Deci... iar îs cu maşina pălită. M-am saturat, am obosit. N-a trecut încă o lună de când am scos-o din service. S-ar zice că-s un şofer prost, nu? Din păcate pentru cei care cred asta, nici măcar o singură dată nu mi-am lovit-o singur. Săraca maşină, parcă are un bulls-eye pe ea!
Deci, întamplarea: după ce aproape o săptămână am evitat să circul cu maşina, ca să nu paţ ceva înainte de plecarea în vacanţă, azi n-am încotro şi ies în trafic, parcă având inima îndoită. După ce îmi termin toate trebile, o iau spre birou, evitând zonele cu circulaţie intensă, tot cu gândul să evit eventuale incidente. Şi, undeva, pe o stradă cu sens unic, stau şi aştept cuminte în coloană să înaintez câte un metru - doi (deh, aşa e la noi în oraş, 'jaba ai 5 viteze, foloseşti doar una, maxim două). Şi cum stau eu cuminte acolo, numa ce-l văd pe unu' ce era parcat frumos în parcarea organizată de onor Primărie pe stânga acestei străzi cu sens unic, cum spun, văd că ăstuia i se aprinde becul de marşarier. Intuind ce vrea să facă, mă rezem muncitoreşte în claxon (la dracu, am mai schimbat două, l-o-i schimba şi pe ăsta dacă cedează). El, tot muncitoreşte, se decide să nu se asigure, şi tot muncitoreşte se propteşte în uşile mele de pe stânga. Fraţilooor! Am auzit cum troznesc oasele, cum crapă pielea pe biata maşină!
Amu, ce-o fost la gura mea nu vreţi să ştiţi, şi dacă vreţi tot degeaba, că nu e de pus pe blog. Ăla, vinovatu', nici scuze nu mai putea articula de gura mea.
Acum m-am mai calmat, sper să o şi rezolv în săptămâna ce mi-o rămas până la plecare. Asta dacă n-oi avea belea cu asigurările, cum am acum cu ailantă daună. Da' asta-i altă poveste, pe care o să o povestesc după ce se încheie ostilităţile.
Deci, întamplarea: după ce aproape o săptămână am evitat să circul cu maşina, ca să nu paţ ceva înainte de plecarea în vacanţă, azi n-am încotro şi ies în trafic, parcă având inima îndoită. După ce îmi termin toate trebile, o iau spre birou, evitând zonele cu circulaţie intensă, tot cu gândul să evit eventuale incidente. Şi, undeva, pe o stradă cu sens unic, stau şi aştept cuminte în coloană să înaintez câte un metru - doi (deh, aşa e la noi în oraş, 'jaba ai 5 viteze, foloseşti doar una, maxim două). Şi cum stau eu cuminte acolo, numa ce-l văd pe unu' ce era parcat frumos în parcarea organizată de onor Primărie pe stânga acestei străzi cu sens unic, cum spun, văd că ăstuia i se aprinde becul de marşarier. Intuind ce vrea să facă, mă rezem muncitoreşte în claxon (la dracu, am mai schimbat două, l-o-i schimba şi pe ăsta dacă cedează). El, tot muncitoreşte, se decide să nu se asigure, şi tot muncitoreşte se propteşte în uşile mele de pe stânga. Fraţilooor! Am auzit cum troznesc oasele, cum crapă pielea pe biata maşină!
Amu, ce-o fost la gura mea nu vreţi să ştiţi, şi dacă vreţi tot degeaba, că nu e de pus pe blog. Ăla, vinovatu', nici scuze nu mai putea articula de gura mea.
Acum m-am mai calmat, sper să o şi rezolv în săptămâna ce mi-o rămas până la plecare. Asta dacă n-oi avea belea cu asigurările, cum am acum cu ailantă daună. Da' asta-i altă poveste, pe care o să o povestesc după ce se încheie ostilităţile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu