sa fie la lucru. De unde asaltul asupra magazinelor? Ca-s muuuulti! Parca s-or intreit masinile! Parcari care de obicei erau goale, acum is pline ochi. Stradute necunoscute, pe unde de obicei poti sa dormi pe asfalt, ca nu te deranjeaza nici o masina, acum sunt blocate. Cozi imense la orice intersectie si orice trecere de pietoni. De unde ati rasarit, fratilor?

Is numa' doo posibilitati: fie numarul patronilor, care nu dau socoteala nimanui pentru timpul lor, e mai mare decat imi inchipuiam io, fie s-or declarat zilele astea ca fiind libere.

Asa o fi? Is ramas in urma cu stirile?

Gherila din pivnita

Am uitat ca in fiecare sfarsit de toamna imi napadesc soarecii pivnita. Pensionarii gospodari din vecini isi fac provizii din toamna, si inevitabil populeaza toate boxele. Soarecii, dupa ce papa ce au de papat la ei acasa, si dupa ce se inmultesc cat au sa se inmulteasca, incep sa colinde, si uite asa ajung si la mine. Si eu, cu toate ca-s nevinovat, trebuie sa pornesc razboiul de guerilla.

Ieri am avut drum prin beci ca sa vad cum e cu varza murata, daca-i pretabila la sarmalute. Si inainte sa apuc, am constatat efectele rozatoarelor. Deci a sosit timpul...

Din nefericire nu mai am cluxa "Terminator". A disparut pur si simplu. Missing in action. Era o cluxa pe care am insemnat grupuri de cinci, precum luptatorii de guerilla pe patul armei, numarul victimelor. Insa in toamna trecuta a disparut, in timp ce era in misiune, la panda. Pur si simplu a disparut. Intai am crezut ca victima s-a zbatut si a tras-o pe undeva, dar dupa mai bine de un an inca n-am gasit-o. Asa ca nu pot sa presupun decat ca zeul soriceilor a facut-o disparuta.

Din fericire mi-am luat alte trei, acelasi sistem. Le-am luat la pila pana am gasit punctul optim de declansare. Am pus in ele cascaval, Camembert si salam. Am imprastiat perinite roz cu aroma de capsuni, din alea de n-ai voie sa le atingi cu mana. Basca o caserola cu o chestie verde care cica numai tre' sa calce in ea si mor.

Da, genocid scrie pe fruntea mea. Sper...

Jocuri pentru copii

- Tati, tati, hai sa-ti arat ceva pe calculator!

Ma ridic alene, si ma duc dupa ea. Se aseaza la tastatura si incepe Firefox, Google, "jocuri pentru copii"...

- Sa-ti arat ce ti se intampla cand bei prea multa bere!

Devin deja interesat, nu prea vad ce legatura e intre jocurile pentru copii si berea prea multa.

Da scroll, si face click pe un link:


Mai departe va las pe voi sa descoperiti ce li se ofera copiilor nostri...

Si da, aceste site-uri trec de orice filtru al NetNanny, Cyberpatrol, nu au etichete ICRA / FOSI si in general nu restrictioneaza accesul copiilor.

La oferta

Iooooi, frateeee!

Ce A seiz cu clima bizonica? Ce Q7, ce X5? Astea-s minciuni!

Lume, lume, oferta de criza, chilipir de-a dreptul pentru smecherii de romania: iesi la club , la un agatat, la o liniuta cu o naveta spatiala! Esti cel mai tare, cel mai adevarat, si data fiind seria limitata, greu de egalat!

Hai neamule, care te inghesui? Numai 42 de milioane, transport inclus! Nea Jiji, nu schimbi si matale maibahul ala? Frun fotbalist amator nu e? Hai, bre, ca e ocazie unik! Nu poti fi adevarat daca n-ai asa ceva! Aspirator de pitzipoance garantat! Pe deasupra e partial customizata: aripioara de rechin - are, eleron - are, leduri si neoane - are, inscriptii smekere - are, haur - are, cristale - are. Mai trebe numa' iconitele si manelele, si e gata de smecherie!

Si daca-i aduna cineva pe toti cocalarii inauntru, promit ca vorbesc cu colegii de la NASA sa o livreze cu un upgrade de soft: sa eticheteze coordonatele lu' Marte cu 'banbu'!

Atentat la 'net

Va merge greu netul? Nu injurati prea tare, s-ar putea sa nu fie de la RDS, Romtelecom sau UPC. In acest moment "65% of internet traffic with India is offline, 59% with Singapore, 44% with Malaysia, 55% with Saudi Arabia, 52% with Egypt, 39% with Taiwan, and 51% with Pakistan", mai vin rapoarte din Yemen, Sudan si Emirate. Cauza sunt trei din cele patru cabluri transatlantice care nu mai functioneaza, sunt intrerupte undeva intre Sicilia si Tunisia. Mai precis 75% din traficul intre Europa, Asia si Statele Unite este offline. (Sursa)

Cica un atentat este exclus. Sunt siguri ca Bin-Laden nu si-a cumparat costum de scafandru si joagar?

Pledoarie pentru gumele de iarna

In asteptarea zapezii de pe sosele - da, cand autoritatile au sa fie surprinse si nepregatite - am ajuns sa ma gandesc la o alta situatie in care esti pur si simplu dependent de constienta, sau mai bine zis, inconstienta celorlalti. Cand viata si bunurile tale sunt, pur si simplu, pe mana altora.

Da, e vorba de anvelopele de iarna.

E foarte adevarat, pe forumurile auto subiectul e dezbatut si disecat pe toate partile. Bagatelizat de-a dreptul. Aproape desuet.

Pornind de la evenimentul din poza de mai jos (nu, nu am fost implicat, dar cunosc pe ocupantii Mercedesului) mi-am dat seama ca subiectul trebuie repus pe tapet, si ar trebui dusa de-a dreptul o campanie de constientizare.

Majoritatea soferilor nu baga in seama 'gumele'. Cel mult atunci cand fac pana, si si atunci numai fiindca e un adevarat efort sa pui roata de rezerva si dupa aceea sa o duci pe cealalta la reparat.

Dupa parerea mea, anvelopele sunt, dupa sistemul de franare, dar facand parte din el, cel mai important sistem de securitate la un vehicul. Anvelopele sunt legatura dintre tine si drumul pe care mergi.

Un bun sofer nu se recunoaste dupa cum conduce. Sa tina masina pe drum poate aproape oricine. Dar cand e vorba de situatii critice... atunci iasa maiestria la iveala.

Si poti sa fii tu meseriasul meseriasilor... daca n-ai cu ce... ai pus-o.

Si revin la caucioace. Alea de-s privite ca niste accesorii obligatorii si scumpe, tratate de obicei cu "las' ca mere si asa".

Cu varsta si cu sutele de mii de kilometri am ajuns sa fiu constient de ce inseamna responsabilitatea pe sosea. Cu asta a venit si importanta anvelopelor de iarna.

Am umblat, de-a lungul timpului, cu multe tipuri. Deja am preferinte, am experienta. Uneori parerile mele nu corespund cu ce zic testele sau colegi de forum. Iar alteori m-am crezut mai destept, si masina mi-a dovedit contrariul - din fericire am scapat cu bine.

Acum cativa ani, cand a fost vremea sa schimb, la vechea masina, niste anvelope, m-am hotarat sa iau doua de iarna, mai mult nu-mi permiteam atunci, dar mi-am spus ca totusi e un inceput. Le-am luat, si contrar la afisul de mai jos, de pe peretele vulcanizarii unde m-am dus, si contrar ce m-a sfatuit propietarul, le-am pus pe fata.

M-am considerat un pic mai logic decat cei de la Michelin. Aplicand ceea ce zicea afisul la roti de iarna / all season, eu am ajuns la concluzia ca-s tampiti. Cum sa le pun pe cele de iarna pe spate, si pe celelalte pe fata?!? Doar vreau sa am pe fata aderenta, frana, directie... Nu?

Nu.

In singura zi in care a nins puternic in iarna trecuta eu a trebuit sa fac un drum pe un traseu mai laturalnic, unde plugurile si nisipul ajung mai greu. Pe drumul de intoarcere din satul respectiv, intr-o curba usoara am pierdut controlul. Nu al volanului, ca ala era in mainile mele, dar masina... s-a dus exact unde a vrut ea. Este foarte adevarat ca daca as fi atacat acea curba cu 0,5 km/h probabil ca nu s-ar fi intamplat nimic. Eu aveam ceva mai mult. Nu stiu cat, probabil nu foarte mult, dar cu siguranta mult mai mult decat trebuia. Masina a atacat curba cu bine, partea din fata, cu anvelopele de iarna, cred ca ar fi si iesit cu bine din curba respectiva daca pardalnicul de spate, cu cele doua all-seasons, nu s-ar fi dus in treaba lor. Cam cum se vede in vidioul de mai jos, de pe la 2:02 incolo.

Si in felul acesta spatele mi-a luat-o inainte, drept pentru care masina s-a intors in directia din care veneam, si asa m-am oprit culcat in santul din interiorul curbei. Ceea ce a urmat a fost distractiv, semnal la telefon... nema, asa ca am luat-o pe jos inapoi spre sat, cale de vreo trei kilometri, prin ninsoare, sa aduc pe careva sa scoatem masina din sant. Culmea e ca n-a avut nici macar o zgarietura.

Dar am stat cu groaza sa ma gandesc ce se intampla daca nu eram singur pe drum in momentul in care m-am dat in spectacol? Daca mai treceau pe acolo, in acel moment, niste nefericiti? Nu-i bagam la necaz numai fiindca ma credeam eu mai destept? De fapt, si pe ei, si pe mine.

Asa ca acum, pe masina noua, am patru gume de iarna noi-noute. Goodyear Ultragrip 7, de data aceasta, ca au iesit bine la testele ADAC, si ca au un profil mai putin comun care mi-a placut.

Cei care nu-si pun cauciucuri de iarna chiar n-au nici o scuza. Nici macar de natura economica. "Nu am bani" nu sta in picioare. Fiindca fie mergi doi ani cu gume all-season, apoi mai iei inca un set pentru inca doi ani, fie mergi patru ani alternand cele doua seturi, tot acolo e. Din punctul de vedere al banilor, caci din celelalte puncte de vedere e altceva.

Si cu asta revin la prima fotografie. Amaratul acela i-a rupt oasele nevestei, si-a bagat nepotul in spital, si pe deasupra si-a facut si masina zob. Daca l-ar intreba cineva acum, oare 1500 de lei pentru niste gume ca lumea i s-ar parea scumpe?

De ce pledoarie? De ce campanie? Fiindca celalalt personaj al fotografiei, cel cu microbuzul Peugeot, n-a avut nici o vina. Mergea cat se poate de corect, cu masina echipata cum trebuie, nu se grabea nicaieri, poate asculta muzica si canta falsete in duet, si a trebuit sa stea neputincios sa se uite cum un inconstient cu un Mercedes derapeaza in curba si intra in el. Nici macar nu era zapada, eventual putin polei, ceea ce nu cred, fiind in miezul zilei.

De aceea. Eu am grija de mine, si, in felul acesta, am grija si de tine. Nu te crede mai destept decat altii. S-ar putea sa nu fii. Accepta, asculta, si invata. Ai in maini viata ta, si a mea.

Eu nu ma zgarcesc, nu te zgarci nici tu. Cand plec la drum vreau sa si ajung inapoi acasa, cu bine si fara evenimente.

La fel vrei si tu.

Ura, Lenuţa mea, turismu-i la pământ!

Şi s-a decis şi noul guvern. Ocazie cu care, în sfârşit avem şi noi un Minister al Turismului, care să se ocupe doar de turism, nu de IMM-uri, comerţ si profesii liberale, şi mai la urmă şi de turism.
Bravos! Iniţiativa e de apreciat. Am însă o problemă cu ministrul.
Un viitor ministru care, acum ceva vreme, declara că Regatul Norvegiei are preşedinte. Mă gândesc (sper, că speranţa moare ultima) că între timp s-o fi pus la punct şi că n-o să ne trezim cu alte informaţii la fel de preţioase. Adică Austria şi Australia îs două chestii complet diferite.
Amu' mă găndesc io cam care or fi fost criteriile de selecţie ale doamnei Udrea în executiv tocmai pe acest post. Deşi e posibil şi să mă înşel, că doar nu deţin io adevărul absolut. Da' io cred că are legătură cu cârnaţii de Pleşcoi, atât de apreciaţi de toţi turişii care ne vizitează ţara, fie ei străini sau autothoni. Aşadar, o personalitate legată atât de strâns de o adevărată legendă cum îs cârnaţii ăia, o fi omul potrivit la locul potrivit! Şi turiştii vor curge valuri spre cârnaţii de Pleşcoi!
Sper din tot sufletul că domnul Boc nu s-a înşelat!

De unde îl ştiu io pe ăsta?

Pun pariu ca vi s-o întamplat multora din voi să vedeţi pe stradă, în piaţă, undeva, o figură pe care să nu ştiţi de unde s-o luaţi. Ei bine, mie mi se întamplă destul de des. Şi nu, n-am nevoie de lecitină, încă mă duce memoria. Starea asta de confuzie vine din altă parte.
Iaca să vă dau un exemplu.
Acu' câţiva ani buni, pe vremea când era Metro numa' în Bucales şi la Braşov, aveam obicei să trag la Metro în drum spre casă, că acolo ştiam sigur că-i deschis la budă. Aşa am făcut şi cu astă ocazie de care vreau să vă povestesc. Mnoah, după ce-mi rezolv io problemele fiziologice, încep să fac cuie prin parcare, că onor partenera de excursie se băgase în magazin să mai cumpere una-alta, "numa' scurt, nu stau mult". Şi cum stăteam io de futui pomană în parcare, numa' ce mă trezesc privindu-mă în ochi cu un nenea ce se fâţâia şi el pe acolo. Probabil trecea prin aceeaşi fază ca şi mine. Şi-mi dau seama că-l ştiu de undeva. Da' de unde? Încep să-mi storc creerii... nimic... blank... zero... nici o fărâmă de informaţie. Şi fiindcă momentu' penibil tindea să se prelungească periculos de mult, îmi calc pe inimă şi-l... salut. Ca să nu-mi iasă vorbe te miri pe unde că-s ţăran şi nu salut oamenii. El îmi răspunde, io, ce să fac?... Merg mai departe: "Şi, ce mai faceţi domnu'... ăăăăă... că nu v-am mai văzut de un car de ani!". "Ooo, bine" îmi zice "tot aşa cum mă ştii". Fuck me! Speram la o informaţie mai utilă de atât! Continuăm aşa preţ de câteva minute, schimbând impresii care mai de care mai neutre. La un moment dat apare şi consoarta lu' nenea. Pe ea n-o ştiu! Dar fiindcă apăruse, şi se grăbea tare, ne salutăm de revedere, şi rămân singur în parcare. Io şi cu dilema mea. Cine o fi? De unde-l ştiu?
Îmi vine şi mie dup-o vreme rându' să plec spre casă. Şi purced la drum, frământat de problemă. Şi după fo' 150 de kilometre, mă fuljeră! Şi-mi dau seama cine-i nenea, şi de unde îl ştiu io! Îmi dau seama, dară, că tocmai mă conversasem banalităţi cu nenea Crăciunescu, şefu' arbitrilor de folbal la vremea aia. Şi că-l ştiam aşa bine de la TELEVIZOR! Amu să nu credeţi că-s f-un mare microbist. De fapt, am ajuns în ultimii ani să urăsc sportu' ăsta, aşa cum urăsc manelele şi cocalarii. Da' pe vremea aia îl dădeau mult la ştiri pe nenea Crăciunescu.
Aşa că pe la Vâlcea mă liniştisem. Io. Da' mă gândeam la nenea săracu'... io reuşisem să scap de obsesie, da' el, el? Cum avea să afle cine eram io şi cu cine îşi pierduse vremea în parcare la Metro? Era clar! N-avea nici o şansă!